926 matches
-
-mi vine să fug. Dar uneori când trec din aceste spelunci ale durerii în splendida lumină a soarelui, îmi vine să întind brațele spre cer întrebând: De ce, de ce, de ce?! Altă priveliște impresionantă o formează nevestele și copiii care se adună cârduri pe drum când trec eu și vin să-mi spună nenorocirile lor”. Groaznici ani de cenușă și drame, ai războiului. Regina a simțit durerea, ura, moartea, până în tenebrele sufletești. Pe front, pe la casele românilor, prin localități, în Iașiul răvășit de
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
trecem puntea Spre țărmuri noi, necunoscute. La asfințit să-mi scald privirea În ochii-ți plini de vii dorințe, Cu-a tale multe-ngăduințe Să simt ce este fericirea. Să fim tot una cu natura, Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple gura. Sărutul verii Dimineți scăldate-n soare ne cuprind În a cerului culoare de azur, Oglindită-n valul mării și-mprejur Șerpuiri de ape limpezi adâncind. Astre-felinare, prinse-n abajur
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
poposit belșugul în ograda orișicui. Brazii cățărați pe munte par armate de pigmei, Strălucește cald lumina cocoțatului bordei, Muntele în haină albă-un mister de nepătruns. Păsările, mici gângănii - nu se știe ce-au ajuns. Veverița-și inspectează burdușitele cămări, Cârd de ciute spre izvor, pe troienitele cărări. Dangătul domol străbate împietritele tăceri, Reculegere adâncă pentru mâine, pentru ieri, Peste clipele trecute, pentru clipele ce vin Dintr-o lume fermecată a pădurilor de pin. Farmecul nespus al iernii - abundentele ninsori; Vin
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
dincolo de nor... Iar gândul tău, ce îl credeai poet, Se-mpiedică de tot ce-i iese-n drum! Și teama-și face loc, încet, încet.. Și te-ai întoarce-n colivie-acum... Dar, colivia-i părăsită, spartă, Și renegată de întregul cârd...! Grăunțe nu-s ! Nici apă, nu e, iată..! Și-atunci, n-ai încotro ! Te-ndrepți spre târg... Te-așezi de bună voie-n colivia Cumpărătorului cu bani mai mulți Și-aștepți mâncare cu nimicnicia Atâtor papagali, flămânzi, desculți... Referință Bibliografică
PERUŞUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360684_a_362013]
-
TINE Zi de zi, tot mai grăbit și mai flămând Te adun la mine-n suflet și în gând. Timpul ironic, un vultur de pradă, Pe urmele noastre pândește să cadă. Ne strecurăm pe cărări nevăzute, Desprinși de iubire, din cârdul de ciute. Cerul nopții,-nstelat, cu razele-i reci, Pavează cu stele-ale noastre poteci. Tu, ca o rază țâșnind dintre nori, Stârnești în mine primele ninsori Și mă condamni, în felul tău solemn, Că sunt tot mai străin la orice
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
de 70-115 cm/s, iar fundul e bolovănos. Uneori ajunge și la șes, dar numai în repezișuri. Puietul stă în apă cu curgere mai lină, uneori pe fund nisipos. Deși în anumite repezișuri se întâlnesc mulți indivizi, nu formează niciodată adevărate cârduri (Bănărescu, 1964). 8 Fotografii A se vedea Anexa 2.7 . Tabel 18. Tabelul B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale protejate Nr Informație/Atribut Descriere 1. Specia Romanogobio (Gobio) uranoscopus (Agassiz, 1828) Cod Eunis -314278, cod Natura 2000 - 6145 2. Informații
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296681]
-
Mărgăritarele de rouă, Și-un greieraș, ca după nuntă, Pierdut aiurea pe islaz, De supărare și necaz Ne-având o clipă de răgaz Din scripca lui abia mai cântă, Iară în plopii de la gară, Sub mielușeii albi de nori, Un cârd, agale, de cocori Se-ngână cu privighetori Făcându-i parcă de ocară; Însă aud osii de care Și zarvă mare peste vii ... Din mâini țesute-n flori de ii Coboară iz de razachii Spre ale teascului izvoare ... Dar, ce să
TOAMNA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340545_a_341874]
-
poate vă stăm în gât în astea 10 zile, poate vă doriți să plecăm din Piața Unirii (se rezolvă și asta, dar va trebui să dați socoteală clujenilor), poate vi se pare că merge să vezi filmul și așa, cu cârduri de mașini prin preajmă. Vă spun eu însă, nu se poate. Eu vreau performanță și standarde înalte de calitate în festival. Știu că nu e neapărat ce vă preocupă și pe dvs., dar noi așa am ajuns să facem un
