1,128 matches
-
că n-am teologhisit, nici că n-am fost contemplativi, dar vom da negreșit socoteală lui Dumnezeu că n-am plâns neîncetat“ (VII, 73). Aceeași stare ne învață și Sfântul Simeon Noul Teolog, când spune: „În absența lacrimilor și a căinței continue, nici un om nu a fost curățit vreodată, nici n-a devenit sfânt, nici nu L-a primit pe Duhul Sfânt, nici nu L-a contemplat pe Dumnezeu, nici nu L-a cunoscut ca sălășluind întru el, nici nu L-
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
mai mici sau mai mari, dar important că avem și, de multe ori, abia le mai ducem în sufletul nostru împovă¬rat. Cu fiecare spovedanie sinceră, Dumnezeu prin pocăința noastră sinceră, adică regretul și părerea de rău pentru ele, (po)căința, și rugăciunea înlăcrimată, aduce de fiecare dată iertarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos față de noi. La această bunătate a Lui Dumnezeu trebuie să răspundem și noi tot cu bunătate față de cei de lângă noi. Dacă noi nu reușim să facem acest lucru
DESPRE DREPTATEA LUI DUMNEZEU ŞI JUDECATA OMULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365154_a_366483]
-
trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea dovezi de dragoste au copleșit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se. * - Ți-ai înșelat vreodată soția? Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la așa ceva nu se aștepta. Și-a mascat năuceala afișând
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea dovezi de dragoste au copleșit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se. - Ți-ai înșelat vreodată soția? Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la așa ceva nu se aștepta. Și-a mascat năuceala afișând
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât se
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
în acest capăt de pământ.Nopțile verii de-acuma nu mai au conturul unei visări perfecte. Greierii și-au luat liber și cântecul lor a rămas încremenit într-un gând al celui lucid și îndrăgostit de căldura invadatoare, în rest căință și acalmie.Zilele anotimpului acesta sunt configurări ale unei amalgamări de mare forță și coordonatoare de gânduri și idei agresive. Mă uit la copacii străjeri ai grădinii mele și le văd uimirea în frunze. S-ar întinde după mine să
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
Fie că vrem să credem sau nu, toți vom da socoteală în fața Marelui Judecator al lumii de orice gând, cuvânt sau acțiune nedreaptă pe care le-am săvârșit în viața noastră pe pământ, dar atunci va fi prea târziu pentru căință. Pentru că Dumnezeu toate le vede, toate le aude și toate le scrie în Cartea Lui. Marina GLODICI Cluj-Napoca 27 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Marina GLODICI - CONȘTIINȚA - OCHIUL LUI DUMNEZEU ÎN OM / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758
CONŞTIINŢA – OCHIUL LUI DUMNEZEU ÎN OM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364869_a_366198]
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obișnuința va face plăcută o viață ca aceasta. E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește ”. Referindu-se la Omilia către tineri, patrologul I. G. Coman menționa: „Sfântul Vasile are pasiunea lucrurilor folositoare și fundamentale. Educatorul nostru enunță limpede principiile educației creștine. Munca, răbdarea, virtutea, înțelepciunea, domnia sufletului asupra trupului, viața trăită
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de ... XXIV. CĂINȚA HOȚULUI, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015. CĂINȚA HOȚULUI Anul în care Marinică începuse să învețe la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, fusese unul bun pentru cartofi, aceștia fiind singurul produs agricol care
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de ... XXIV. CĂINȚA HOȚULUI, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015. CĂINȚA HOȚULUI Anul în care Marinică începuse să învețe la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, fusese unul bun pentru cartofi, aceștia fiind singurul produs agricol care mai prisosea prin gospodăriile loviștenilor și care-i ajuta pe oameni, mai ales pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
-o pe Oara în piața orașului cu cinci saci de cartofi pentru a-i vinde. A instalat-o în piață, i-a închiriat un cântar și pe la ora 9 era gata să plece, până seara nu mai ... Citește mai mult CĂINȚA HOȚULUIAnul în care Marinică începuse să învețe la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, fusese unul bun pentru cartofi, aceștia fiind singurul produs agricol care mai prisosea prin gospodăriile loviștenilor și care-i ajuta pe oameni, mai ales pe cei
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Glasul Domnului: (continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să te scufunde în abis: Un semn te va feri de moarte, luându-ți dreptul de-a
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
doi din bufet și sub acuzația de împotrivire la arestare le mardi, scurt, o mamă de bătaie la fața locului, însă doar așa ca aperitiv. Grosul urmă la post, unde, după numai zece minute mărturiseau, cu lacrimi de sânge și căință în ochi, cât de mare și unde era ascuns osul. În timp ce acesta era recuperat de forțele de ordine, ei mai primiră drept recompensă pentru bunele servicii aduse, un set de bastoane pe spinare, iar seara erau deja acasă zvârcolindu-se
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
de primăvară”; „Rondel de tristețe”: „Mi-e sufletul de pace însetat/Veșmântul de mătase și zăpadă,/Privirea ta în stele a-nghețat,/Pe umeri o sclipire o să cadă”; „Rondelul despărțirii”: Deasupra ta cerul se recompune/ Iar gândul prăbușit-a în genune/Căința despărțirii.Se deșteaptă/ Un vis topit în vremea ta nedreaptă./ Te pierd în zări când soarele apune.” ; „Rondelul înstrăinării”: „Azi ai rămas ca o străină/ În umbra farmecelor treci/ Ascult izvorul ce suspină,/ Adânci sunt pașii tăi, și reci”; „Rondelul
