613 matches
-
lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește și la nivel olfactiv spațiul intim, camera se apropie, ca la Bacovia, de simbolul cimitirului, al sicriului: "Camerele albe (...)/ se cârpeau cu mătrăguni pe-alocuri,/ miroseau a cruci câte puțin" (Pacienți). Albul nu mai este o culoare a inocenței, ci una a nebuniei, mătrăguna, diabolica plantă a vrăjilor de trecere, înlocuiește tămâia, excluzând orice cale de acces către sacru, moartea nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe lângă Anuța. Sărea cu picioarele din față până la brâu, gata să-i dea jos traista În care erau așezate găluștele toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
respectiv URS. 3.2.1. Astfel, opoziția dintre LUP și VULPE pare a fi mai "slabă" decât aceea dintre LUP și URS, dat fiind că prima face uneori obiectul unor echivalențe/"neutralizări" explicite (1983: Unde se sparge pielea de lup, cârpește-o cu piele de vulpe = "Unde puterea nu-ți ajută, înlesnește-te cu viclenii"; sau variantele 1701: Coada lupului/1700: Coada vulpii = "Se zice, în râs, acelor care spun lucruri de necrezut"). Cu toate acestea, între cele două cultureme persistă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
N-a spus niciodată așa ceva. Refuzul ei m-a împins pe calea rătăcirilor. I-aș fi fost oare credincios? Cum aș fi putut să nu-i fiu dacă ar fi trăit alături de mine, mi-ar fi gătit, mi-ar fi cârpit rufăria? Am fi devenit unul și același, iar pactul sacru al căsătoriei ar fi constituit siguranța și căminul nostru pe vecie. Ea era o parte integrantă, o evidență a acelei pure, neștirbite, plenare încrederi în bine, care nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le-ați primit? A doua a fost pentru un ac, că n-aveam voie să ținem la noi ac de cusut. Ne dădeau ele peste zi ace, numărate, și trebuia să le dăm afară tot așa, numărate. Ne coseam, ne cârpeam, că dacă n-am mai primit pachete cu îmbrăcăminte ni se rupea lenjeria și astea, și trebuia să le coasem. No, asta era și o ocupație, ne coseam hainele. Și nu știu cum își făceau fetele rost de ace... Aia care dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de durere, și se plimba prin cameră, și cum se plimba așa mă uit la fundul lui și îi văd pantalonii în fund zdrele făcuți. Plus zeghea aici cât o ajuns, spre fund... Tulai, măi Vasile, tu ieri ți-ai cârpit pantalonii, mă! Da. Dă-ți pantalonii jos și te uită la ei cum îs. Da’ cum îs, mă? Toți îs ferfeniță, măi. Mă, și tu zici că nu te-o bătut! Și zice: Măi, așa m-o bătut ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
merită să schimbăm ceva din actuala Constituție, dacă nu cumva suntem pe punctul de a repeta greșeli ale trecutului, reparând (ca la țară) un gard spart, pe care mai bine îl dărâmi să faci unul nou, decât să-l tot cârpești. Povestea noastră este una a manifestării repetate a supușeniei față de străinătate; este și una a răbufnirilor de identitate națională, de "originalitate" politică și ariceală inutilă. Din ea se pot desprinde deopotrivă învățăminte și ocări. Pe parcursul a aproximativ trei milenii de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
că inflația este ajutată nu doar de lenea unei economii, dar și de un sistem monetar nefericit. Metehnele continuă. Cândva, pe vremea „ciuruitului“, chiar cea mai mică leafă număra măcar 10 din cea mai mare bancnotă, cu care omul Își cârpea tot atâtea nevoi. O asemenea leafă cuprinde acum două-trei hărtii - pardon, plasticuri -, iar nevoile’s Încă mai multe... Și, „Între noi, bărbații“, cărora nu ne venea greu pe atunci să dosim, de ochii vigilenți ai nevestei, o hârtie valoroasă dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cineva știe. Nimeni nu-l întreabă unde doarme și ce mănâncă. Nici măcar domnul Dumitru nu se întreabă ce-i cu Mănel. Cineva trebuie să se ducă după țigări sau după bere. Într-o dimineață, l-au văzut ieșind cu ochii cârpiți din