530 matches
-
în hohotele noastre și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la "Buturugă" ― un mic bufet ― să luăm ceva: mai puțin după pofta inimii și mai mult după posibilitățile financiare ale fiecăruia. Unii, mai cu dare de mână, au cerut câțiva țapi de bere; alții, mai sărăcuți, am luat câte un lapte bătut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
executată? Nu îndrăznesc să reflectez la ce mi se va întâmpla. După unghiul parului, îmi dau seama că terenul a devenit mai puțin alunecos. Fără nici un avertisment, sunt aruncată și mă lovesc de ceva ce-mi pare a fi o buturugă de copac. Capul mi se lovește de o suprafață dură, și durerea pe care o simt este groaznică. Îi aud pe bărbați vorbind, apoi aud pași grei care se apropie. Sunt târâtă printre frunze uscate și împinsă în ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unul de altul aracii. Încet-Încet, pentru că era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Câinaru cel tânăr - așa venea vorba, deși omul trecuse de curând de șaizeci de ani, dar i se spunea tânăr pentru a putea fi deosebit de tată-său - se chinuia să spargă, cu un baros și câteva pene de fier, niște buturugi vânoase și mustăcioase de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil. și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se oprește: Peste ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios el lung privește Spre fântână. Din Poezii pag. 118‐120 MAMA Pitpalacu‐ n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vede și simte pornirile mele interioare spre a-i fi de folos în vreun fel, dar nu vrea să-mi dea nici o șansă de a participa la suferințele lui. Când am ajuns în poiana veverițelor, s-a așezat pe o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu se mântuie cu una cu două, părinte. Dacă-i așa, atunci am să te rog ca, înainte de culcare, să-mi aduci aminte să caut în „lada mea de zestre” și apoi om mai vedea... Ne-am așezat pe două buturugi în chip e scaune. Am vorbit apoi multe de toate și bătrânul mi-a dovedit - dacă mai era nevoie - că știe multe despre astrele cerești. La un timp, îl văd că privește cu mare luare amnte într-un punct din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
scrie mult mai târziu un om de carte: „Și se afla acum la Barboși, ca să-și înmormînteze <giupîneasa> dar de unde o roată de călări sosită în spume de la Iași, îl luă pe sus, îl decapită scurt la Roman pe cine știe ce buturugă întîmplătore și-l lăsă să fie îngropat la un loc și în același timp cu jupîneasa lui...” Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește săvârșirea unui asemenea fapt se face vinovat de crimă în fața lui Dumnezeu... Am spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Nicolae, care înghițea cu noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin amintirea unei dimineți de iarnă. Și, ca în clipa unei magii, pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
domnișoara Nanone pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șifona prea tare orgoliul Imperiului Otoman. Teoretic, în limbaj politic însemna doar un transfer de suzeranitate și încetarea ostilităților prin semnarea tratatului. Acest lucru, în mod cert, putea să aibă un efect considerabil asupra distrugătorului de lume, asupra lui Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic, însă... Ce dezastru să împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe gheridon Biblia. Era un exemplar vechi, tradus de eruditul, literatul și pedagogul armean Mesrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din jur. Trecuse de mult de miezul nopții. Își aminti că nici ieri nu mâncase nimic, dar nu avea poftă de nimic. Îl aștepta pe Iancu. Pentru prima oară lipsise două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al lor, de-al ei, al moțatei cu care mi-am pus mintea să șăd ca omul și uite-o acum că face ea pe bărbatul! Acolo, sub abricos, ceva care nu-i de tot al ei: niște butuci, bușteni, buturugi. Nu se văd bine, că-i Întuneric. Dar chiar de-ar fi, nu s-ar vedea, din pricină că sunt acoperiți cu o pânză Întunecată și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice firoscoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Poate că Naomi a omorât-o pe Linda, sugeră Rachel. Imaginează-ți ce scenă a urmat dacă, În loc să urce imediat la etaj, ea s-a dus la toaletă și a dat peste Linda. — Dar de unde a luat gantera? Asta e buturuga care răstoarnă toate teoriile. — Ți-am spus, totul se sfârșește Într-o fundătură. Trase registrul Înapoi spre ea, iar eu am mai Întrebat-o o dată: — Ești sigură că nu te pot ajuta cu nimic? — De fapt, ar fi ceva, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când în când ajungea până la mine, din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar Udi nu spune nimic, cum acul își continuă drumul în susul și în josul picioarelor, apoi un ciocan micuț le lovește, lovește genunchii inerți, ca niște buturugi, iar Udi continuă să afișeze zâmbetul acela plin de sine, mândru asemenea unui fachir, până când medicul își introduce toate instrumentele înapoi în buzunar, privește carnețelul atașat de pat, după care se oprește dintr-odată, avem nevoie, în primul rând, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
auzit cum ceva se prăvĂlește pe ușă și o lovește de două ori. Apoi căzu pe podea. După care se auzi un zgomot ca atunci cînd apuci un iepure de picioarele din spate și-l lovești cu capul de o buturugă ca să-l omori. MĂ uitam la tata și-i făceam semne. Zgomotul s-a mai auzit de trei ori și pe urmă am văzut cum ceva se prelinge pe sub ușă. Era sînge și se scurgea foarte Încet. Am alergat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre recolta care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apei după care să mă orientez. Întîi i-am auzit susurul. Nu peste mult timp l-am și văzut, dar rîpa care mă despărțea de rîu era prea abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de spumă cînd aluneca peste cîte o piatră. Pe partea cealaltă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]