735 matches
-
cu cel văzut, și cu cel nevăzut; să lupți cu tine, să lupți cu lumea, să lupți și cu dracul. Diavolul - faci cruce - se mai depărtează, măi. Ăștia văzuți nu se depărtează, ba te asaltează și-ți mai pun în cârcă și altele; ba vine cu 666, ba vine cu cărțile de identitate, cu cardurile, cu tractorul, cu motorul, cu cipuri, cu radiațiile, holocaustul - toate se răsfrâng asupra ta. De aceea credincioșii aceștia, de pildă, care vin din toată lumea înspre mănăstiri
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar parcă poți să știi? Nici băiatul vecinilor - Culiță a´ lu’ Ștefenel - nu făcuse cine știe ce năzbâtii în anul în care l-am văzut ițindu-și capul dintr-o gură de sac, din cârca unui moș zelos nevoie-mare. Abia peste ani aveam să aflu că era acolo de bunăvoie, în schimbul unei pungi de boboroanțe. Scoteam degrabă cizmulițele, botoșeii și galoșii în fața ușii și, pentru orice eventualitate, în caz că Moș Niculae ar fi avut mai multe
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
gândit că poți să-ți prepari din noi mâncare. Curios peste măsură, lupul îi pofti în casă și se-ntinse să-și desfacă darul așezat pe masă. N-apucă să vadă bine bolovanul cel ciudat. că iezii-i săriră-n cârcă și el se trezi legat. - Ei, acum, dragă cumetre, de cumva îți e pe plac, spune-ne unde-i mămuca, căci de nu, cu tine-n lac! Darul nostru o s-atârne frumușel de-al tău grumaz și acesta mi se
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]
-
T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Filosofia te ia pe aripile ei și te înalță spre cer, dar te dă cu capul de tavan. Dacă vrei să urci mai sus, sari din cârca ei și ia-ți aripile teologiei, singura care e în stare să spargă coaja cerului și să te ducă în Rai. Justiție umană, judecată omenească... Cârpeli... Nu există decât o singură Judecată ! Când îți dorești prea mult ceva, înseamnă că
VII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369545_a_370874]
-
renume de magnet pentru artiști, un fel de Balcic spaniol, pe care mulți l-au ales ca loc de inspirație și atelier de lucru. Cu străzile sale strâmte, în pantă, flancate de căsuțe mici, albe, construite parcă aleator una în cârca celeilalte, Altea lasă impresia unui stup plin de viață, pulsând de energia pozitivă a locuitorilor săi sprinteni, mereu activi. Cum să nu te simți inspirat aici, unde până și cel mai apreciat gastronom al Spaniei, originar din Galiția dar cu
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
spirituală și pentru a le împărtăși ca o descătușare, atingând afundul sufletului. Evocând mari personalități ale neamului nostru: Emil Racoviță, Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu, Ion Creangă... poeta nu-i uită nici pe contemporanii săi cu grelele probleme de dus în cârcă și nici pe românii împrăștiați în lumea largă purtând dorul țării și al celor dragi. Întorcându-se adesea cu fața spre origini, creația sa de suflet e o împărtășire a dragostei pentru stămoși și pentru părinți. Sunt poezii cu care
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SITUL UNIVERSULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului în cârca furnicilor omul pășește agale ridică fruntea mândru gesturile îi sunt leneșe sapă groapa bipedului visător printre tranșee de umbre situl universului freamătă între poli cuvintele se nasc ușor, rezistă puțin la fel ca materialele ieșite acum din mâna omului la
SITUL UNIVERSULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362779_a_364108]
-
și te cresc, Dă-mi arcul de arhangheli ferecat Pe demoni în grumaz să-i nimeresc. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943 LUCIFER Eu navighez pe marile genuni, Pe anii răi, pe temple de dureri. În cîrca mea duc haite de nebuni, Bătrîne răni și secolii de ieri. Cu liniști aspre nopțile întind Strigoii-mi sar atuncea din hambar, Arhangheli albi în stele se aprind Și dorul mă încearcă fără har. De veșnicii mă sbat și mă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
