1,435 matches
-
În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil de trei ani și-n mînă un buchet de floarea reginei. Eu urcam pe poteca largă, marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care vin din direcții opuse și nu Înaintează și eu Îmi vîr degetele pe gît floarea numelui tău stă acolo nu vrea să iasă porcării la nesfîrșit expurgații fără rezultat ca-n confesionale campaniile electorale sînt mult mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
opuse și nu Înaintează și eu Îmi vîr degetele pe gît floarea numelui tău stă acolo nu vrea să iasă porcării la nesfîrșit expurgații fără rezultat ca-n confesionale campaniile electorale sînt mult mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-am mașină călăresc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-am mașină călăresc un cal al salvării totul e liber murim În al nouălea cer cu un drăgălaș asteroid de gît domnule Poldi n-ai un chibrit pentru frumoasa mea coamă argintie domnule Poldi de ce Îmi scoți limba din acest semafor care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa mi se făcuse libertatea te stîrnește simți aventura În aer ești dus În necunoscut ca la doisprezece ani În crucea de piatră dracu știe cum se leagă astea se creează un reflex dacă aș avea acum o femeie aș călări la ea ore În șir aș trece Asia călare și stewardesa asta trebuie să fie nărăvașă rău o fi roșcovană și acolo pasca mă-sii de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
război, mergeau cu caii proprii și cu merinde pentru o săptămână. Să ne amintim că atunci când răzeșul Ion Ciuchi i-a găsit pe bejenarii bucovineni pe dealul Glodișoare, acesta venea de la Bacău călare și trebuie să ne imaginăm că nu călărea o mârțoagă. Despre oi, Cantemir ne spune că sunt de trei feluri: oile de munte, oile de Soroca (astăzi Republica Moldova) și oile sălbatice de pădure. Oilor de la munte nu li se știe numărul, cele din ținutul Câmpulungului aduceau venituri domniei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Eu nu m-aș Încrede În el nici cît negru sub unghie. Dintr-o dată, străinul se Întoarse și o porni spre cheiuri, o siluetă evaporîndu-se În beznă, Învăluită În rîsul ei contrafăcut. 8 O mantie de nori scînteind de electricitate călărea dinspre mare. O luasem la fugă pentru a mă adăposti de aversa ce se apropia, Însă cuvintele acelui individ Începeau să-și facă efectul. Îmi tremurau mîinile și ideile. Mi-am Înălțat privirea și am văzut furtuna revărsîndu-se ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
adierea slabă făcuse brusc loc unui vânt energic care nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un altul care susține că Însoțise, pe Golgota, ultimii pași ai lui Cristos. - Nu e cu putință! - Și totuși este ceea ce am văzut. Nu se mai spune oare că și ultimul Împărat, Frederic, nu ar fi murit, ci Încă mai călărește prin Germania, adunând oameni pentru ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele patru colțuri ale carului pășeau, odată cu el, tot atâția sclavi Înlănțuiți: un maur, un tătar, un alb și un al patrulea costumat În triton. Frederic Își ținea În mâna dreaptă cupa de aur, iar În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului, izbind cu copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete purtând torțe mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poeților americani. Lui Îi plăceau Vachel Lindsay și Booth Tarkington și admira efortul artistic conștiincios, chiar dacă superficial, al lui Edgar Lee Masters. - Ceea ce nu pot eu să sufăr este trăncăneala asta prostească despre „Eu sunt Dumnezeu... eu sunt omul... eu călăresc pe vânt... eu privesc prin fum... eu sunt sensul vieții“. - E de neconceput! - Și mi-aș dori ca romancierii americani să nu mai Încerce să demonstreze că În spatele afacerilor se află o aventură romantică. Nimeni nu vrea să citească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o lungă plimbare călare de adio, la lumina rece a lunii. Ea voia să-i vorbească - zicea - poate pentru ultima oară În viață când mai putea fi rațională (adică să se prefacă nestânjenită). Așa că au intrat În pădure și au călărit o jumătate de ceas aproape fără să rostească vreun cuvânt, cu excepția câte unui „Drace!“ scăpat de ea când o lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pelerină, dârdâind. - Ți-e foarte frig? a Întrebat-o Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru interior, la cel adevărat, cu onestitatea fundamentală care mă Împiedică să fiu o dezmățată totală, făcându-mă să-mi conștientizez păcatele. Călăreau pe lângă stâncă și Amory aruncă o privire În zare. Acolo unde peretele de piatră se Întâlnea cu șesul drept, cu treizeci de metri mai jos, un curs de apă Întunecată desena o linie clară, Întreruptă de luciri minuscule În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
