1,848 matches
-
o imagine complexă a Brașovului imediat după Marea Unire. Una de natură să îi intereseze pe istorici, pe sociologi, pe demografi, dar și pe economiști și pe oamenii de cultură. Se observă, astfel, că monografia, deși este însoțită de o „călăuză” conținând hărți ale orașului, ale căilor de acces și indicații privind transporturile, pune accentul pe dimensiunea comercială și incipient industrială a Brașovului, nu pe cea turistică, evidențiată mai ales prin stațiunile termale din jur. La 1922, România nu intrase încă
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
de altminteri le-am subliniat și în scris. E plăcut apoi să constați că te afli în consonanță cu unul dintre colegii cei mai apreciați, în privința metodei și aprecierilor la obiect. Studenții au în aceste cursuri de mare seriozitate o călăuză deosebit de utilă. Vă felicit din toată inima, dorindu-vă totodată succese asemănătoare. Rugându-vă să transmiteți omagii respectuoase doamnei, vă strâng mâna cu prietenie. Const. Ciopraga * [Iași], 30 martie 1967 Dragă tovarășe Micu, Cu vreo zece zile în urmă am
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gândului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
licărirea flăcărilor, care le/ luminează chipurile înflorite” (Substanțe interzise). Drumurile poetului duc, toate, în lăuntrul său înghețat, într-un spațiu ermetic, în parcela K , unde „se simte mort un pic”, în tovărășia unui cîine galben, vagabond, vestitor al morții și călăuză spre lumea de dincolo, a unui cocor alb, „simbol al singurătății mele, iubito” și a unei ciori, figurînd moartea și tenebrele: „nimic nu mai e cum a fost, a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
alte lucrări pe care mi le-a arătat mai apoi, în special, de cele trei pânze ce-i vegheau camera de lucru și sofaua pe care se odihnea sau medita la scrisul său, am iscodit-o pe mai vârstnica mea călăuză în lumea Sadovenilor, dornic să aflu cât mai multe despre acest neștiut artist. Pictorul Dimitrie Sadoveanu, Miti, cum i se spunea cu nume de alint în familie, era intrat într-un soi de legendă. Profira Sadoveanu vorbea cu însuflețire despre
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
zilele Își va sluji țara și Monarhul, M. S. Regele Carol al IIlea, chezășie pentru Începuta zidire lăuntrică a poporului nostru și pentru apărarea pământului său În afară. Rând pe rând s-a dat dreptul și sarcina de a fi călăuză a acestei reviste, - carte a neamului, păstrătoare de tradiție, deschisă acum 71 de ani -, când unui Moldovean sau Ardelean, când altora, de dincoace de Milcov. Astăzi JUNIMEA se gândește la Moldova de Sus și cheamă pentru conducere pe cineva din
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
nimeni. Pe 17 ianuarie, Profesoara mea, Antoaneta Tănăsescu, ar fi împlinit șaptezeci și patru de ani. Am cunoscut-o cînd avea exact vîrsta mea de astăzi. Am mers cu ea, umăr lîngă umăr, de la întuneric spre lumină. A fost o Călăuză.
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
nu știe de mărturia secretă a lui Haruki 1, nici cauza concedierii tatălui ei, Haruki 2, ambii având în comun principii etice superioare, demne de admirație. Ruth trăiește o aventură stranie, se transpune în alt timp și loc, având drept călăuză cioara japoneză, ajunge la templul lui Jiko, se trezește în pădurea sinucigașilor, bărbatul de lângă ea este tatăl lui Nao, așteptând pe cineva care să-l ajute să-și pună capăt zilelor. Ca mesager al vieții, îl convinge că fiica lui
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
Orient alături de un dromofil olimpian precum Goethe („înviind cu minte, cu înțelepciune, civilizația clasică”) sau de un reformator precum Luther („visând o altă Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum Mussolini. Kazantzakis nu va fi călăuza meditativă, nici bărbatul de acțiune aflat sub imperiul istoriei, ci romancierul amestecând personaje vii și inventate - pe care le vom păstra sub pleoape mai mult chiar decât dacă am fi umblat pe acele meleaguri noi înșine. Senzual, bucurându-se de
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
într-o altă lumină. Dar cele mai izbutite mi se par personajele adevă rate, zărite în fugă, creionate într-o singură trăsătură; unchiul Andreas, dând definiția lordului („unul care cutreieră toată lumea și apoi se împușcă”), un restaurator de icoane, o călăuza beduină, o fetiță ducând grâu la sfințit, o gazdă primitoare. „Scara trosni, se zgudui casa, se deschiseră ușile, și în cămașa ei de noapte, înaltă, foarte grasă, ținând felinarul, se opri în prag Kyra Koliena, iar în spatele ei se luminară
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
e ceva: a trebuit să treacă aproape cincizeci de ani pentru ca un altul decît Paul Miron să poată da curs acestui seducător mesaj șoptit. Libertatea a fost, se poate spune, tema vieții lui Paul Miron, fie că o regăsim în călăuza fugarilor din România comunistă spre Vest, în studentul din Franța "năuc de libertate", în acțiunile de pe "frontul țară-exil" sau în felul cum a înțeles să cultive libertatea interioară celor rămași sub ocupație. Într-o altă ordine, Paul Miron eliberează în
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
vederea grotelor de lumină împodobite cu raze-stalactite cu raze-stalagmite Este adevărat este bine este frumos îngerii cântă sufletele zburdă zeii se veselesc las cartea din mâini și cartea plutește - nu cade jos este adevărat este bine este îngrozitor de frumos precum călăuza lui Tarkovski prin zona memoriei rătăcesc strigând - cutremurat - la fiece pas: „Îmi amintesc! îmi amintesc! îmi amintesc!”