Tudor Giurgiu, președintele TIFF: „Spre finalul filmului, un moment tandru, liric între personaje a fost «spart de claxoanele unui bou” () [Corola-blog/BlogPost/338980_a_340309]
-
M-a ajutat în această relaxare a simțului critic și o coincidență amuzantă: în primele 5 minute din film unul dintre personaje întârzie la un spectacol de teatru și ridică în picioare un rând întreg - exact în același moment, un cârd de cinefili întârziați intră în cinema căutându-și locurile și ridicând oameni de pe scaune într-o sală pe jumătate goală. Toate astea se întâmplau la o proiecție pentru presă; poate că până la urmă avem cinemaul pe care îl merităm. Minte
„Minte-mă frumos 3” s-ar putea să fie un film bun () [Corola-blog/BlogPost/338492_a_339821]
-
CEALALTĂ Vom afla atunci, că am trecut ultima vamă Când firea cunoscută a lucrurilor Va fi inversată Și îndărătul va deveni înainte, când toți cei deja plecați Cu toată uitarea lor Ne vor sta în față Precum cocorii în vârful cârdului, Iar noi, vom veni din urmă Învățând cum să continuăm moartea În partea cealaltă Proaspăt înlănțuiți în galera timpului. MEMORIA ÎNGERILOR CĂZUȚI Libertate a zborului doar înapoi Și doar prin sângele propriu Ca amintirea poemului zbătându-se În labirintul grâului
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă mă cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de mărunte, atît de noi. Nu împrumuta de la ziua de mîine ceea ce n-ai în ziua de azi, spune înțeleptul, în realitate este mult mai greu să ții o balanță care cîntărește propriul
MĂTASE CHINEZEASCĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342051_a_343380]
-
inima cu alese Cuvinte înhorite, înflorite ca pentru o sărbătoare celestă. Cuvântul a dat formă unui Pământ de gânduri și doar prin înălțare spirituală s-ar înțelege materializarea sa și astfel „... lumina ar arde/lumina/peștii ar îneca/apa/ și cârdurile Îngerilor/ar lăsa urme” („De-ar ști să vadă omul”), pentru că doar prin înțelegerea cunoașterii directe dar și a interpretării spirituale, bazată pe înțelepciunea umanității de-a lungul timpului încriptată simbolic - slujind în ultimă instanță binele - omul își va purifica
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
Articolele Autorului Toamna Printre flori de păpădii, Nucile se joac’- ascunsa Stau ciorchinii grei în vii; Pe o bancă, frunza, plânsa! Că se duce și-i e teamă Ultima pleacă din ram; Fără să facă tam-tam Vântu-n veșnicii o cheamă. Cârd de rațe trec în stoluri Spre o zare cenușie, Să ierneze în atoluri Viața-mi devine pustie. Mă înveselesc trei vrăbii Sus pe-un colt de la ulucă, Norii par pe cer corăbii Ce vor iarna să ne-aducă. Referință Bibliografică
TOAMNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341783_a_343112]
-
cu frenezie, originaritatea): (I-257) “De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cântări îmflată, / Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, / Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet ar fi căzut... / Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune / Și popoarele de stele, universu-n rugăciune ...” (rugăciunea este suprema stare de Foc: Spiritul regăsit prin cădere-înălțare). Toate aceste lumi de foc ale ființei sunt lacrimile demiurgico-apocaliptice, căzând spre a înălța Ființa Cosmică, într-o veșnică resurecție-regăsire
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
apa cu picioarele, ne stropim, facem pluta. Uit de mine, mă simt ca la mare, când eram mică și mă jucam cu prietenii cât era ziua de lungă în apă. Părinții nu veneau cu noi, aveau treabă, dar eram un cârd de copii, toți vecini, prieteni, colegi... Nu mai am însă aceeași rezistență ca în copilărie și apa e cam rece. Plus că pielea degetelor s-a încrețit, așa se întâmplă când stai prea mult în apă. - Hai să ieșim, am
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
luat cu iarna, furat de amintiri și am uitat că țara, încă-i pe chituci; m-aburise vinul cu dulcile-i smintiri: am văzut norodul în straie de haiduci. răsucind omătul, de la munte-n vale, se dădeau de-a dura cârduri de moșnegi și pluteau prin aer damfuri de sarmale, ca niște ofrande, pentru drepții regi. se adunase-n sânge, clocote fierbinți; luați mereu de proști și de gură-cască, ei - sclavii cei vânduți pe treizeci de arginți - s-au trezit, cu toții
