3,117 matches
-
este ca locuitorii satului fac lucrări bune:desfundă șanțurile marginale,refac stratul de piatră de pe drumuri și efectuează alte munci obștești. Ajutorul primit de la stat trebuie dirijat spre nevoile din gospodărie. Din nefericire sunt și cetățeni cheflii care merg la cârciumă și beau în contul banilor de la sfârșit de lună.Așa s-a întâmplat și la plata calamităților.La început oamenii erau îngrijorați de pierderea recoltei,apoi au devenit veseli pentru că au „plasat banii”... în cont. Unii primari i-au constrâns
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o selecție la sânge, obiectivă, în teorie și admiră de la distanță rochiile lungi ale domnițelor-hostess sau pintenii strălucitori ai unor cavaleri pe care îi va putea regăsi ( nu are nicio îndoială, din acest punct de vedere), după terminarea spectacolului, în cârciumile pline de fum și gălăgie din orășelul tolănit la poalele colinei. Au încetat râsetele copiilor, mirosul de vată de zahăr și de popcorn nu mai ațâță nările nimănui, dincolo de canalul împrejmuitor plin cu apă nu fumegă niciun grătar, erau și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Îl sprijiniseră de un pom și plecaseră. După câteva minute, uitaseră de el, iar șuieratul unui tren care se apropia îi determinase să se simtă extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fapt, ei descoperind abia de curând lucruri care sunt constitutive societății noastre, și asta de mai multe sute de ani. Avem două forme de grup de sprijin pe care le putem comunica cu succes în cadrul oricărui schimb de bune practici: cârciuma și banca din fața porții (mai nou a blocului), alcoolul și semințele (de floarea soarelui, evident) fiind mediatorii. De ce oare bețivii occidentali sunt solitari? La limită, dacă eradicăm alcoolismul va trebui să dăm bani la psihologi (poate că tocmai ei sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cunoașterea. Fapt care mută pe a cunoaște în vecinătatea lui a trăi. Putem spune oare că a studia filosofia te scutește de psihanaliză (privind, spre exemplu, succesul psihanalizei în S.U.A. din această perspectivă)? Cine vindecă în definitiv în societățile noastre: cârciuma sau filosofia? [Tentația inițială a fost de a spune că teologia; nu avem însă o credință în masă (înțeleasă în sens tare), motiv pentru care putem vorbi de un grad redus de penetrare a creștinismului.] Transformările pe care le-au
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu pește. Ursul când auzi de pește, Îl lăsă pe Anul Nou să ia câtă zmeură vrea, ba l-a și ajutat la cules, și au pornit amândoi spre palat ținându-se de după umeri ca doi flăcăi ce vin de la cârciumă. Împăratul rămase cu gura căscată. A doua zi Anul Nou puse o capcană În care căzu chiar iepuroiul cel neîntrecut la alergare. Flăcăul i-a spus că-l eliberează dacă Îl va lăsa să-l Întreacă astăzi, ba i-a
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
opri nicicum, nu-i mai păsa de ce zice lumea ori că se ghiontesc vecinile, când trece clătinându-se. Și dacă la Început ea bea câte un pahar, acum bea direct din sticla așa cum a văzut ea că se face la cârciumă. Bărbatul ei a luat-o cu binișorul, a luat-o cu vorba, dar ți-ai găsit ca ea să se linisteașcă! Într-o zi, când a venit obosit de la muncă, pisica (adică nevasta lui) dormea beată: focul nu-l aprinsese
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
evreiești; în 1879, existau 100 de familii, în 1894 erau 300 de familii, iar în 1930 existau deja 1039 de persoane. Evreii făceau comerț cu băuturi spirtoase, mărunțișuri, piei de animale, negoț cu vite, cherestea și luau în arendă moșii, cârciumi și mori. Erau, de regulă, argintari, blănari, cizmari, croitori, măcelari, cofetari, medici, funcționari sau lăutari. Prin activitățile lor au contribuit la apariția relațiilor de tip capitalist, ajutând la modernizarea economiei, cât și a vieții sociale și culturale locale. Din cauza persecuțiilor
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