neplăcută, parte din mașinăria care lucrează nevăzută În străfunduri. Ca un actor care te lasă să percepi mecanica gesticulației. Stai puțin, să meditez la subiectul ăsta... S-a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca și călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie pe care s-o arunce deasupra lui. Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc rămășițe de cavalerism romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fotbal - tot el joacă și rolul adversarului -, cu asta sigur o dă gata pe Sophie. Sophie se bucură de soare și de aerul proaspăt, deși poate să se bucure în fiecare zi de aceste lucruri, timp de mai multe ore, călărind sau în alte situații asemănătoare. Ca să te bucuri de ceva, mai întâi trebuie să cunoști acel lucru. Gemenii nu prea sunt în elementul lor. Gâfâie, n‑au condiție fizică, ceea ce Hans are cu vârf și îndesat. Prea mult alcool, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât să fii profesor de sport sau intelectual. Imediat după ultima piesă, Chattanooga Choo Choo, o să care, împreună cu alți voluntari lipsiți de creier, o mulțime de lucruri grele spre ieșire, unde alt fraier e dispus să lase să i se călărească mașina în vederea transportului de instrumente, numai ca să fie și el măcar o dată de față, ceea ce e cel mai important (vezi mai sus), fiindcă nu numai câștigul contează. Multe întrebări rămân fără răspuns: e greu? Cât durează până înveți să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
moment dat, zise: Haideți, domnilor, e o zi foarte frumoasă, să ne plimbăm un pic. Deschizând glasvandul, ne conduse în grădină și am băgat de seamă ce tălpi mari avea și cât de crăcănate îi erau picioarele, ca și cum ar fi călărit mult, iar dacă decorația lui de argint, Călărețul, avea vreo legătură cu realitatea, probabil chiar făcuse asta. La aer curat și în lumina soarelui, păru să devină mai animat, asemenea unei reptile. — Aceasta a fost reședința de vară a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca un corn de suflat la șoldul lui. Numai că el a zis că era plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Stürmer pentru crima rituală mă determină să fac comparații cu modus operandi folosit de criminal. Adaugi toate astea la reputația lui Streicher și începe să se lege. Heydrich mări pasul în fața mea, cu brațele țepene pe lângă corp ca și cum ar fi călărit la Școala de Echitație din Viena, și apoi se întoarse cu fața la mine. Zâmbea înflăcărat: — Știu o persoană care ar fi încântată să vadă căderea lui Streicher. Nemernicul ăla prost a rostit discursuri în care mai că-l acuza pe primul-ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina îndoită părea cu-un fel de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pun din vreme șeile pe îngeri.// Zvântați cu zâmbet aripile plânse,/ V-aștept la grajdurile de smarald, -/ Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald/ Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.// Când veți veni-n amurg sub înserare/ Vom călări frumoși prin elizeu,/ În cavalcadă, pân-la Dumnezeu,/ Descălecând la tronu-i, la picioare.” Și poate chiar așa, cum rostește cu șoaptă și zâmbet în aceste strofe din Scurtă despărțire, Teodor Pâcă a plecat el, primul, să zvânte aripile plânse. Costin TUCHILĂ
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
sunt câteva întâmplări plimbate prin mirările oamenilor și bucuria de a fi tras cu arcul în pătrarul lunii. Nu știu nicio umbră care ar face cu ochiul în câmpia soarelui de răsărit pe care tu vrei s-o străbați dimineața călărind după dropii. Cerul e mai mult o cupolă tapetată cu mătase gri-albăstruie între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
și-un suflet, parcă, N-ar suferi așa frumos - Doar amândouă, într-o barcă, Când râd, când plâng, prea păcătos - Pe lume, veșnic, e un teatru - Dar e și-un joc de lapte-gros - Numai că laptele e acru, Și-i călărit cel mai milos - Cel Mare, veșnic, e călare, Cel mic, în mare,-i călărit, Și știu, Bădie, că te doare, Dar asta-i Lumea de iubit - Și știu, Bădie, că-ți sunt frate, Și că mi-ești frate, și mă
HORA FRĂŢIEI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361333_a_362662]
-
Când râd, când plâng, prea păcătos - Pe lume, veșnic, e un teatru - Dar e și-un joc de lapte-gros - Numai că laptele e acru, Și-i călărit cel mai milos - Cel Mare, veșnic, e călare, Cel mic, în mare,-i călărit, Și știu, Bădie, că te doare, Dar asta-i Lumea de iubit - Și știu, Bădie, că-ți sunt frate, Și că mi-ești frate, și mă duci Acolo unde țara bate În două inimi de haiduci ... 17 ianuarie 2012 Referință
HORA FRĂŢIEI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361333_a_362662]