3,622 matches
-
lor parinți, Așa ca în străbuni, Cu acea iubire, care naște oameni buni, Aș mai alege vant, Ca el, așa, pe rând, Să ducă-n depărtare Tot ce-i urât sau moare, S-alunge din pământ Tot ce nu este cânt Și aș alege-un pom, Dar neplantat de om, Drept sau încovoiat, Mai verde sau uscat, Dar demn, Din lemn, Din lemn cu fibra dură, Ca prin a lui natură, Să-nvăț lipsa de ură Și-n lumea asta plină
O MURITOARE VIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380133_a_381462]
-
Buzele scriu poeme de dor... Cu gândul la tine am aripi de vultur... Oftez adesea și-mi vine să zbor. Las lacrima-n brațe de cer M-atinge iar mâna de aer a muzei Lira îmi murmură-n suflet mereu Cântul cu versuri eterne în sunet. Sunt liber, ferice! Inima-mi cântă! Pământul rămâne departe-n trecut. Veșnicia cu brațele ei mă cuprinde Și mă ascunde de-al lumii tumult. Cluj Napoca, 18 mai 2016 Referință Bibliografică: Sărutul soarelui / Marina Glodici : Confluențe
SĂRUTUL SOARELUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380167_a_381496]
-
La înălțimi să zbor mereu mă-nveți. Pupilele au strâns poeme sacre Cu versuri scrise din înalte zări... Privirea mea nu tace, ea va spune Mereu de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
de-aș privi-n lăuntrul meu, nu aș descoperi decât tăceri, ce mi-au răsărit în dimineți, când omul meu duhovnicesc,trăia doar din tristeți. Părinte ,de îmi dai un gând , prin care să trăiesc oricând, ți-aș da tot cântul meu arzând, prin care mă trezesc mereu plângând. Și ți-aș tot spune,ce știu eu, și te-aș ruga mereu,mereu... să mă trezești din gândul meu, să așezi în mine gândul Tău! Ajută-mă , să mă trezesc din
STĂRI LĂUNTRICE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380279_a_381608]
-
Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frumosul necunoscut Am întâlnit pe drum un bărbat plângând, am vrut să-i vorbesc, să-l mângâi și lacrimle să-i șterg cu degete de dor și de cânt. Dar un vânt din apus mi-a luat-o înainte, c-un sărut, lacrimile i le-a luat și s-a dus valsând și râzând perfid. Când am ajuns acasă și poarta am vrut să deschid, mâna mi s-a
FRUMOSUL NECUNOSCUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380300_a_381629]
-
România.// Azi, prin suflete pictate/ De iubirea vetrei noastre/Sărutăm limba română/ La Marea Neagră-albastră.// Sărutăm și al ei nume/ Care veșnic ne adună/Limba neamului meu dacic,/Limba noastră cea română.// Sărutând marea și limba/Limba noastră cea română/Cânt-a patriei ființă/ La întâlnirea cea divină.” Domnul Al.Florin Țene a trecut în revistă principalele aspecte ale devenirii literare a Domniei Sale, ale înființării Ligii Scriitorilor din România după ce în timpul petrecut în Belgia a putut constata că în această țară
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
popor’’, cu suflet, care se construiește pe ea însăși, vrând să ajungă ,,guristă, dar nu din alea care behaie pe la operă’’, dar care surprinde prin nonșalanța cu care interpretează rolul Leanei și așa-zisul ,,je m’en fiche-ism’’ pentru că tot cânt pe la petrecerile ,,ștabilor de care mă doare-n...’’ Dar și mai plăcut și mai surprinzător este faptul că Ramona Olteanu alias Leana chiar cânta de-adevăratelea. La fel de plin de farmec atât în roman, dar și pe scenă este și Adrian
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
NOI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul e-n noi, în fiecare, În iarba ce-o'ncovoaie vântul, Ori înspumatul val de mare Și-n struna ce-și rostește cântul. În cer sălășuiește norul, Pe cer se sprijină aripa Hultanilor când își iau zborul Și tot prin el se cerne clipa. Trimitem rugi către albastru, Ori universuri infinite, Iar zeii, răstigniți pe astre, Râd și le lasă ne-mplinite. Cerul respiră