magazia unde-s depozitate alandala tot felul de lucruri și de boarfe și și-au închipuit că i-o fi zis careva: „Mănele, stai și tu acolo“. Când vine vorba despre Mănel, totul pare subînțeles, dar care o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Iar atunci se uită prin gard la trecători. Ies la poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă nu ajungi să-i cârpești, poți în schimb să-i scuipi. Eu m-am scuipat în viața mea pe nimeni. Totuși, uneori behăi. Dacă nu mă vede nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ieșean care veniseră cu același spectacol în turneu la Fălticeni. Comparația a fost net în favoarea amatorilor. Nu numai înclinații artistice dovedeau școlarii de aici. Găzduit în incinta liceului cu nevasta și copilul în scutece, un laborant pe nume Gheorghiu își cârpea nevoile familiei furând sticlăria din laboratoarele lui Bogdăneț și vânzând-o pe bani peșin elevilor amatori. Găinăriile lui au determinat o mișcare, s-ar zice pseudoștiințifică, în rândul celor care, pe măsura curiozității lor și a posibilităților pecuniare, își procurau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
învățământ, peste puțin avea să fie rebotezată strada Culturii. După revoluție reveni la vechea identitate. Lângă locuința noastră se afla calcanul altei case în care erau repartizate două familii, un inginer de la CFR și un profesor universitar. Nefiind proprietari, aceștia cârpeau doar din când în când acoperișul prin care țârâiau ploile. Cu timpul, din zidirea lor rămase doar un spate orb de cărămidă, cu tencuiala căzută. O casă urâtă, cu coasta către stradă și care, după sistematizare, rămase cu peretele pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Capră - limba română. dommul Cotoranu - botanică, zoologie, anatomie. doamna Ana Drelciuc - muzica. Disciplina „Lucru manual” - era un fel de cerc de activități, unde băieții învățau de la învățători să bată cuie, să folosească ferăstrăul etc., iar fetele învățau să coase, să cârpească, să țeasă, să croiască etc. Ce mai, era o familie această comunitate de învățători, familie din care mai făceau parte doamna Dorina Dimitrovici și doamna Dafina Dimitrovici. Mai târziu li s-a alăturat și doamna Mercheș. Cam prin perioada războiului
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii din vecini, Dumitru Dascălu și-a început activitatea de școlar. Sala de clasă mare și înaltă, cu pereții prăfuiți și scorojiți, cu o sobă lungă și înaltă, cârpită prin unele locuri, cu bănci vechi scrijelite, dezbinate din încheieturi și scârțâind la cea mai mică mișcare, nu reprezenta o atracție și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl oferea încăperea largă și lungă, mult prea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care ne-a luat la el acasă, unde am fost tratați regește. A doua zi de dimineață am dus camera de aer și anvelopa la un atelier mecanic, ca să ne scoată bucățile de metal care intraseră În ele și să cîrpim din nou cauciucul. Se lăsa seara cînd am plecat, dar mai Întîi am acceptat invitația la o masă tipic chiliană: drob și Încă ceva asemănător, toate foarte condimentate, stropite cu un vin sec delicios. Ca de obicei, ospitalitatea chiliană lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Îl așteptam pe Andrei să mai zică ceva. și În loc de orice altceva el Îi făcu semn lui Laur spre geantă. De-acum Își Învățase bine meseria de hamal. Se ținea ca un cățel de noi prin aglomerația peronului, cu ochii cârpiți de somn, mut și golit de orice interes sau curiozitate Încotro mergem și ce avem de gând, surâzând parcă-n vis și având grijă totodată să nu ne piardă din ochi. După două stații ne-am dat jos din autobuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cap, la un pas de stânga mea, așezat cu spatele proptit de zid și cu picioarele lungi În blugi vișinii răscrăcărate pe ciment. Am zguduit de umăr fantoma aia Încotoșmămată care adormise În post. O figură de androgin cu ochi cârpiți de oboseală se ivi din pătură. - Hei! Ce faci? Ce naiba faci? De-o juma’ de an te tot caut! - Hai că!... Se strâmbă, abținându-se parcă din nou să-mi spună tot ce nu reușise să dea afară din ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