nu înțelegeau ce spune), care mi-a produs o stare de disconfort total și o nesfârșită tristețe că am auzit astfel de vorbe românești pe meleagurile străine. Biata limbă românească, în țară sau peste hotare este obligată să ducă-n cârcă și astfel de bolovani lingvistici, care o pot trage la fundul rușinii. Păcat de frumusețea ei, dacă unii dintre noi o pedepsesc cu astfel de cuvinte! Năstase MARIN Referință Bibliografică: Fragment din eseul „LIMBA ROMÂNILOR” / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
4) Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă întreb ce averi colosale s-ar colecta la bugetul de stat dacă DNA-ul ar urmări și ancheta țăranii care aduc în cârcă în aprozarele de cartier rezultatele crimelor fabuloase ale activității lor infracționale, care îmbogățesc pământul străin. • Anul trecut, în iarna, mi s-a furat scutul de la mașină. Azi am observat că mi s-a furat antena. Mâine, să fiu sincer, habar
DIALOGURI CU ELISE (4) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352807_a_354136]
-
el în țara de dincolo de ocean, versuri care provoacă emigrantului, o rană profundă, care nu i se va închide acestuia până la sfarșitul vieții, între vis și realitate, între himere și adevăr: „Când a fost să plec în lumea largă/ Destinu-n cârcă să mi-l port/ Fericirea mi-a ramas acasă/ Fericirea n-are pașaport ... Deși cartea este structurată în 23 de capitole, totuși din prizma subiectului dezbătut, ea are două mari capitole ale căror nume nu apar decât în mintea cititorului
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
rândul 1 cară rândul 2.... Târâș marș! Ce-a spus el, am înțeles eu, dar ce n-ai înțeles tu Norise, este că în fața mea stătea Stan, de vreo 90 de kilograme. Adică , eu să-l car pe Stan în cârcă. Târâș ! Cred că nici trei ca mine nu-i făceau față, darămite unul singur. Ǐi șoptesc lui Stan: - Stane, uite cum facem, eu mă târăsc pe jos și tu mergi așa în patru labe pe deasupra mea să pară că te
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
că nici trei ca mine nu-i făceau față, darămite unul singur. Ǐi șoptesc lui Stan: - Stane, uite cum facem, eu mă târăsc pe jos și tu mergi așa în patru labe pe deasupra mea să pară că te car în cârcă! Ai grijă să nu te-mpiedici că mâine mă bagă ăștia pe sub ușă în cazarmă! Buun! Luăm poziția de start și Șoricelul ne arată linia de sosire. Ceva mai încolo, la vreo douăzeci de metri. Dă plecarea și pornim. Eu
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
tine! Ǐnțeles? Dau din cap la fel de afirmativ. - Hai ridică-te, că plecăm la unitate! Drumul înapoi a fost doar coborâș, așa că am avut timp să mă gândesc cum naiba din 30 de soldați a căzut beleaua de Stan exact în cârca mea! Probabil... ceasul rău! A doua zi de dimineață , Șoricelul își vâră iar fața ascuțită în clasă : - Astăzi învățăm să facem injecții! Cu ser fiziologic! Și ca să înțelegeți bine, veți face unii pe alții. Ne uităm nedumeriți unii la alții
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
dacă rămâneam sărac și frustrat în țară, probabil că luam calea pribegiei. Eu îi înțeleg și pe ei care lasă totul izbeliște și „își iau lumea în cap”. Însă țineți minte: „Când a fost să plec în lumea largă/ Destinu-n cârca să mi-l port/ Fericirea mi-a rămas acasă./ Fericirea n-are pașaport ... Sunt versurile pline de adevăr ale poetului concitadin mie, George Filip, pe care le știu pe dinafară. Fericirea rămâne acasă, asta este sigur. Am răspuns clar la
POVARA DE A FI ROMÂN – INTERVIU CU ALEX CETĂŢEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354562_a_355891]
-
rabdare să afle cine-i moș. Îi era de-ajuns că a scăpat el de această povară. Măcar în ochii fetei. Își înălță nepoata, ușoară ca un fulg, pe umerii săi osoși, deschise poarta grădinii și porni cu ea în cârcă pe urma vulpii. Au ieșit în câmp și, când pe sus, când pe jos, au străbătut o parte din Sohodor, câmpul satului dinspre miază-noapte, înțesat cu schijele metalice ale ultimului război. Când au ajuns pe coama dealului, bunicul s-a
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
în celar, o cămară mică din care ne urcam în pod și unde se găsea butoiul cu vin. Acesta avea un cep, pe care tataie îl deschidea vesel de câteva ori pe zi spre nemulțumirea mamaiei. Fericită, îi săream în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor, pentru că de fiecare dată mă scuturam înainte să-mi bag “boticul” cum îmi spunea tataie și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
