723 matches
-
nu se stinge. 269Minciuna ca norul întunecă adevărul, iar buna înțelegere, ca soarele îl discopere. 270Cel ce-și ascunde adevărul său, ca cel ce-și îngroapă aurul și argintul său. 271Ca cărămizile pe zid, una peste alta se așază. 272Ca cânele ce așteaptă cu picerele plecate, cu gâtul lungit, cu ochii sclipiți, cu gura cascată o îmbucătură de la masă să-i cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în toată vremea. 345Dracu nu face biserici. 346Șapte frați pe un cojoc. 347Și cu vârf și îndesată. 348Știe moșul ce are în traistă. 349Și din coș grăunțe, și din postavă tărâțe, și din făină parte și din traistă merinde. 350Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe cum. 351Din pumni străini nu te saturi când bei apă. 352Acul este mic dar scumpe haine coase. 353Vinde via și cumpără stafide. 354Vinde moșia și cumpără sanie. 355Vremea vinde paiele și nevoia
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor, Tu pui copaci pe munte, 414 {EminescuOpVI 415} Pe ceruri curcubeu, Necazuri pe-a mea frunte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am fi în plină primăvară. E bine că ne putem bucura de o asemenea vreme. Curând vom avea parte și de iarnă. Din bătrâni mi-a rămas o zicere a lor: „Trece vara ca o pâne, vine iarna ca un câne”, o magistrală antiteză dintre vară și iarnă. Pe la ora 11 mă sună din Iași consăteanul meu I.N. Oprea, pe care îl informez de corespondența primită de la dl. M. Bejinaru, amintindu-i că o întreagă pagină îi e adresată. Mă roagă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să mă lase. Apoi cânele a murit. Am crezut că o să am și eu parte de nițică liniște. Da’ de unde! Ignatius a pus cânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să mă lase. Apoi cânele a murit. Am crezut că o să am și eu parte de nițică liniște. Da’ de unde! Ignatius a pus cânele în salonu’ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să mă lase. Apoi cânele a murit. Am crezut că o să am și eu parte de nițică liniște. Da’ de unde! Ignatius a pus cânele în salonu’ din faț’a mamei lui, cu niște flori înfipte între labe. De atunci, el și cu maică-sa au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să mă lase. Apoi cânele a murit. Am crezut că o să am și eu parte de nițică liniște. Da’ de unde! Ignatius a pus cânele în salonu’ din faț’a mamei lui, cu niște flori înfipte între labe. De atunci, el și cu maică-sa au început să se certe. Ca să-ți spui adevăru’, cred că de atunci a început și ea să bea. Ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maică-sa au început să se certe. Ca să-ți spui adevăru’, cred că de atunci a început și ea să bea. Ș-așa, Ignatius s-a dus la preot și l-a rugat să vină să spun-o rugăciune pentru câne. Ignatius voia să-i fac-un fel de-nmormântare, înțelegi? Preotu’ a zis nu, bine-nțeles, și cred c-atunci s-a lăsat Ignatius de biserică. Și s-a apucat ș-a făcut el singur înmormântarea. Un licean mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ntâmplat. Veniseră mai mult de douăzeci de băieți care stăteau în grădiniță și-l priveau. Și Ignatius își pusese o pălărie mare ca Superman și peste tot ardeau lumânări. To’ timpu’ mama lui striga la el din ușă s-arunce cânele în lada de gunoi și să intre-n casă. Vezi, de atunci lucrurile au început să meargă prost. Ignatius a fost la universitate vreo zece ani. Mama lui aproape-a sărăcit. A trebuit să vândă și pianu’ pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de stânci, undeva un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară visează lapte albastru furat din stîni. [1926] * ORAȘ VECHI Noapte. Urnirea orelor se-mplinește fără îndemn. Taci - arătătoare se-opresc suspinând pe ultimul semn. Subt porți ființele somnului intră - câni roșii și griji. Pe uliți - subțire și-naltă ploaia umblă pe cataligi. Vânt vechi și lung între ziduri mai scutură luturi și fier. Mari semeni de altădată O clipă s-arată și pier. Turn negru stă în picioare și-și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pumn și mi-o presară pe cap în loc de apă și vin. Botează-mă cu pământ. Umbra lumii îmi trece peste inimă. HERACLIT LÎNGĂ LAC Lângă ape verzi s-adună cărările. Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om. Taci câne, care-ncerci vântul cu nările, taci. Nu alunga amintirile ce vin plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor. Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta din palma unei frunze tomnatice. Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt, pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pierdut. Vieața cu sânge și povești din mâni mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă-ngrop, la rădăcinile tale mă-ngrop, Dumnezeule, pom blestemat. EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vînt: lângă steaua cea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Prieteni, care stați lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem numai purtători de cântec pe la porți închise, dar fiicele noastre vor naște pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