CERUL E-N NOI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378174_a_379503]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E TOAMNĂ Sub nucul bătrân din ogradă Bunicul repară butoiul; E toamnă și, colo-n livadă, Se-ntrece în cânt pițigoiul. Albinele zboară prin vie; Pe-un ram o gutuie pufoasă Se-ntoarce spre soare, iar mie Îmi pare că viața-i frumoasă. Sub pomi, pe-o bucată de scară Fasolea se-ntinde uscată; E toamnă și satul în seară
E TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378209_a_379538]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ECHINOCȚIU Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului două clipe sunt egale ,,unul naște, altul moare," restul este vers în cânt tu strigând femeia-n gând tu în zi, femeia- `noapte tu în frunză, ea în șoapte tu-n cuvânt, și ea în cartea ce-o citesc în zori, pe-afară brândușe de primăvară ciocârlia-n drum spre soare apele în
ECHINOCŢIU de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378258_a_379587]
-
Nu s-a rupt nicio clipă și niciun pas de rădăcinele ei sătești, păștea oile, muncea la câmp și învăța fetele satului să cânte, pe malul râului Șușița, șezând pe pietre, cu picioarele în apă, cu fete în jur, glăsuind cânt gorjenesc. La venirea pe lume a artistei, mama sa Maria Daju visase un roi de viespi năpustit asupra copilului. A încercat să îl izgonească întreaga noapte, cu baticul de pe cap, țesut cu modele înflorate. Abia într-un târziu, viespile au
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos. Citește mai mult Au murit caii, nechează călăriiFiori de mătase trec prin șira spinăriiSe revarsă noaptea peste urbeStatuile plâng pe străzile curbePe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spatePrivind melancolic spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
plâng pe străzile curbePe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spatePrivind melancolic spre țărmul măriiCu fața prelungă ca semnu-ntrebării;De-a lungul plajei luminate și liseSuspină pierdute și moartele viseDe unde cu zorii răsună duios,Un cânt de sirenă nespus de frumos.... III. SCRISOARE DESCHISĂ, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
E primăvara despletită-n vânturi Și cotropită de- un popor de maci, Mireasma lor te face iar să taci, Să le asculți mirosul din pământuri. De-atâta roșu n-ai ce să mai faci, Doar să-ți pornești cuvintele din cânturi, Împins de-acele minunate-avânturi, Cu care fericirea s-o desfaci. Când macii ți se vor opri în cale, Cu mângâieri tot roșii și fragile, Să te așezi pe patul de petale, Să dormi și să visezi la nopți și zile
MACI CU CIRESE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377193_a_378522]
-
vremelnic spre cerurile-nalte Ades căzând pe cale...tânjind să plece-acasă Să scape de povara și greul ce-l apasă... Cine-ar putea clipita să schimbe-n veșnicie, S-aducă fericire în inima pustie... Cine-ar putea preface o lacrimă în cânt Și soare din furtună rostind doar un cuvânt? Slăvit să fie Domnul căci El e Împărat Pământ și cer și ape și oameni a creat... Chiar dacă omu-i slab și limitat în toate Avem un Dumnezeu...când tu nu poți El
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
ar spune: Tată, Te iubesc...da, Te iubesc! De -aș putea cu vocea-mi slabă imnuri sfinte-aș înălța... Eu, pământul, cerul, apa zi și noapte ți-am cânta Dar nu pot...nu știu Isuse glasul să-l transform în cânt Însă-al meu condei pe filă aleargă plin de avânt... Și poeme-ncep să curgă izvorâte din iubire Și în drumul lor...prin Haru-Ți...aduc pace și trezire... Le-mpletesc cu mângâiere, cu speranță și credință Și le fac o
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