a spus Mia apropiindu-se de mine. Când a vrut să mă ridice a văzut că scăpasem un pic de pipi. -Să nu-i spui lui Kati! A dat din cap și mi-a făcut semn să mă urc în cârca ei. M-a dus pe prispă și a plecat să caute ligheanul. După ce mi-a schimbat îmbrăcămintea și a pus-o în apă la înmuiat pe cea udă, mi-a mai promis încă o dată că nu va povesti nimănui, nici
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de Florii“. Versificația este la acest poet, după toate regulile prozodiei, iar muzicalitatea conferă un spor de lumină, imaginilor create. El procedează prin antiteză și scoate în lumină, viața simplă pământeană a Dumnezeului întrupat, venit de Florii la Ierusalim, “pe cârca unui măgar” cu risipa de toate felurile la care se dedă lumea de azi, care călărește mii de cai putere “în zadar”, “pe pustii”. Atât de simple și pe înțeles sunt versurile încât, nu e de mirare că ele sunt
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
lacrimi în ochi i-a șoptit mângâitor „Curaj găină că te tai” iar copacul i-a mulțumit printr-un foșnet stârnit de o adiere a zefirului dimineții. Mici atenții reciproce. Poate doar închipuite. Dar câte nu pune un îndrăgostit în cârca iubitei sale? Kurt era îndrăgostit de natură, Dumnezeul lui. Un iubitor al naturii găsește întotdeauna o vorbă de duh, exprimată în gând, când admiră o entitate făurită de atotputernicul creator al ființelor și chiar al regnului mineral. Da! Și pietrele
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
venit, Moise! spusese cu o voce stinsă, abia auzită. Omul dinaintea noastră își învinsese, ca sub șocul unui impuls electric, ezitarea. Dom' locotenent! strigase. Dom' locotenent, sunteți rănit! Stați așa! Lăsați-vă mereuț pe mine!... Îl ridicase pe tata în cârcă, aplecându-se adânc sub greutatea lui. Acesta, vlăguit, se lăsase cu totul în voia sa. Hai, dom' locotenent, spusese, icnind la fiecare mișcare, noul venit, hai că răzbim noi cumva la liman!... Mie nu-mi aruncase nicio privire, de parcă nu
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
și sufletul), ne costumăm la carnavaluri în țigănci cu fuste colorate și salbe de galbeni la gât, visăm ca măcar o dată în viață să iubim și să fim iubiți cu aceeași pasiune cum o fac ei, dar le punem în cârcă toate fărdelegile care ne înconjoară și îi arătăm cu degetul, acuzându-i de murdărirea imaginii noastre în ochii lumii europene. Aceștia sunt țiganii în viziunea noastră, chiar dacă de cele mai multe ori expunem doar partea jegoasă a cămășii cu care îi îmbrăcăm
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
sau toamnei, într-o casă a unei familii de țărani gospodari Vasile și Neaga, s-a născut Fănuș Neagu . Până la terminarea școlii în satul natal, pe timpul vacanțelor și nu numai iși ajuta părinții la mai toate treburile gospodărești; cărând cu cârca, prășind pe câmp sau îngrijind de animale. Studiază la Liceele Militare din Câmpulung Muscel și Iași. Învățat cu sfânta libertate, precum păsările cerului, Fănuș Neagu urmează și alte școli, fiindcă niciodată nu i-a plăcut viața militară, să tragă cu
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
un poem dedicat tatălui său: “Îmi caut tatăl meu de grâu printre cuvinte, / Și tatăl ară prin poeme, aplecat, / Și-n limba lui română ține minte / Prea veșnicia pâinii de la sat - // Și tatăl e coloana infinită / Ce-și poartă-n cârcă zestrea de pământ, / Și pe la porțile sărutului el cântă, / Că este pasărea măiastră din mormânt - // Că-așa sunt tații noștri de la țară, / Poeme răstignite printr-o vie, / Și limbile copiilor îi ară / Să-i facă pâinea cea de fiecare poezie
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
compară cu soarele actual turcesc gunes, szul la unguri cu sol latin, tc. dogmak cu daga, soare în cercheza. Lat. nasco a pierdut pe g inițial. Să se observe că termenul craca fundamental în Crăciun e în legătură cu soarele, cercul, roată, cârci, cârcel, disc cum am arătat. Craca, bat, ramura, creangă, buștean, ard, ele sunt în relație cu soarele fiindcă cresc și pentru că sunt rotunde în circumferință, orice craca, buștean retezat are cercuri concentrice după care se numără anii. În toate limbile
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]