3,002 matches
-
au pierdut autorii (ce scriu Chirițele nu e, firește, literatură...). Revenind la Alecsandri, unul din elementele prin care deschide o școală, în vremea prozei de călătorie, e dramatizarea peripețiilor voiajului. Moș Nechifor Coțcariul sau, mai tîrziu, Gaițele ies din aceeași căciulă. Așadar, Chirița pleacă la Iași, să-și procopsească fetele. La intrarea în tîrg, fiind barieră și catastif, se aleg, toți, cu alte nume: "Crița, Răstița, Lăpșîța și Gurluiță Brînzoi! Da'... a dracului nume!... Parcă se bat babele-n gură... Mă
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
numai bărbații plâng În clipele lor grele, i-a mulțumit și l-a numit „tatăl meu fără de care”. Rică Olaru plecase În excursia plănuită și așteptată de câteva săptămâni dar plecase și Într-o „misiune” anexată de soția sa: o căciulă de vulpe albastră și o haină scurtă (din același „material”!) pentru studenta noastră iar dacă Îți mai ajung banii aș vrea și un guler de vulpe polară, tot pentru ea, știi că are haina cea neagră ...). Stătuse trei zile În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Dumitru, stârnind râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lungit urechile ca la iepure - a grăit Ion Cotman, stârnind un râs zgribulit în rândul celor din jur. Măi Ioane, tu vorbești rar da’ bine - l-a lăudat Pâcu. Cel lăudat s-a mulțumit să-și facă de lucru cu căciula și să plece privirea în pământ. Flămânzi și înfrigurați cum erau, nu au mai așteptat alt îndemn. Si-a ocupat fiecare locul știut. Costache le-a pus repejor rachiul cald în față, iar Măriuța s-a grăbit să le aducă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aista. Dar sunteți bine veniți. Si bine plătiți - a rimat Pâcu spusa lui Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își fură căciula lui, dar pe a altuia o fură dacă poate - a comentat în surdină moș Dumitru. Cel mai bine îi pe cinstitelea - a îndrăznit Ion Cotman... In timp
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur singur căciula . Si un ovrei nu face una ca asta. El nu își fură căciula lui, dar pe a altuia o fură dacă poate - a comentat în surdină moș Dumitru. Cel mai bine îi pe cinstitelea - a îndrăznit Ion Cotman... In timp ce le număra banii, jupân Aizic vorbea de unul singur... Am să vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce face omul acela acolo? a întrebat misterios Pâcu. Sparge gheața. Ce altceva? a răspuns moș Dumitru. Păi dacă nu știți, de ce vă băgați în vorbă? a întrebat Pâcu, plin de importanță. Măi Pâcule! Abia acum bag seamă că sub căciula ceea a ta, făcută dintr-o oaie întreagă, ți s-o aprins mintea - l-a luat la vale moș Dumitru. S-o aprins, nu s-o aprins, dar acela îi un pescar, fraților. Vrea să pescuiască la copcă. De asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu râdă? Ce zici? Vaniușka nu răspunde. Lionel încearcă o scăpare: — Cu contracte de muncă? — Ce contracte, ai înnebunit? Cine a auzit de contracte de muncă în construcții? În afară de ăia care au dat faliment. Îmi plătești douăzeci de euro de căciulă la sfârșitul fiecărei zile. Dacă vine un control, i-am încărcat în autobuz și-am dispărut: vizităm Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zi mai mult decât ți-a fost scris. Gata, afară, până nu mă răzgândesc. Roman și Lionel sar și ei din rulotă. Lionel întinde palma către cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între ei, transmițându-și o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
când eram noi plecați? DĂNILĂ: Ferească Sfântul, cumnată! Eu mâna pe bunul altuia nu pun fără voia aceluia. M-a cinstit și pe mine, odată, bădița, când am trecut pe aici... Bun rachiu! Cum pui picătura în gură, îți saltă căciula în cap! Asta-i, m-a cinstit, odată, bădița... ANISIA: Când n-oi fi fost eu acasă! Se putea altfel? Tot un bou și-o belea! V-ați potrivit cum nici că se putea mai bine: el adună și dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
