42,681 matches
-
care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi plăcea un vers al unui romantic german care se referea la poet: dacă nimerești cuvîntul magic, lumea începe să cînte. Dacă nimerești cuvîntul magic, literatura începe să cînte. Și cititorul să-i audă cîntecul.
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi plăcea un vers al unui romantic german care se referea la poet: dacă nimerești cuvîntul magic, lumea începe să cînte. Dacă nimerești cuvîntul magic, literatura începe să cînte. Și cititorul să-i audă cîntecul.
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
pete mari, strălucitoare, roșii, de sânge. Ce mult îmi plăcea această iarnă! Nu mă mai săturam să o privesc. Terminasem de vizitat Palatul-muzeu, ce mi se părea - cu armurile, halebardele și pistoalele sale ghintuite, cu tablourile și clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată bunica, "Tritsch-Tratsch Polka! " și, spre mine: "Auzi ce cântă orchestra? Odată, demult, când eram aici la masă cu Tata, cu tatăl meu... eram cam ca tine de mare..., am ascultat pentru întâia oară polca asta. Ai să vezi, vor urma și Povestirile din pădurea vieneză și celelalte valsuri pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
eram aici la masă cu Tata, cu tatăl meu... eram cam ca tine de mare..., am ascultat pentru întâia oară polca asta. Ai să vezi, vor urma și Povestirile din pădurea vieneză și celelalte valsuri pe care ți le-am cântat de atâtea ori la pian. Aici nu s-a schimbat nimic..." Mă întreb azi, când am ajuns, ba am depășit chiar vârsta ei de-atunci, dacă era în cuvintele acestea din urmă uluirea bucuroasă a redescoperirii unui loc demult îndrăgit
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
într-o doară cu degetele, încovoind și numărând pe rând falangele, joc de mare plictiseală, când bunica se îndură de el: "Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl îndemnă din nou bunica, arătând spre pianul din colț. Dar copilul, cu un aer tot mai încăpățânat, refuza orice propunere. Încuiat în îmbufnarea lui, nu-l atrăgea nimic. Tot bunica fusese cea care, cunoscându-l bine
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a se prosti" al muzicanților. Apoi, brusc, sub bagheta dirijorului - asemenea copiilor în fața bățului celor mari - aiureala veselă a instrumentelor se potolea și peste câteva clipe se auzea, înălțându-se în noapte, melodia. Le cunoștea pe toate, erau doar melodii cântate de mama și de bunica lui la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera pe care mi-o povestise bunica. Trepidam de la primele note ale uverturii, inima îmi bătea în gâtlej, până când îi recunoșteam aria pe care știam că urma să o cânte mai târziu la fereastra deschisă în noapte. Vocea nu aveam să i-o aud; instrumentele orchestrei o înlocuiau însă preabine. Mi-o închipuiam singură, plină de teamă, tremurând pentru vânătorul ei iubit ce se înhăitase cu puterile din beznă ale
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre muzicanții grupați în fața noastră pe estradă și părăsind orchestra cu instrumentele pe umăr. Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pleca. - Nu plec, iubitul meu, dar ar fi bine să ațipești puțin". Pusese o placă la patefonul cu pâlnie His Master’s voice. Din pâlnia lată se auzea, cam răgușită, o voce de bărbat. Recunoșteam liedurile lui Schubert, din care cânta mama acompaniindu-se la pian, închinate dragostei nefericite a tânărului ucenic morar pentru frumoasa morăriță. "A ta este inima mea și în veci va fi a ta...", cânta el și, deși răgușit, striga "Die geliebte Müllerin ist mein!". Melodia, cuvintele
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cam răgușită, o voce de bărbat. Recunoșteam liedurile lui Schubert, din care cânta mama acompaniindu-se la pian, închinate dragostei nefericite a tânărului ucenic morar pentru frumoasa morăriță. "A ta este inima mea și în veci va fi a ta...", cânta el și, deși răgușit, striga "Die geliebte Müllerin ist mein!". Melodia, cuvintele știute păreau că povestesc ceea ce se petrecea în tabloul din fața mea. Mai ales atunci când cântărețul începea un lied întrebându-se îngrijorat: "Oare ce caută vânătorul aici la pârâul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cazan cu iahnie de fasole ( eu, fiind evlavios cu intermitențe, am luat și din una, și din alta). Marea surpriză a fost fanfara țigăneasco-țărănească adusă de Mircea Dinescu din nu știu ce sat din Bărăgan. Membrii formației, cu figuri de draci joviali, cântau cântece de lume ca pe niște marșuri triumfale. Solistul făcea cunoscute, vers cu vers, poeme de un umor nebun, despre viața noastră de azi. Se zbânțuia ca un rocker, urmat de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici, ca
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
este un simbol cumplit, dar au existat și mai există încă situații extreme. Deci, secolul XX este, într-un fel, o rușine pentru omenire, un scandal... Există Aus..., dar există Milchstrassenmusik, dedicată unui copil persecutat în România pentru că îndrăznise să cânte colinde de Crăciun... -... într-un autobuz... -...da, deci, iată și persecuția creștinismului, le fel de satanică și monstruoasă. - Dvs. utilizați cuvintele ca un fel de anàmneză a acestor atrocități care vă revoltă și vă oripilează, dar și a unei duioșii