să clatini Nici timpu-n loc să îl oprești Dar poți cu-o inimă curată Pe toți din jur să îi iubești! Și poți prin tot ce faci și spui Să fii lumina ce străluce Și sarea ce dă gust și cântul Ce-n suflet bucurii aduce... Tu n-ai puterea să-l ridici Pe cel căzut în greu păcat Dar poți să mijlocești în rugă Să-i fie duhul vindecat... Și poți să fii străjerul care Aduce vestea izbăvirii La cei
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
Acasă > Poeme > Devotament > BINECUVÂNTATA FEMEIE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune, Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume, Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină, Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipă mai senina. Glasul tău duios alină, ochii tăi
BINECUVÂNTATĂ FEMEIE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377234_a_378563]
-
a lăsat soarele să clipească larg din ochiul de vis al copilei cu ochii din cărbunele primit după ce crucea cuvântului dintâi a ars molcom în trupul ei obosit de așteptări nu o număra nu o alinia învață-i dansul și cântul și stagnarea între a fi și a pleca sămânță în gluga de pământ a primăverii Anne Marie Bejliu, 7 martie 2015 Referință Bibliografică: numărare aliniere / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015
NUMĂRARE ALINIERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377254_a_378583]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LĂUTARUL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt lăutarul. Cu vioară veche cânt după ureche ce-mi șoptește harul meu fără pereche. Cânt și văd amarul cum își stinge jarul și scapă de streche. Cânt cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LĂUTARUL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt lăutarul. Cu vioară veche cânt după ureche ce-mi șoptește harul meu fără pereche. Cânt și văd amarul cum își stinge jarul și scapă de streche. Cânt cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit pe față cu ruj și cărbune. Nu cerșesc
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt lăutarul. Cu vioară veche cânt după ureche ce-mi șoptește harul meu fără pereche. Cânt și văd amarul cum își stinge jarul și scapă de streche. Cânt cu pasiune, cu lacrimi pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit pe față cu ruj și cărbune. Nu cerșesc. Pomană nu primesc vreodată chiar de viața-arată ca o buruiană. Ochii mei
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
paiață, mâzgălit pe față cu ruj și cărbune. Nu cerșesc. Pomană nu primesc vreodată chiar de viața-arată ca o buruiană. Ochii mei emană jalea încarnată, vocea sugrumată are iz de rană. Mulți câini răi mă latră, dar când din vioară cânt, se-ascund pe-afară, căci văd că mi-e șatră, candelă și vatră, căci struna-i stelară face să tresară până și o piatră. Anatol Covali Referință Bibliografică: Lăutarul / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
de cenușiu... Omul de-aici, întrupat dintr-un deșert ce i-a dat arămiul și-asprimea feței, uimește ca pustiul-matcă: scund la stat, dar înalt în simțire; iute în fapte ca vântul uscat, dar domolit când ridică spre Cer un cânt. Mereu în mișcare, păstor de capre și cai, vânând pentru trai ori apărare, își adăpostește odihna și slăbiciunile vârstei în iurta cea albă, rotundă, ciuperca uriașă din zăbrele și pâslă, sigur ancorată-n pământ, din care ieșirea e totdeauna spre
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
e să mă iubești, Destinul îmi cere întruna iubire Iar mâna mea scrie versuri cerești. Baia Mare, 6 noimebrie 2016 De mână cu Tine De mână cu Tine colind anotimpuri. Și inima-mi bate în slove de cer. Vântu-mi aduce cereștile cânturi... Și deodată toate deșertăciunile pier. Mă las cufundat în speranțe de vis Ca un vultur spre bolta albastră, Cu Tine de mână-s ca în paradis, Și sunt fericit că sosit-am acasă. În brațele Tale mă simt ocrotit De-
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]