2,726 matches
-
picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon"! "Chausson, puiule, nu Șoșon". Din păcate pentru toate iubirile lui, Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă. Cînd îmi simt bătrînețea în rotula dreaptă, în călcîiul uscat-crăpat, în lobii șifonați ai urechilor, numai să mă văd în chip de fetișcană n-am chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă de 80 de ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o iubire tîrzie mi-ar schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te știu. Îți știu coapsa, cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bineînțeles, după cum își susținea ascendența dintr-o familie foarte onorabilă de centauri, cu toții înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-a făcut neamul de râs. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care-l inoculau brăilencele prin prezența lor. Se mai ivise peste noapte dreptul de a inventa și alte modalități de aprindere, homosexuală sau heterosexuală, cea a pedofililor nu era luată în seamă, ca și celelalte de altfel, dar aprinderea călcâielor vreunui român după o babă bogată, indiferent de nație, numai să fie americancă și reversul, a vreunei puștoaice de clasa a IV-a după vreun octogenar bogat, indiferent de neam, numai să fie american, a adus bătaie de cap legiuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul porni automat la decriptarea informațiilor de dincolo. Pe scurt, nea Costică frizerul deveni mesagerul orașului. Și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă, atunci când îl obligau pe maestru să pună mâna pe cărțile de Istorie, pe cea de Geografie și pe cea de Muzică, motivându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării. Una singură, pitică, trebuie că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea părul albastru prin care înotau pești. Nouă fete care au făcut cerc în jurul fraților lipoveni. I-au luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o mai duci măi băiatule? îl întreabă, pe unde îți mai faci veacul? Mă învîrt și eu pe unde pot, mă fac că lucrez
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
decît orice altceva. — De cînd și-au luat laba franțujii de pe Uzina de la Pitești, sau mai bine zis de cînd au fost forțați să-și ia tălpășița, avem un Renault în variantă autohtonă de rîsul curcilor, zice Petrică izbind cu călcîiul în podeaua Daciei, încercînd și el să-și îmbunătățească circulația periferică. — în mod sigur că și Geniul ar fi preferat să aibă alături o nevestică ca doamna Mina în locul Scorpiei, reia Sena, pe cineva care să-i prepare cafeluța de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța ușii. După
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine crezi că ar băga de seamă, cine crezi că o să le mai țină evidența? Nu fi naiv, e un sfat pe care ți-l dă un prieten, adaugă. Auzi, de unde mă cunoști tu așa de bine? se răsucește pe călcîie, în timp ce Santinelă încuie poarta cu mișcări sigure, trage cu ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bine pregătite le dă de înțeles că trebuie să-și pună cu toții pofta-n cui. Pentru cei mai îndrăzneți care nu vor să se dea bătuți sub nici un chip, există așa numitele banderile. Observi mișcările alea ferme pe vîrfuri și călcîie, zvîcnirile șoldurilor și ale umerilor? Alea sînt banderilele, încearcă să-l lămurească. — Așa o fi, spune Părințelul cu jumătate de gură, fiind convins că nu înțelege nimic. — Roșie, acaparatoare, fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ești însurat? Viața mea privată mă privește, e treaba ta dacă tu începi să te spovedești așa primului întîlnit. Curistul și-a pus ochii pe Tușica, reia Roja simțind că începe să-l doară capul, Părințelului i s-au aprins călcîiele după Angelina, așa că eu n-o să am încotro decît să mă mulțumesc cu Delfinaș. Ai nevoie de un șoc, aude ca prin vis replica șoferului, al dracului mai seamănă cu vocea Bătrînului, se gîndește. Prostuțule, dacă ăștia sînt oamenii pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o experiență care a avut loc pe spinarea altora, de care ai profitat doar că să-ți satisfaci orgoliul personal. Se puse în sfîrșit în mișcare urmărindu-și cu atenție propriii pași, cadența enervantă dată de zgomotul placheurilor metalice de pe călcîiele cizmelor sale militărești, pe care le mai purta doar pentru că încă nu i se ivise ocazia să și le schimbe cu altceva. N-o să ieșim prea curînd din bezna asta, se gîndi, la ora asta tot orașul ar fi trebuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult momentul o să se trezească în ziua cînd n-o să se mai poată face nimic. — Eu n-am forțat pe nimeni să intre în acțiune, spune Roja, cu atît mai puțin mă simt vinovat că lor li s-au aprins călcîiele după Curist și Părințel. Aici le-ați întins o capcană fără să vă dați seama, spune Dendé. Ce să mai spun atunci despre mine? începe să-și amintească Roja. Despre cum s-au prefăcut cu toții de la început că totul merge
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mergi dai peste ei, a naibii Securitate, au împînzit toată țara mai ceva ca înainte de Revoluție, atunci știai cel puțin despre ce era vorba, era clar la ce te puteai aștepta dacă făceai vreo boroboață, se gîndește răsucindu-se pe călcîie, privind în sus la firmele luminoase agățate în dezordine printre balcoane, scări de incendiu și grilaje metalice. Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spate vocea lui Gulie, și aproape în aceeași clipă simți țeava rece a unui pistol lipindu-i-se de ceafă — Ce-aveți iar cu mine? încercă să se apere dînd să se întoarcă, schițînd intenția de a se răsuci pe călcîie. — Nici să nu te gîndești, îl repezi Gulie apucîndu-l ferm de încheietura mîinii, răsucindu-i dintr-o mișcare brațul la spate. — Ia-o mai ușor, ce naiba, crezi că am să fug, sau ce? scrîșni Santinelă printre dinți. Marș înainte, nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
curelușe de lungimea porcului Ghiță din anul trecut și abia apoi tăia „porții” de o anumită lungime, lua o jumătate de porție, o Împăturea În două, tăia oblic și puțin rotunjit vârful viitoarei opinci, apoi tăia și rotunjea opinca la călcâi (o formă foarte elaborată care urmărea forma călcâiului), suprapunea cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă, o dăltiță lată de „juma’ di unghie”, și cu ciocanul obținea cele mai egal-distanțate tăieturi pe Întregul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și abia apoi tăia „porții” de o anumită lungime, lua o jumătate de porție, o Împăturea În două, tăia oblic și puțin rotunjit vârful viitoarei opinci, apoi tăia și rotunjea opinca la călcâi (o formă foarte elaborată care urmărea forma călcâiului), suprapunea cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă, o dăltiță lată de „juma’ di unghie”, și cu ciocanul obținea cele mai egal-distanțate tăieturi pe Întregul perimetru al fiecărei viitoare opinci și exact la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în sufletele hăituite de sine! (Omida se numără în numărul frunzelor, omul vegetează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot ce atingea, Împrospăta ceea ce Întreprindea prin plăcerea de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra călcîiului, simțiți?“ Fata asta era În stare să exorcizeze de-a binelea banalitatea viețuirii. Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]