16 iezi; îi las pân's-azvârl oleacă, pe urmă-i aranjez cum știu eu și nu-mi mai trebuie să țin nici porc pentru afumătură pe iarnă; vezi bine, doi la mână! Din pielea de pe dânșii fac bundiță ori căciulă; toată lumea are trebuință de-așa ceva! Trei la mână! Apoi pot tunde caprele bătrâne, să le iau lâna, că nu mă oprește nimeni. Patru la mână! Și tot așa mai încolo. Iară dacă am nevoie de franci, iaca, duc una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acasă. Mai zăbovesc olecuță pe la alde frate-meu, să văd ce zice și el. SMARANDA: Bine faci, că tot de-aici ai luat sfatul cel bun și când ai plecat cu boișorii la târg. DĂNILĂ: Ei, aceea a fost altă căciulă... SMARANDA: Și-acu' a fi, te pomenești, fes! DĂNILĂ: Bine, bine, las' c-ajungem noi la o lumină. Iaca. ține punga asta, du-o acasă. SMARANDA: Ia-o din ochii mei, măcar să n-o mai văd! Taman punga asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
teatru? E drept că toată ziua te-nvârți ca un șurub, Și poate că-i mai bine aici decât la club. La noi e mai rentabil decât la masa verde; Aici, un om de treabă cel mult își poate pierde Căciula sau paltonul, umbrela sau nevasta Dar câți, la urma urmei, n-o pierd și fără asta! ... Da, știm și noi că teatrul ar trebui să fie O școală de moravuri și-un leac de insomnie, Un sfânt lăcaș în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus pe făcut sărbători. Tot mai adaugă câte una, de câte ori îi apucă. SISOE: Drept spui, Sfinte Habacuc? HABACUC: Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fost la film cu o fată, mă rog, era deja un miracol cum de a acceptat ființa aia. Și cum, după film, a simțit nevoia să comită un gest tandru față de fată. În criză de inspirație, i-a smuls căciula din cap și i-a aruncat-o în sus, râzând destul de albastru. Bineînțeles că de atunci fata aia nici nu a mai vrut să-l vadă. Era mai cretinopat la vârsta aia, v-am spus. - I-am zis lu’ frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dinți & pieptăn & aparat bărbierit - borsalină & umbrelă - pătură & prelată - slip, papuci & pantaloni scurți - aparat foto & aparat radio - cafea & zahăr & pahare & linguriță - fierbător de plastic - trusă de șurubelnițe - carnețel & pix - brichetă & chibrit - saci plastic & saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă - sifoane - săpun de casă - umbrelă de soare - cântar de mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Am trecut prin Salzburg, am vrut să urc și pe la cetate, dar se urca doar cu piciorul și am renunțat. Orășelul, foarte frumos, împărțit în două. La poduri dădea înălțimea, lungimea podului și te atenționa, avea niște d-ălea cum e căciula lui Moș Crăciun care se umflau mai mult sau mai puțin și în funcție de alea trebuia să reduci viteza. Cea mai mare adâncime era de vreo 260 de metri. Ditimai hăul. Ăștia mici, poate era cam devreme pentru ei, dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte activi în diverse jocuri nostime, care astăzi au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac sau doi, de căciulă, căci, după părerea noastră sigură, era de unde. Dacă o parte din colegi plecau în vacanța de vară la mare, eu nu m-am bucurat de acest privilegiu rar pe atunci, cu toate că dezvoltarea mea fizică o impunea. O zi am văzut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cea mai banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de la Siret? Mai știi ?! Dă-mi o gură. Fata i-a dat două. Repetate, scurt, una după alta. Apoi, părăsi mașina de servici, făcându-i, discret, pa, cu mâna ei mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i, discret, pa, cu mâna ei mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni la mașină, scoase cheile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ăsta n-a zis că e șofer. Ce să facem cu el? Ne ocupă locul, degeaba, în aparat. Ascultător și disciplinat, domnul Tinel se întoarse către mașină. Elicopterele-și luau zborul, pe când Tinel Bleneac reveni la copacul în care aruncase căciula plină cu bani, o recuperă, se duse la mașina proprietate personală, urcă la volan și plecă în localitatea învecinată cu frontiera, la finul său. Ăsta, semițăran, semitârgovăț, lucra ceva prin curte. Hai în casă, îl invită părintele. Hai. Vezi ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
învecinată cu frontiera, la finul său. Ăsta, semițăran, semitârgovăț, lucra ceva prin curte. Hai în casă, îl invită părintele. Hai. Vezi ce am aici ? O pungă răpănoasă. De pe unde ai culeso? De printr-un șanț. Ce ai în ea? O căciulă de bani?! Nu rămâne așa de surprins. Când am văzut că vin elicopterele la noi, am presupus că sunt de la DNA și că vin pentru percheziții și arestări. În drum către mașina de servici, am luat cu mine ultima căciulă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]