era descris de învățătorul Al. Bratu, în lucrarea sa, „Trandafiri suceveni”, în felul următor: „o uliță lungă, având pe ambele părți înșiruite una lângă alta, sistem vagon, prăvălii cu tot felul de mărfuri, predominând cele mai căutate de țărani: treipatru cârciumi, primăria, spitalul, administrația de plasă, judecătoria, poșta și școala. La unul din capete târgul lua aspect de sat. Aici stau țăranii băștinași, cu casele în jurul bisericii ortodoxe, care făceau pandant cu sinagoga din cartierul comercial și biserica lipovenilor (ambele distruse
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de lapte, încît pînă ajungea acasă, că doar nu era să-i dea să sugă de față cu chelnerii și cu bucătăresele, sfîrcurile îi umezeau rochia atît de rău, că trebuia să îmbrace alta, înainte de a se duce înapoi la cîrciumă. Fănică se întorsese în oraș în fruntea convoiului de căruțe. Descărcase butoiașele de țuică la el acasă. Vagoanele cu vin încă nu ajunseseră în Medgidia. Cîrciumarul, cu gîndul la paguba lui, se scapă de față cu omul Siguranței și zice
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
și mai apăsat. După părerea lui, se isprăvise cu alianța cu nemții. Dar ei ce puteau face? Să le spună nemților să plece din restaurant? Fănică a exclus această posibilitate din două motive: războiul se purta pe front, nu în cîrciumi, iar la el în local și nemții erau oricînd bine veniți. Totuși, după o jumătate de oră, cînd soldații germani s-au suit în trenul de Constanța, Fănică a închis cîrciuma. De-abia în ziua următoare, cînd Virginia a venit
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
două motive: războiul se purta pe front, nu în cîrciumi, iar la el în local și nemții erau oricînd bine veniți. Totuși, după o jumătate de oră, cînd soldații germani s-au suit în trenul de Constanța, Fănică a închis cîrciuma. De-abia în ziua următoare, cînd Virginia a venit la restaurant cu copilul în brațe și i-a pus pe toți la treabă, de fricoși și de puturoși!, au început să se simtă efectele armistițiului. La sfatul lui Scipion, Hermann
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
spre înfrîngere. În timp ce Hermann, neamțul orașului, după care oftau cuviincios cîteva văduve, ca după un înger, se apropia cu motocicleta de începutul unui prizonierat care avea să-l ducă în Siberia, comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la cîrciuma din gară. Pînă să ajungă la ordinea de zi, ce atitudine trebuia adoptată în noile împrejurări, comitetul s-a luat la ceartă. O parte dintre reprezentanții săi susținea că arestarea mareșalului și armistițiul încheiat de Mihăiță cu rușii erau o
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
Comedie, la sala Studio. Și așa am descoperit că oamenii nu stau în casă, ca mine, că metropola noastră este teribil de animată pe înserat și pînă tîrziu, în noapte, că, indiferent de ger sau de aerul cald al primăverii, cîrciumile sînt arhipline. Așa am avut răgaz să mă plimb prin ceea ce se numește zona Bucureștiului vechi, acum în curs de reabilitare. Schimbarea este spectaculoasă pentru ochiul interesat de partea aceasta a orașului, de istoria lui. Ani de zile, în studenție
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
mijloc și tot cu ea se încheie - ultimul distih, de aparență obscură: "Voi, picioare murdare, / rămâneți afară!..." semnifică, poate, o evaziune în sine însuși din interogatoriu. Din capul locului, anchetatul confundă voluntar încăperea unde i se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am nimic de cerut"). Nu alcoolurile iluzorii l-au tulburat până la senzația că: "o meduză volatilă / îmi locuiește craniul", ci hărțuiala torționară. Putem pune pe seama cumplitei lămpi scormonitoare faptul că închizând un ochi
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