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
umbre precum spicul ce tremură din verdele-negru-al țărânii și doar de spaimă că durerea va pieri te readuce în oglinzile nopții altar de culori mușcătoare negru și verde doborât de aripa nopții în umbre. Și tu iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci să ascunzi numai polenul din aripi fără a doborâ pasărea umbrei. Perle negre Umbra mi-a arătat din nou colții vertebrele transparente emană un munte de cranii cosmică aglomerare de perle negre fluviu peste care nici o
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
de filozofie generală la Universitatea ,Jean Moulin", Lyon 3, iar cărțile pe care le-a publicat pînă acum ni-l înfățișează ca pe un constant cercetător al problematicii imaginarului uman. Cartea de față - Filozofia imaginilor - este un cuprinzător vademecum, o călăuză a cărei trăsătura distinctivă nu este atît originalitatea ideilor cuprinse în rîndurile ei, cît mai curînd circumscrierea cît mai largă și mai documentată a acestei teme. Cum însuși autorul o mărturisește, cartea este un ghid de orientare în lumea sinuoasă
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
Lăcustă și George Cușnarencu), Liviu Georgescu a așteptat douăzeci de ani pentru a debuta editorial, într-un context radical diferit de cel al deceniului nouă. Complet desincronizat față de poeții ,lunediști", el a ieșit la rampă abia în 2000 (cu volumul Călăuza), ca un personaj cu totul atipic, rătăcit printre vocile răgușite de protest ale tinerilor ,milenariști". Iată o probă suplimentară că nu întotdeauna contextul determină textul și epoca își creează lirica; asistăm, adesea, la răsturnări ale acestui raport de consecuție, la
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Stein, Grotowski, Luc Bondy, Ariane Mnouchkine, Tadeusz Kantor și mai cu seamă Peter Brook. ș...ț A fi însoțitorul unui mare creator nu înseamnă nici un exercițiu de umilință, nici unul de orgoliu, ci unul al afinităților elective. Însoțitorul e martor și călăuză totodată, deorece, fără el, cel însoțit se poate simți rătăcit la capătul drumului. Însoțitorul este memorie vie și în același timp, un moment esențial al parcursului celui însoțit, revelîndu-i, într-un mod particular, conținutul esențial și unitatea secretă - nu întotdeauna
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
un răspuns negativ, la noi sau aiurea, chiar dacă puțini dintre cei chestionați ar putea să-și justifice coerent opțiunea. Azi, ca și ieri, Leonard Cohen place fără prea multe explicații, cam cum plăcea în România, înainte de 1989, filmul lui Tarkovsky, Călăuza. Eventuala tentativă de dezvoltare a discuției (De ce vă place? Ce apreciați mai mult, muzica sau calitatea versurilor? Vă fascinează vocea sa?) atrage, de cele mai multe ori, din partea interlocutorului ridicări neputincioase din umeri sau răspunsuri monosilabice, cel mai adesea insiprate chiar de
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
îngroașă.// Dincolo, din viitor percep sunete stranii/ E ca și cum ar cădea ploaia/ Pe acoperișul fierbinte al Constantinopolului" (Cîntec despre substanță). Ori despre Steaua Sudului: ,Prețul ei cerut e prețul sîngelui/ Peste care cineva presară monezi albe/ Ivite din miezul oceanului.(...) Călăuză a marinarilor goi pînă la brîu/ în timpul traversării Ecuadorului" (Cîntec despre substanță). Aidoma lui Constant Tonegaru, poetul nostru se lasă bîntuit de fantasma unei femei de pe alte meridiane, care-și clamează ,viața elementară": ,Prin fața Mării Roșii am trecut în verde