DE NU-I MONDIALĂ, CRIZA E VRĂJEALĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342379_a_343708]
-
câteva zile în urmă. Și cu trei copii la școală..., oricine m-ar fi putut înțelege, numai dacă i-aș mai fi spus că, la vremea aceea, mai aveam în curte încă trei câini, câte unul de fiecare, și un cârd întreg de pisici, tot de ei aduse, de pe oriunde le găseau. Orice pui abandonat, li se părea lor „deosebit” de frumos și ar fi vrut să îi salveze pe toți în curtea lor, la acea vârstă... „Cu acest pufuleț însă
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
pe trotuarele de trecere ale străzilor și piețelor. Și cum ar fi putut copiii mei să înțeleagă, la o vârstă atât de fragedă, că tot eu eram aceea care trebuia să mă duc la cantina socială, să procur acelui întreg cârd de animale, hrana necesară? Nu mi-aș fi putut permite să le-o cumpăr de la magazin, din puținii bani ce îi mai aveam. Așa gândeam atunci, constrânsă de lipsurile și necazurile ce s-au abătut pe capul meu odată cu mult
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
eu știu să le-ascult. În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit-adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria este pierdută și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai pot ... Unde ești copilărie,/ cu pădurea ta cu tot?” Întâmplarea care i-a marcat ciclul poeziilor de dragoste a
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
care sărise după coada lui și i-se făcu și mai mare foame. Își învinse frica și coborî din nou pe plasă până aproape de nivelul apei. Își băgă vârful cozii în apă și îl mișcă încet. Imediat în jurul acesteia apărură cârduri de peștișori argintii. Cu mișcare bruscă, Ispas, înfipse ghiarele într-un pește care era mai aproape de el și îl scoase la suprafață. Ajutându-se cu colții îl prinse de cap și îl imobiliză. Urcă cu grijă pe punte, fiind atent
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
părăsire... *** VREMURI FĂRĂ CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori coboară făcând întuneric beznă la nămiezi am uitat să-ntorc vreun ceas să meargă stau la geam și-aștept vreun om să treacă: nimeni nu s-arată - doar o barcă scârțâie-ntre nori prăfoși ca
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori coboară făcând întuneric beznă la nămiezi am uitat să-ntorc vreun ceas să meargă stau la geam și-aștept vreun om să treacă: nimeni nu s-arată - doar o barcă scârțâie-ntre nori prăfoși ca o teleagă... ...Dumnezeul
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze Cad frunze ca niște comete În toamna lungă. La infinit Se-ngroapă vise și regrete Și-ți amintești ca ai iubit Se mai zăresc în depărtare -In zboruri spre necunoscut- Cârduri stinghere de cocoare Fără prezent, fără trecut... În foșnetul ce-l poartă vântul Peste oceanul împietrit Mai deslușesc nostalgic cântul Ce-l îngâna un pribegit Misterios în joc de umbre Se strâng vibrații ce au sens S-alunge gândurile sumbre
CAD FRUNZE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342625_a_343954]
-
vedea miriade de clopoței de argint agățați în copacii și tufișurile din jur care scoteau sunete cristaline când trecea el. Într-un pâlc de coceni netăiați și strujeni de floarea soarelui, îmbrăcați în hlamide străvezii de mătase argintie, el văzu cârduri de prigorii albastre care cântau triluri misterioase ce păreau că picură din cer. Aceste triluri îi făcură sufletul ușor care începu să plutească și să se înalțe la cer. Astfel ajunse zâmbitor printre stele, până la lună. -Lună-Lunișoară! Mi-ai ieșit
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
vedea miriade de clopoței de argint agățați în copacii și tufișurile din jur care scoteau sunete cristaline când trecea el. Într-un pâlc de coceni netăiați și strujeni de floarea soarelui, îmbrăcați în hlamide străvezii de mătase argintie, el văzu cârduri de prigorii albastre care cântau triluri misterioase ce păreau că picură din cer. Aceste triluri îi făcură sufletul ușor care începu să plutească și să se înalțe la cer. Astfel ajunse zâmbitor printre stele, până la lună. -Lună-Lunișoară! Mi-ai ieșit
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]