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
normal ca la vârsta întâia să-ți fie sufletul ca o primăvară. Dar poeta, în „Sonetul primăverii” nuanțează locul ei în această primăvară: „Mă iartă, sunt o floare de credință,/ Petale se răsfiră în eter,/ Am învățat că omul prin căință// E-o lacrimă ce suie către cer./ În zborul meu mai am o năzuință,/ Iubirea preacurată să-ți ofer.” Un joc ingenios al categoriilor temporale și spațiale, devreme-târziu, aproape-departe, se regăsește în poezia „Înstrăinare”: „Un străin îmi pari de astăzi
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
aduceam însemnătate,/ În care ne-oglindeam cu demnitate/ Păstrând a noastră lume mai curată?// Și cum ne-am rătăcit în vanitate,/ Am devenit străini ca niciodată,/ Ne este calea vieții-mpovărată,/ Ne-am depărtat de sensibilitate.// În noi ascundem temeri și căință/ Dar nu privim spre sfintele valori,/ Secată—i bolta noastră de credință// Și reci suntem și noi adeseori./ Ne vom purifica prin dăruință/ Așa vom deveni învingători.” (Unde-s valorile de altădată”). Capitolul II al cărții, poartă „Zâmbetul eternității”. „Soare
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
sublima, Că faci ce faci tot din inimă! Câte minunații ai în câte mii culori, Să vrei numai să le vezi și să mori, De-i ea că cea mai aprigă dorința, Căci n-o poți trăi fără a ei căința, Dar c-ai putea ști că e o biruința, Să te știu ar fi cu-adevărat o știință. Și-am înțeles c-ar fi și mai dificil Niciodată n-am gândit c-ar fi facil!.. Mi-aș fi dorit și
ADMIRANDU-TI OCHII!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351875_a_353204]
-
pe Domnul” (2:19,20) „I-am tras cu funii omenești, cu funii de dragoste, dar poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine.” (11:4,7) „Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău. Aduceți cu voi cuvinte de căință și laudă.” (14:1,2) „Copiii lui Israel se vor întoarce și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor și pe Împăratul lor preaiubit, vor tresări la vederea Domnului și a bunătății Lui în vremurile de pe urmă.”( 3:5), David - preaiubit
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
ce-și cară în lanțuri speranțe perfide trag după mine uitate păcate, ispite avide, și vini nemărturisite vreodat'. Nu loviti umbra! nu are nicio vină; în fiecare noapte de trupul meu se anină și...când obosite rugile-mi tac, în căință ca un ascet, ea își mișcă buzele-ncet. Referință Bibliografică: Nu loviți umbra / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NU LOVIŢI UMBRA de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352263_a_353592]
-
se pare că în poezia Pe deal, George Bacovia își manifestă regretul că poate trăi în noapte precum umbrele, urmărindu-le câteodată jocurile lor macabre: “De-aceea, / Cu un zâmbet rău, / Privesc această noapte ... ”. Zâmbetul rău reprezintă starea falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
păcate; Drumul lung, povara grea, Nu m-ajută nimenea. Biruiește, Doamne Sfinte, Cu iubirea de Părinte Rătăcirea mea din urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Am gonit după plăcere, După ranguri și avere Și-am adaos suferință Tuturor fără căință. Lasă-mă s-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere, dar sunt orb, Răpitor precum un corb, Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape. Dă-mi
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351459_a_352788]
-
mersul, scop. Vorba Fericitului Augustin: „Cântați cum cântă călătorul. El merge și cântă. El cântă și înaintează”. Ca-ntr-un discurs filosofico-teologic de factură ascetică, așa cum întâlnești la părinții pustiei de tip Pateric, poeta vorbește de rafinarea conștiinței prin actul căinței (o trimitere la neliniștea din titlu?), o rafinare a conștiinței până la a deveni un fir de lumină (p. 38). Dacă această căință indică un păcat, o rană, autoarea nu e departe de Van Gogh care spunea: „Să faci din rană
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
de factură ascetică, așa cum întâlnești la părinții pustiei de tip Pateric, poeta vorbește de rafinarea conștiinței prin actul căinței (o trimitere la neliniștea din titlu?), o rafinare a conștiinței până la a deveni un fir de lumină (p. 38). Dacă această căință indică un păcat, o rană, autoarea nu e departe de Van Gogh care spunea: „Să faci din rană o lumină”. Transformarea, subțierea conștiinței, afectează întregul mod de a fi al persoanei față de lume. Iubirea față de persoana iubită aduce cu sine
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
Doamne de păcate Drumul lung, povara grea Nu m-ajută nimenea Biruește Doamne Sfinte Cu iubirea de Părinte Rătăcirea mea din urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Alergând după plăcere După ranguri și avere Am adaos suferință Tuturor fără căință; Lasă-mă să-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere dar sunt orb Răpitor precum un corb Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape Dă-mi putere
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351704_a_353033]
-
Tălpile mele mai cată odihna primului drum, Sângele-mi picură prin crevasele munților. Peste casele morților adesea pleoapa mea tremură Și-ades îmi cade fruntea-n umilință ; O umilință fără leac și fără echivoc, Ca după-o răstignire și-o căință. Cu brațele-aruncate spre-aiurea, cuprind necuprinsul, Zorind înspre-un țel de-orizonturi ce mor, Simțind că de-acum, tot ce-am fost și mai am, Aparține pe drept apusului lor. Lucian DUMBRAVĂ Portimao, Portugalia 7 martie 2011 ------------------------------------------ DUMBRAVĂ Lucian, scriitor și
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]