aprins-o în steaua coborâtă deasupra ieslelor roase de boi și dați-o mai departe din mână în mână. În curând fiul omului va căuta un loc unde să-și culce capul, răzimîndu-și-l ca și voi de pietre ori de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermii, cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. CÎNELE DIN POMPEI Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermii, cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. CÎNELE DIN POMPEI Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc, se stinse rânjind și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care-și pleca capul tânăr peste cercevele la umbra de sub fereastă. În alt loc unul acățat de gratii făcea studii floristice unindu-și buzele cu ale celei ființe care-și scosese capul prin gratii. Numai pe ici pe colo auzea cânii urlând la lună, paznicii de noapte care strigau, ori grupe de cavaleri care veneau de la vro petrecere nocturnă. Ei rupeau frunze din crengile atârnate și le aruncau în urma călugărului spân și palid.. Stele păzeau tăria, luna trecea ca un scut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de argint, iată tot. Noi luarăm câmpul de-a curmezișul. Departe, la un capăt al câmpului, se zărea printre arbori desfrunziți, în mijlocul unei grădini, o lumină ce părea că iesă dintr-o fereastră și s-auzea lătratul amorțit al unui câne. Am grăbit și mai mult pașii noștri, până ce-am putut distinge pin ninsoarea generală o casă în mijlocul unei grădini. Am sărit amândoi gardul, ce se scutură de ninsoare, și ne-am îndreptat înspre fereastra luminată. Apropiindu-ne, el m-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumini ce ni păreau magice. În curând ajunserăm la grilele parcului. Un buldog începu a lătra, trezind aerul nopții cu lătrătura sa răgușită, însă în beția ce părea a domni în castel, printre ciocnetele păharelor nu auziră gura lui [de] câne, iar el, nemulțumit și mormăind, l-auzeai cum, scuturîndu-și lanțul, se tologi pe pătulul lui de paie. Ca să nu-i trezim somnul, încongiurarăm castelul și într-un loc sărirăm cu toții grilele. Castelul era cu două caturi, la catul al doilea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de vânt. Din când în când se rostogolea câte - o piatră, se desprindea câte - o bucată de stâncă și vuia la vale-n jos. Coborârăm muntele și apucarăm prin câmpie până ajunserăm la moară. Moara era închisă, do [a]r cânele deslănțuit urla la lună a pustiu. Voacea lui morție și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un semn și toți ne tupilarăm la pământ. El merse-ncet înspre câne și-aruncă de departe gloanțele de mămăligă, pe care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ajunserăm la moară. Moara era închisă, do [a]r cânele deslănțuit urla la lună a pustiu. Voacea lui morție și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un semn și toți ne tupilarăm la pământ. El merse-ncet înspre câne și-aruncă de departe gloanțele de mămăligă, pe care cânele le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet în nisipul de pe marginea râului. Niță ne
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deslănțuit urla la lună a pustiu. Voacea lui morție și somnoroasă răsuna departe în aerul nopții. Niță făcu un semn și toți ne tupilarăm la pământ. El merse-ncet înspre câne și-aruncă de departe gloanțele de mămăligă, pe care cânele le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet în nisipul de pe marginea râului. Niță ne făcu semn și înaintarăm. Pântecele cânelui se înflase ca o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de mămăligă, pe care cânele le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet în nisipul de pe marginea râului. Niță ne făcu semn și înaintarăm. Pântecele cânelui se înflase ca o tobă și el suferea cumplit. Unui fecior i se făcu milă și-i înfipse lancea-n inimă. Ne apropiarăm de moară. Începurăm a pocni în ușă și auzirăm vocea speriată a morarului: - Care-i acolo? - Eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]