orizontală. Firele Împletite au ca scop alăturarea lucrurilor care funcționează logic Împreună. De aceea trebuie să organizezi astfel Întreaga universitate. Însăși noțiunea de departamente separate e o nebunie. Trebuie să ne modificăm din rădăcini perspectiva, nu ne putem permite să cârpim ici și colo“. Modelul Georgia Tech admite că lumea va funcționa tot mai mult pe o platformă plată, cu instrumentele specifice pentru toate tipurile de colaborare orizontală. De aceea e bine ca școlile să se asigure că includ aceste instrumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ibidem, p. 470. Alexandr Iakovlev, Ce vrem să facem din Uniunea Sovietică, București, 199, p. 42. apud F. Furet, Penser la Revolution Française, Paris, 1983, p. 66. J.-J. Rousseau, Discurs asupra originii și a fundamentelor inegalității dintre oameni: „Se cârpea mereu câte ceva, deși ar fi trebuit să se înceapă prin a se curăți locul și a se îndepărta toate vechile materiale, cum a făcut Licurg la Sparta, pentru a ridica o clădire sănătoasă.” (tr. S. Antoniu). Pierre Vidal-Naquet, „Tradition de la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
S-aibă ce să povestească Și el l-alți mai nătărăi. Să nu mai poată zapciul A-l tracta de bădăran, Nici Kir Trandafir hangiul A nu-i da ndator la han. Aci, dară, cum sosiră Îmbucând câte cevaș, Se cârpiră, se-nțoliră Și porniră prin oraș. Ascultă-mă, Ioniță, (Zicea bătrânul mereu) Ce căști gura pe uliță? Bagă seama, fătul meu! C-o să vezi lucruri ciudate, Clădiri frumoase și mari, Niște-ntocmiri minunate, Oameni străluciți și tari. Nu te speria deodată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
timpul își va pierde mintea. Acul cu care s-a cusut ceva pentru mort și ața rămasă se pun lîngă mort, căci dacă ar rămînea în casă și ar coase cu el cineva, apoi i-ar amorți mînile. Să nu cîrpești haina pe tine fără să ții o scamă în gură, că îți coși mintea. (Gh.F.C.) Acoperămînt Cine trage acoperemîntul (învălitoarea, așternutul) cu dinții, fiind sub el, acela îmbătrînește degrabă. Adam Odată cu înșelarea Evei, diavolul, știind viitorul lumii, a căutat să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aibă inel în deget, ca să nu se lege blăs tă murile de el - sau ale lui de alții. Ca să nu se prindă blăstămul de copii, femeile să poarte inele și cruci, de care, în acest caz, se lipesc. Să nu cîrpești pe altul, că se lipesc blăstămele de el. Părinții să nu le toarne copiilor lor apă ca să se spele, fiindcă dacă îi vor blăstăma cîndva se lipesc blăstămele de ei. De cocostîrci și rîndunele nimeni nu se atinge, nici de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Să nu mănînci cîrcei de la viță de vie, că te apucă cîrceii. Cîrciumă Cînd cineva va mătura de la ușă spre fundul casei, trage să vie oameni în casă; așa fac cîrciumăresele, ca să vie oameni mulți la cîrciumă. Cîrpeală Să nu cîrpești miercurea și vinerea, că nu ține mult treaba. Cîrstel Dacă te spurcă cîrstelul*, toată vara te beși. Cîrtiță Cînd cineva e bolnav de cîrtiță*, să ia o cîrtiță (sobol) și să o omoare între degete, la spate, ca să nu vadă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gură. Să nu-și coase cineva ceva la haină îmbrăcat cu ea, căci își coase mintea; dar dacă voiește ca aceasta să nu se prindă, în timpul cînd i se coase să se țină cu mîna dreaptă de ceva. Să nu cîrpești pe cineva, că-i cîrpești mințile. Nu se mănîncă ceva uitat, că acela uită degrabă. Se crede că cetind cineva seara și punîndu-și cartea sub căpătîi nu va uita cele cetite. Mire Mirele e dator să nu se bărbierească pînă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]