600 matches
-
fier care o luase singură la vale, târând după ea o cisternă plină cu benzină de avion. Casa lui Foiște e jos de tot, la poalele coastei dinspre Dunăre a satului. Mașina i-a spart, ca pe nimic, gardul putred cârpit cu tulpini uscate de floarea-soarelui, a luat-o prin curtea Îmburuienată, a dărâmat cocioaba, cotețul, a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de porumb timpuriu și a luat foc. Soldatul șofer scăpase căci, atunci când văzuse că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
departe de binefacerile științei de carte - viciosul cadru didactic dăduse semne că i se scurgeau ochii după inocenta și nurlia făptură. Vă lăsăm să judecați și singuri. Când elevii depănușau gigantice mormane de știuleți pe care combinele, prost reglate și cârpite cu te miri ce, Îi lăsaseră cu pănușile pe ei, el - chipurile ca să dea exemplu de eficiență a muncii și ca să impună un ritm susținut - lucra Întotdeauna lângă ea. Își sufla mânecile, Își punea pe cap, ca să se apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viața - despre o fată de Împărat care se iubea cu un demon coborât din stele, să coasă, să Înfășoare sarmale, să lucreze la gherghef, să facă o nemaiîntâlnită În altă parte plăcintă cu griș, să coacă pâine și cozonaci, să cârpească, folosindu-se de un fel de ciupercă din lemn, ciorapi, nădragi ori cămăși, să pună Între foile de cocă nici mai mult, nici mai puțin decât se cădea din dovleacul ras și călit În unt. Acolo Își petrecuse bunica cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta gura țevii spre țintă după cum Îi poruncea, ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de vânătoare nouă, spre adânca invidie a vânătorilor din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere și percutare obosite și cârpite cu te miri ce. Ion Femeie, care nici el nu avea armă nouă și-și dorea cu ardoare un calibru doisprezece În loc de șaisprezecele lui, nu scăpa din ochi deplasările cinegetice ale Directorului, fiindcă știa din lunga lui experiență de vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l mai Încercase durerea, copleșită și alungată fiind de luminoasa fericire ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu verde: -Spune-mi mai multe despre tine... Femeia, supusă, cu gândul la copii, la bărbat și la necazurile care s-ar putea ivi, a început să turuie: că a spălat vasele, că a treminat de trei zile borșul, că a cârpit pantalonii lui bărbatu-su, că a dus copii la școală...doar, doar l-o convinge că ea nu e ca altele... ea nu stă o clipă. Ăla de colo: -Vreau să ne întâlnim... Tăcere... tăcere... Gospodina simte că moare de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
După care, spre groaza mea, Chaquie a început din nou să vorbească. Să vorbească pe bune. Crezusem că remarca mea legată de Chris de Burgh pusese capăt discuției, ceea ce-mi convenea de minune. Dar dintr-odată, sub ochii mei cârpiți de somn, Chaquie s-a transformat în iepurașul Duracell al discuțiilor triviale. Chestia cu băile și soții nu fusese decât încălzirea pe care o făcuse așteptând să se elibereze calea. Iar acum, răspunzând unui semnal pe care numai ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Să renunț la biata Nellie? Niciodată! știi că n-aș putea niciodată să fac asta. De ce mă mai obosisem? Mama avea un sentiment ridicol de loialitate față de obiecte. Puloverele vechi nu erau niciodată destul de vechi ca să nu mai poată fi cârpite, iar farfuriile ciobite aveau „personalitate“. Niciodată nu mă putusem decide dacă sentimentele astea veneau din rădăcinile mamei, care erau pe Mayflower 1 sau dintr-un spirit de frugalitate pe care-l dezvoltase pe parcursul anilor în care se chinuise să întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pune piciorul în scara de la șa. Deodată, o aude cum chicotește. Ce-i așa amuzant? Pantalonii dumneavoastră. Ce-i cu ei? Într-o zi sau două, o să vi se vadă posteriorul - s-a tocit țesătura. Fir-ar să fie. Îi cârpesc eu, dacă doriți. Zâmbetul lui reapare. 10 Croitoreasa satului e bucuroasă că Lan Ping îi ține companie la cusut. Lan Ping lucrează la pantalonii lui Mao, pe care i i-a adus Micul Dragon. Nu știe unde o va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Are mâna pe clanță. Îl aude văitându-se în urma ei: Războiul mi-a luat tot, soțiile și copiii... Inima mea a fost împușcată la nesfârșit. De atât de multe ori, sunt atât de multe găuri, că nu se mai poate cârpi. Lan Ping, de ce-i oferi unui bărbat supă de ginseng, dacă în același timp îi faci sicriul!? * M-am întors la detașamentul meu. A doua zi sunt repartizată într-un saomangban, o echipă care lucrează la „măturarea” analfabetismului din Yenan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mama și, profitând de năuceala Înaltului Oaspete, i-ar cere repede un fleac pentru mine, măcar niște adidași, niște blugi prespălați, un medicament pentru tata și pentru ea nimic, nimic, nimic, decât datoria sfântă de a spăla, mătura, curăța, călca, cârpi, bombănind În urma noastră. * Deci mama ar ezita Între aceste excitante proiecte și teama că tata ar putea să observe tentativele ei disperate de ultimă oră, ceea ce l-ar determina să devină pe loc acel om străin și antipatic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lupta dată ca să-l țină în casă. Va fi plăcerea mea, i-a răspuns scurt Jake, deschizând ușa de la intrare. — Ce se întâmplă aici? David era în prag, cu degetul ridicat în dreptul soneriei, în vreme ce cu cealaltă mână își freca ochii cârpiți de somn. — Plec, l-a informat Jake făcând un pas ca să treacă de el, numai că taică-su i-a blocat ieșirea. —Pleci? De ce? Unde te duci? —La mama. Iar Fiona mi-a spus foarte clar că dacă plec, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