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Săcăluș, Dumitrache Pantazică și Toma Cristea - legăturile cele mai apropiate; Nicolae Cojocaru din Bisoca, ciobanul Ion Moldoveanu din Berca, învățătorul Nicolae Deșliu din Mănești; Constantin Albu (fost primar) Ioan Baraboi, Cârstea N. Brebeanu și Dumitru Ghica Moise - toți din Lopătari-Buzău, călăuze, în casele cărora erau ascunși prizonierii fugari, în așteptarea momentului de trecere. Alături de bărbați s-au aflat, la fel de curajoase, femeile: Clemența, soția lui Chilian - și bravele țărănci Sârbescu, Drăgan și Teodora Enăchescu, care-i îngrijeau pe cei bolnavi, oferindu-le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe tatăl meu, profesorul de istorie Ion Tudorache, avem, nu întâmplător, și aceeași pasiune pentru INSOLIT, pentru LUMEA PARALELĂ care ne înconjoară și ne însoțește, cunoscută de unii și ignorată de publicul larg. Se pare că un posibil destin „de călăuză” în această viață, ne face să vorbim, în scrierile noastre, despre unele lucruri mai puțin obișnuite, dar care au totuși un segment de cititori interesați. Sunteți cunoscut de cititorii revistei Destine Literare ca membru asociat, publicând “Tangentă la Infinit” și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să iubească. E timpul ca poezia românească să-și spună cuvântul. Cuvântul ei deplin, decisiv. Nu aș vrea să mă întind mai mult în aceste note, care, după cum am pomenit și mai înainte, nu aspiră decât de-a fi o călăuză amicală a cititorului grec, la unele, dacă nu la toate ariile generației șaizeci. înainte de a încheia, aș vrea să mulțumesc prietenilor mei români, care, pe toată durata muncii mele intensive și insistente, au stat alături de mine, colaboratori neobosiți. în special
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe baza informațiilor inițiale oferite de cercetătoarea ieșeană Gabriela Drăgoi, care îi consacră lui Gellianu o scurtă fișă biografică, deși are unele îndoieli: ,Probabil că G.(Gellianu, Gr.) este juristul de la Eforia spitalelor civile, care va scoate în 1887 volumul Călăuza inginerului și avocatului în materie de hotărnicii". În recenzia Dicționarului ieșean publicată în Limbă și literatură (1980), mergînd pe urmele celor mai autorizați istorici și critici literari - N. Iorga, G. Călinescu și Eugen Lovinescu - am afirmat că Gellianu este, într-
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
spre mare încântare a publicului, a dat citire unor pagini din Ion Creangă. În anul următor s-a simțit îndemnat să cunoască mai îndeaproape noua provincie alipită României. Și, astfel, în vara lui 1919 a întreprins o călătorie prin Basarabia. Călăuză i-a fost un localnic, bun cunoscător al locurilor natale, pe nume Grigore Cazacliu, care vizitase, la rândul lui, Iașiul însoțind un grup de 250 de studenți. Cazacliu era de fel un mazil, cu alte cuvinte făcea parte dintr-o
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
trecând, pe un amplu registru stilistic, de la exuberanța poemului de dragoste la gravitatea imnului. În istoria poeziei românești, opera ei poetică relativ întinsă (distribuită în opt volume, publicate pe parcursul a aproape trei decenii: Ipostaze, 1977, Zăpezi în toiul inimii, 1982, Călăuza luminii, 1984, Recoltă de zbor, 1986, Sub zodia Cărții, 1996, Poeme din flori, acreditate de scrisori, 1997, Autobiografia timpului ce mi-a fost scris, 1998, Poeme din flori, 2004 ) încă n-are un loc stabilit. Dar îl merită și îl
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
nișe ce se cască pe sub pașii spectatorului, ce se zăresc în pereții laterali, deasupra capului, departe, aproape, ca un vuiet, ca o lavă care curge și topește simțurile. Un drum care te dezbracă de prejudecăți și inhibiții, un fel de călăuză spre ce este încă neidentificat în povestea de astăzi a Fedrei și a sumelor de incesturi, de neînțelegeri, de neasumări, de teribilisme, de disperări, de moarte. Drumul este unul singur, acesta pe care îl străbatem, pe care sîntem conduși, pe
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]