se aciuiază lângă cuptor, primiți cu dragă inimă de soția lui Stancio și de bătrânul Dediu Manole, figura care sintetizează cel mai bine omenia, deseori evocată în cartea lui G. Topîrceanu. Gazdele fac în grabă pregătiri, bătrânul se duce la cârciumă să cumpere vin, tânăra femeie răstoarnă un scrob prea ardeiat pentru oaspetele român și scoate din cuptor o tavă de plăcintă (bánița), cu ceapă și bucăți de slănină, mâncare tradițională de Anul Nou. Se așază cu toții la masă și încep
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Și în gesturile mari, ample, și în cele mici, insesizabile, uneori. De cîte ori sînt la Veneția, la Roma, la Craiova, la teatru, la film, pe străzi înguste sau, dimpotrivă, foarte largi, de cîte ori văd pe geam, în vreo cîrciumă, nuntași zglobii, de cîte ori ascult marea în septembrie și urechea mea îi prinde vuietul, de atîtea ori și de încă multe altele mă gîndesc la Victor Rebengiuc. La bucuria neostenită cu care își face meseria. La bucuria neostenită cu
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus la groapă cu muzică. Fără lăutari, cheful nu are haz! La Borțoasa, cîrciuma hoților, cîntă Zavaidoc. Acesta, pe numele său real Marin Teodorescu (1896-1945), va fi cîntat poate și la un asemenea local. Oricum e singurul personaj din Groapa cu existență reală atestată. Mai tînăr decît Zavaidoc și mai longeviv a fost Cristian
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
cu versul tău vrăjit, dragul meu Teodor, începe cu multe veacuri înainte... La aceste vorbe Teodor se ridică și el brusc, salută reverențios și ne părăsește luându-și cu el taina și cerga... Rămânând singuri, Liza mă duce la o cârciumă din apropiere, mă ia de ambele mâini, mă plantează în grădina micuță și pe când așteptam cafeaua, scoate ca din pușcă: - Povestește. Povestește repede tot ce știi, iar mie nu mi-ai spus. - Ce nu ți-am spus? - Nu mi-ai
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Horasangian și Cristian Teodorescu. Ioan Lăcusta afirmă încă de la început un discipolat spiritual caragialesc. Spre marea mea bucurie, el se întoarce la proza printr-un român puternic, textualist și realist totodată. O viață marcată de mitul bibliotecii și de mitul cârciumii." Gheorghe Păruși, cel care a adunat în fâșii minuscule de text întregul București, ca un personaj borgesian, a beneficiat de lectură atentă a Adrianei Bittel: "Nu-l cunosc pe domnul Păruși, dar îi sunt adânc recunoscătoare pentru cele două cărți
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
moment: Nu urcați pe statui, Orice mișcare a mâinii, orice clipocit al buzelor, În Queens, Elena. Ceea ce descătușează însă resortul poeziei este o bruscă minunare, scalpel incizat în plin cotidian (decorul comun al unui oraș cu străzi, parcuri, case ori cârciumi), acționând precum cezura "transcendentală" din haiku-rile clasice, aceea urmată, invariabil, de plonjeul metafizic: "Acesta să fie locul/ Aceea să fi fost secunda apariției din senin a stolului/ de păsări argintii, pe bolta de pâclă și agat?" (Acum douăzeci și cinci de ani
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
duhoarea de aer liber de-afară", înțelegem de ce Gheorghe Crăciun afirma că "Ioan Flora a rămas tot timpul un detectiv al dedesubturilor lucrurilor". Emoția reprezintă elementul care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
atât mai mult cu cât am urmat în viață și în carieră o linie morală, n-am slugărit la diferite persoane mai mult sau mai puțin înalte, pentru ca pe urmă să le bălăcăresc; n-am fost cules beat mort din cârciumi și n-am mâncat bătaie în grădina restaurantului "La Leul și Cârnatul" pentru faptul de a mă fi agățat de femeile altora. Prin atitudinea pe care o aveți față de presă și de slujitorii ei, vă degradați propriul Dvs. nume și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Seaca, noaptea, când mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez, nimic nu seamănă cu surpriza unei ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea acea uimire. Din pricina liniștii? Sau a faptului că praful de pe uliță avea un luciu stins, misterios? Nu știu. Simt că dincolo de vorbele mele
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]