căderea unui ac pe covor. Însă în fiecare sâmbătă dimineața lucrurile decurgeau la fel. Susan se trezea împreună cu Milly, amândouă se jucau vreo două ore, după care, pe la 9, Susan prăjea ceva pentru când Nick avea să coboare cu ochii cârpiți de somn, plângându-se cât e el de obosit. Dar Susan nu era foarte deranjată de chestia asta. Nick avea defectele lui, dar, în esență, era un om bun și un tată minunat. Numai la partea cu iubitul mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tură, așa că va trebui să ne cernem iarăși, deși suntem la limită cu personalul și nu-i departe vremea când vom băga câte un singur supraveghetor pe etaj și chiar pe două etaje. Deocamdată, să fim mulțumiți că ne putem cârpi. Nu ne putem permite totuși să avem preferințe... Da’-n definitiv, ce cusur are madam Trifu? E pricepută, harnică, sufletistă, nimeni nu s-a plâns până acum... Știe prea bine jupânu’ care-i problema lui madam Trifu, dar nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bază. — Pui condiții, nesimțito? mă întreabă el, mângâindu-mi degetele. Ce fel de reguli? În primul rând, să trăim momentul. Să nu ne gândim la viitor, deocamdată. —Oho, toată viața mi-am dorit o femeie care să gândească așa... Îi cârpesc o palmă. —Oho! Toată viața mi-am dorit o femeie care să-mi facă așa ceva... —Finn! Lasă prostiile! Dar vorbesc serios, sincer. Își încurcă degetele printre ale mele.) Altceva? — Nimeni nu trebuie să știe, în caz că nu iese nimic. —O, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus, îi confisca vreo câteva registre și, eventual, un colonel din cei prieteni cu bunică-meu Tauberger, îi cârpea o palmă când se simțea luat peste picior de bătrânul care îl întreba: cauți hașiș, sau reviste deocheate? Era felul lui de a spune NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a supărat: s-or fi oprit la Cristina, să tragă tutun și să se uite la serial, la Dallas. Și doar le-am zis să stea cu ochii pe ceas! Dintr-o cameră a ieșit și taică-meu, cu ochii cârpiți de somn. Mi-a spus că bunicul era în spital - probleme cu rinichii, o să mergem mâine să-l vedem. M-am dezbrăcat și, cu infinită ușurare, mi-am scos piciorul din pantof. Arăta ca o minge de rugby. O să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai revenind asupra câtorva. Până la sfârșit, Silvestru Boiangiu își întocmi o listă de vreo treizeci de oameni, pe care voia s-o mai rumege după ce va fi ascultat pe pândari... Jandarmul intră cu trei țărani în cancelarie. Drept introducere plutonierul cârpi fiecăruia câte două perechi de palme zdravene, iar pe urmă le zise supărat: ― Acu să-mi spuneți cine a furat porumbul arendașului? ― Spuneți, măi băieți, spuneți degrabă, să nu vă mai zdrobească oasele de pomană, adăugă primarul cu glas părintesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lângă conac, la uliță, și-a durat aici o căsuță dintr-un coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e slujba, Trifoane? făcu Boiangiu tot împăciuitor, mai ales înțelegînd că țăranii umblă să-l întărîte. ― Dar tu ai gustat din papara asta, ori nu? bufni deodată Serafim Mogoș. Ca să-ți arăt eu cum e, soarele, și anafura, și... Îi cârpi, una după alta, fulgerător, două palme zdravene pe obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp să se dumerească. Într-o clipire loviturile îl copleșiră din toate părțile. Văzu ca prin vis că Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
despre secretarul Chiriță Dumitrescu care de două zile stătea ascuns cine știe unde, de frica oamenilor, și de care poate să fie nevoie acuma. ― Tu ești primarul tîlharilor? întrebă maiorul dând cu ochii de el. Primarul nu apucă să răspundă. Tănăsescu îi cârpi câteva perechi de palme de văzu stele verzi, strigînd: ― Vă satur eu acușica de revoluție, n-ai grijă! Pe toți vă satur, să țineți minte! Aseară dăduse ordine severe ca morții să fie lăsați unde se găseau spre a servi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lege cîte un bilețel de fiecare obiect pentru a ține minte la ce folosește fiecare. Nu cum îl cheamă, ci la ce e bun : pentru stropit grădina, pentru înlocuit robinetul de la chiuveta din bucătărie, pentru bătut cuie în grindă, pentru cîrpit cămășile lui Vasile etc. Cu migală și răbdare, toate obiectele adunate în gospodărie au fost astfel etichetate. A rămas un capăt de ață, aflat într-un sertar. Bătrînica l-a strîns cu grijă, l-a legat de un petic de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o căldură roșiatică. Ester a privit din nou termometrul, care arăta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]