2,351 matches
-
femeia care și-a înfipt colții în carnea mea/ mă va devora mai târziu“. Și, mai mult decât atât, chiar îi cere femeii să-l chinuiască: „ascunde-ți ghiarele în pielea mea“. Cu mare satisfacție, povestește apoi deznodământul schingiuirilor reciproce: „călăul îmi atârnă pielea în cârlige“. Toate poemele au în țesătura lor ideea de asasinat și de moarte: „carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89 încoace. Istoria demonstrează că acolo a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a avut grijă să-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un fel de haiduci moderni, își făceau de cap prin masivul Podul Călăului. Revoluția a descătușat ura, iar mândria că sunt urmașii celui mai de temut partizan din Întorsura Buzăului le-a îndreptățit răzbunarea. Viața este o continuă compensare a întâmplării că existăm. Vine o vreme când tragem linie, ceasul numără la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu va putea înăbuși vocea interioară, a propriei conștiințe, care-l acuză; nu va putea implora tăcerea acestei voci puternice care se aude pe tronul regesc; nu va putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această lume. Să citim Viața unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
valorează nimic; interesul, acest unic zeu pe care-l adoră, este cel care contează; el preferă cruzimea clemenței și-i sfătuiește pe aceia care au ajuns de curînd suverani să disprețuiască mai mult decît ceilalți reputația de a fi sîngeroși. Călăii sînt cei care-i așează pe tron pe eroii lui Machiavelli și tot ei îi mențin. Cezar Borgia este modelul acestui politician, cînd caută exemple de cruzime. Machiavelli mai citează cîteva versuri, pe care Dante le pune în gura Didonei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un picior. Cum-cum?? și-a exprimat nedumerirea cealaltă surioară, pentru că ultima afirmație i-a fost șoptită la ureche cu multă băgare de seamă și cu rugămintea ca nu cumva secretul acesta să ajungă la cei mici sau la vecini, că călăul ista omoară toate femeile ori, dacă nu, le trimite la Botoșani. Dar cine-i Căcălăul și ce să facă mama la Botoșani? Că doar nu o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
închisoare mai bine un vinovat liber. —E bine că te situezi pe linia adevărului chiar împotriva tagmei tale. Vezi, de asta-mi place de tine, avocățico! — Iar Bentham, jurist englez, spunea că singurul om care conducea condamnatul la moarte fiind călăul, acesta întreba asistența ce are de spus, cu alte cuvinte până și călăul era înduioșat de o asemenea sentință. Hai să mergem, că te-am plictisit cu jurisprudența și jurisdicția mea. —Deloc. Chiar îmi face plăcere să mă familiarizez cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adevărului chiar împotriva tagmei tale. Vezi, de asta-mi place de tine, avocățico! — Iar Bentham, jurist englez, spunea că singurul om care conducea condamnatul la moarte fiind călăul, acesta întreba asistența ce are de spus, cu alte cuvinte până și călăul era înduioșat de o asemenea sentință. Hai să mergem, că te-am plictisit cu jurisprudența și jurisdicția mea. —Deloc. Chiar îmi face plăcere să mă familiarizez cu fapte necunoscute mie. S-au mai plimbat pe alei mai puțin frecventate, Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a și învinge călăul și de a scăpa? Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a și învinge călăul și de a scăpa? Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare întotdeauna aproape ca un miracol în văzul celor mulți și sceptici. Acum, mi-am dat seama: libertatea înseamnă locul unde sufletul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
altceva să-l denunți pe cel ce-ți oferise ceva de lucru; chiar dacă era vorba de un călugăr dominican și chiar dacă toată istoria aceea, cu deznodământul ei, putea să-l coste pe Alatriste sfârșitul În mâinile prea puțin generoase ale călăului. Căpitanul răsplătea bunăvoința aristocratului oferindu-i soarta englezilor acelora și a lui proprie. Însă, deși nu era decât un fost soldat și o spadă de vânzare, Își avea și el Întortocheatele lui coduri de onoare. Nu era dispus să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
constau, În majoritatea lor, din monosilabe, Înclinări sau negări din cap. Pieptarul din piele de bivol Îi ținea prea cald; sau poate nu era decât efectul stării lui de spirit când privea Împrejur, bănuitor, Întrebându-se de unde or să apară călăii care pesemne că erau ascunși, gata să se năpustească la el și să-l conducă legat fedeleș În anticamera infernului. Avu loc o pauză, timp În care mascatul scria cu litere foarte regulate și corecte, de copist sau de secretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul de parlagiu pe care Îl avea la carâmbul cizmei. Se aplecă să-l scoată de acolo și Îl strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea luminată doar de lună prin fereastra desenând un pătrat pe dușumea. Nu știu cât timp am așteptat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că nici țopăitul la capătul unei coarde sau funii nu era făcut să-i stârnească entuziasmul; dar măcar nu-l expediau pe nenorocit pe lumea ailaltă cu garoul acela dezonorant răsucit pe grumaz, cu mutra de groază a executaților, cu călăul zicând: iertați-mă domnia voastră că-s doar un executant etcetera, naiba să-i ia pe executanți și pe ăi de-i trimit, care pe de altă parte sunt mereu aceeași. Ca să nu mai vorbim de etapa obligatorie de