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica dintr-o parte... Avea o rochie de vară înflorată. Eram copilă. Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica dintr-o parte... Avea o rochie de vară înflorată. Eram copilă. Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
nu v-ați gîndit pînă acum, merită să o faceți serios de aici înainte. Cînd trec peste tine războaie, cînd morții nimănui se usucă pe marginea drumurilor și cînd auzi cum în bocancii lor umflați de lacrimi și de sînge cîntă greierii și înflorește pelinul, cînd soldații ruși vin să-și spele picioarele în lacurile tale alpine și să-și zvînte obielele pe acoperișurile casei tale abia isprăvite, cînd Dumnezeu este alungat cu biciul din bătătură, cînd numai vulturii dau ocoale
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală, în această margine fictivă a unui pămînt încă necercetat, evident că oamenii se îmbracă altfel, mănîncă altfel, locuiesc în case diferite, cîntă alte cîntece, dansează după alte ritmuri și, mai ales, iar miracolul abia aici se desăvîrșește, vorbesc o altă limbă. II. Iar acum, puțin turism în chip de mărturie Acum puțin turism, pentru că acum mi-am pierdut inocența, am ieșit din
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de cîțiva răzvrătiți;// apoi urmară alchimiștii/ și astrologii cu breton" "noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.ț". În afară de călătoria prin corp, autorul încearcă și
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
poemului se face, în mare parte, prin ritmul clasic (metri iambici, cu rimă încrucișată). Dar pe alocuri, poetul inserează zglobii interludii în ritm popular, probabil cu rol de sentință sau reflecție asupra momentului epic respectiv - care funcționează însă ca refrenul cîntat în filmele muzicale. Un exemplu ar putea fi versurile următoare, la care se poate ușor adăuga o melodie, la alegere: "fericirea n-are/ nici un fel de lege/ peste orice stare/ fericirea-i rege". Poemele cu urșimanii din Carpați (cu varianta
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa, conștiința. Aici dialogul, comunicarea, prin esență definiția teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul Babel. A fost odată la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat peste tot în serbări ceremonioase de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau nu, care nici nu știau bine despre ce cîntau, unde este Rhonul, unde este cetatea Papilor în care mistralul aduce mirosul îmbătător al lavandei, unde cosașii și
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
teatrului, se întîmplă. Limbajul artei dezleagă limbile din turnul Babel. A fost odată la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat peste tot în serbări ceremonioase de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau nu, care nici nu știau bine despre ce cîntau, unde este Rhonul, unde este cetatea Papilor în care mistralul aduce mirosul îmbătător al lavandei, unde cosașii și greierii îți înnebunesc urechile și visele zi și noapte. Neîncetat. A fost odată la Avignon Jean Vilar, Gerard Philipe, Peter Brook, Ariane
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
magică a liniei muzicale și a stilului, în Mozart, ca și în belcanto, este cântul legato. Ť - Or, spunea Schwarzkopf, discontinuitatea e în firea lucrurilor, nu linia continuă, legatoť. Tocmai de aceea sublinia că după o perioadă în care nu cânta, cel mai greu îi era să recapete tocmai certitudinea acelui legato. Și își dădea sufletul pentru asta. Această lecție de obstinare în a atinge perfecțiunea și a se menține pe culmile ei, pe care ne-o oferă în artă Elisabeth
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
publicase în America sub titlul Galina. Venind de la Zürich la Zumikon, o găsesc însă teribil de agitată. - Iartă-mă, zice, am vorbit atâta la telefon și am uitat să-ți cer voie să asiste la studiul nostru o soprană care cântă în teatrele germane, sperând s-o orientez eu pe drumul unei mari cariere. I-am spus să vină să vadă cum cântăm noi două și am uitat să-ți cer acordul! Și răspund: - Elisabeth, am venit să învăț și pot
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
atâta la telefon și am uitat să-ți cer voie să asiste la studiul nostru o soprană care cântă în teatrele germane, sperând s-o orientez eu pe drumul unei mari cariere. I-am spus să vină să vadă cum cântăm noi două și am uitat să-ți cer acordul! Și răspund: - Elisabeth, am venit să învăț și pot învăța odată cu mine o mie de persoane, nu una.... Schwarzkopf era fericită, lucrurile au mers așa cum am povestit, cu episodul La mia
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
care se încheie cu teribila arie D'Oreste, d'Ajace. Teribilă prin chemarea dezastrului cosmic de către eroina trădată în dragoste, teribilă prin dificultatea vocală pe care o implică. Nu-mi venea să cred, dar nu m-a oprit niciodată. - Ai cântat rolul ăsta pe scenă?, m-a întrebat. - Nu, dar poate l-am cântat într-o viață anterioară, i-am răspuns râzând. - Sunt convinsăť, a zis ea. Iar când am întrebat-o cine a fost o mare Elettra, mi-a spus
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]