dinainte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o celulă de lângă a lui. Plecând cu Saldaña dimineața, căpitanul trecuse prin fața acelei celule. Goală. Contele de Olivares continua să se concentreze asupra scrisorilor și informațiilor, pe când căpitanul privea fereastra cu o nădejde sumbră. Treaba aia l-ar scuti de călău și ar scurta mult formalitățile anchetei, deși o cădere liberă de la treizeci de picioare În plin patio nu era suficientă: se expunea să rămână În viață și să fie aburcat În furci cu fluierele picioarelor rupte, ceea ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nerăbdarea. Însă privirea pe care i-o acordă lui Alatriste era mai degrabă una de prețuire decât de amenințare. Părea să cumpănească ceva În sinea lui. — Încep să mă cam satur de proasta dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ne nouă pace, pace, pace!“ Acesta este, spunea bunicul, Arborele Poporului Rege. La fel, mi-a dăruit Cei trei mușchetari și Ferma animalelor și Moartea la Veneția și Singoalla și Crimă și pedeapsă și Suferințele tânărului Werther și Judecătorul și călăul. Și Viața de pădure la Walden. Și așa mai departe. Și des, foarte des, obișnuia să citeze una din epistolele către Corinteni, nu-mi mai amintesc care: Litera ucide, iar duhul dă viață! Din păcate, Doré nu făcuse nici o ilustrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fie niște păcăliți ai istoriei. În ceea ce-l privește pe Goma Al. Cistelecan are în vedere Ușa..., iar Anca Hațiegan se preocupă de volumul Ostinato. Autoarele surprind finețea de concepție și evoluție a celor care formează "osatura" volumelor - personajele, disonanța călău/victimă și recurența răului - ce transformă indivizii trecuți prin pușcării din rațiuni politice în simple fantoșe ale regimului. Spre deosebire de alți autori Paul Goma este cel ce refuză masca ideatică pentru un adevăr ce nu poate fi trecut sub tăcere din
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
a-și exprima admirația față de acesta. Este greu de construit o imagine coerentă a unei personalități atât de surprinzătoare. Probabil că istoria noastră culturală va prefera, o vreme, de a eluda unele episoade ale acestei vieți ieșite din comun. Stoilow, "călău demolator al Academiei Romane" Nu este acesta un caz izolat de falsificare gravă a istoriei contemporane. într-un șir de articole publicate în România literară (nr. 45 din 2004, numerele 1, 2 și 12 din 2005), am discutat pe larg despre
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
PERT'05, 23-25 Septembrie 2005. Opresiunea culturii tradiționale române în timpul dictaturii comuniste (editor prof. univ. Ilie Popa), Fundația Culturală Memoria. Filiala Argeș, Pitești, 2006. La pagina 230, articolul lui Aristide Ionescu "Devalorizarea Academiei Române în perioada comunistă" se referă la "primii călăi demolatori ai Academiei Române și prin aceasta ai culturii române". Primul pe listă, Simion Stoilow, cu referire la articolul acestuia "Necesitățile reeducării", din ziarul "România liberă", 2 septembrie 1944. Am citit acest articol atunci când, împreună cu colega mea, Cabiria Andreian Cazacu, lucram
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
la "rumânul imparțial" al lui Agamiță Dandanache, ci la strictul nostru contemporan, la liber-schimbistul de toate culorile și sexele, la cameleonul în piele de tigru ce ne populează coșmarurile, televizoarele și listele de alegători. În România, distanța dintre scuarul unde călăul îți taie capul și piața Endependenții, unde ne pupăm de-a val-ma, e atât de scurtă, încât adeseori se confundă. Oameni care, la așa-zisa revoluție din 1989, se aflau pe baricade inamice, astăzi circulă braț la braț prin
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
străbătut, totuși, deceniile impunându-se (când cu politicul, când cu intriga în interiorul breslei) drept un "stâlp" al artei naționale. Dacă până aici lucrurile stau sub semnul "imparțialității" acceptabile (dacă nu chiar inevitabile!), e greu să așezi sub aceeași umbrelă și călăul, și victima. Între premiații galei, despre care vorbesc, s-a aflat și unul din cei mai odioși realizatori de talk-show-uri televizate, care a făcut din denunțul scârbos o marcă a personalității și din campaniile de discreditare a adversarilor o deviație
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
de pildă, pericolul mortal e Petra Maier (martorul tăcut al trecutului său de "revoluționar", din anii ^50, în satul Peta, ca și din 1989, pe străzile Timișoarei) și de aceea trebuie eliminată: cînd victima Petra Maier nu va mai fi, călăul nu va mai avea trecut: "Tovarășu Grancea, totul e sub control, pentru dumneavoastră nu mai există decît viitor. V-ați născut ieri", raportează Neculai Crăciun, însărcinat cu operația de curățire a trecutului lui Grancea, de eliminare a omului din acel
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
șapca și bascul, oamenii-șapcă și oamenii-basc. Forța epică dovedită de Eugen Uricaru în toată proza sa nu stă doar în știința construcției narative, a explorării timpului-epocă și a analizei raporturilor tensionale, toate cu miez, între individ și istorie, victimă și călău, omul fără suflet și sufletul însuși (Neculai Crăciun și Cezar, de pildă), ci și în identificarea mecanismelor psihologiei oamenilor și comunităților pe care aceștia le constituie oricînd în istorie și oriunde în societățile totalitare, trecute și viitoare; cei din politică
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]