598 matches
-
de talente și energie spirituală, i-a modelat sensibilitatea, condamnându-l la luciditate. Ovidiu Ghidirmic și-a asumat Aforismele lui Schopenhauer drept călăuză de viață, KALOKAGATHIA ca deviză, a practicat critica de tip judecătoresc după modelul maiorescian și hermeneutica universitară călinesciană. El a continuat Lecția de urbanitate intelectuală și fair-play a Magistrului Al. Piru, în memoria căruia a înființat Școala Doctorală omonimă de la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și a girat zeci de titluri de doctor în Filologie. Hăituit
PREMIUL G.CĂLINESCU ACORDAT DOMNULUI PROF.UNIV.DR.OVIDIU GHIDIRMIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376422_a_377751]
-
Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe ori, repetarea vizitei în aceeași încăpere tocește cumva acuitatea percepției, iar diagnosticul suportă (motivata) aproximare. E un transfer în cazul meu dinspre expozițiile de artă, acolo unde, călinescian, doar impresia primă are șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile (cu precădere, noaptea) și a constata că nervozitatea deambulărilor a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în a bate străzile (cu precădere, noaptea) și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, din motive de civilitate, dar și din structurală neliniște. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și a rămîne, în timp, cu o corpolentă bancă de flash-uri. Numai bune de resuscitat. Revenind la italian invocat doar ca pornire de văzut că, adesea, dînd peste încăperi în care dezordinea e cea care face legea, tocmai această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ridurile de la colțurile buzelor oricum se fac. Mai bine de rîs, decît e plîns, nu? A-l situa pe primul la rang înalt, a-l transforma în valoare spirituală, iată ceva ce nu stă chiar la îndemîna oricui. Eminențe înalte, călinesciene, nu s-au ferit de riscul ridicolului, ba, l-au provocat cu bună-știință, oferindu-l unei lumi care-și pierduse, în anii tristei ofensive ideologice, busola nativă și-și confecționase un facies de ghetou. Exstă, antologic, reconfortanta fotografie cu un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea, Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al cărui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și să recenzeze cărțile unor critici și istorici literari de prestigiu. Volumul „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic (1993), prefațat de un amănunțit itinerar al receptării, antologhează documentele referitoare la etapele elaborării monumentalei opere călinesciene - desprinse din corespondența autor-editor - și reface traseul spiritual al acesteia, de la explozia apariției, perplexitatea comilitonilor și scandalul pro și contra la interzicerea ei în perioada comunistă, bătălia reeditării și triumful final. Preluând o ipoteză lansată de Al. Piru cu privire la intențiile
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
lui «situația» din aceeași. Deci lipsa obiectivității pe care dl. Lovinescu o impută d-lui Călinescu se referă la el însuși, așa că răspunsul d-sale este oricum pro domo.” În același timp, Adrian Marino face o cronică literară elogioasă operei călinesciene. Autorul insistă pe primatul esteticului în construcția lucrării, polemizând astfel indirect cu detractorii operei călinesciene: „Neînțelegerea acestui principiu de bază, în aplicarea căruia stă de fapt cea mai mare parte din originalitatea și valoarea lucrării, poate duce la reaua ei
CURIER IESEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
Călinescu se referă la el însuși, așa că răspunsul d-sale este oricum pro domo.” În același timp, Adrian Marino face o cronică literară elogioasă operei călinesciene. Autorul insistă pe primatul esteticului în construcția lucrării, polemizând astfel indirect cu detractorii operei călinesciene: „Neînțelegerea acestui principiu de bază, în aplicarea căruia stă de fapt cea mai mare parte din originalitatea și valoarea lucrării, poate duce la reaua ei interpretare și e recomandabil ca, înainte de a porni la lectură, cititorul să pătrundă acest punct
CURIER IESEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
serioasă de principii, profund justificată și necesară în cultura noastră. Tot așa, faimoasa „ceartă a universaliilor” din filozofia medievală (care nu a fost numai o dispută teologică) sau „la querelle des Anciens et des Modernes”. Acum câțiva ani, disputa dintre „călinescieni” și „anticălinescieni”, deși plecând de la poziții ce nu reprezentau adevărate opuneri teoretice, ar fi putut deveni interesantă dacă ar fi fost mai serioasă; s-ar fi putut opune nu principii (nu prea existau), ci temperamente, ceea ce nu e deloc ilegitim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
raportează insistent manifestările literare ale lui Călinescu la viziunea criticului, încercând să descopere noi corelații între planul teoretic și realizările artistice și să releve structuri de profunzime, atât în cazul marilor creații, cât și al celorlalte lucrări. Investigațiile asupra operei călinesciene sunt continuate în monografia G. Călinescu și „Jurnalul literar” (1989), analiză temeinic documentată a direcțiilor literare schițate de directorul revistei și a noutății în epocă a principalului periodic inițiat și condus de critic. Nu lipsit de interes se relevă prozatorul
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
exagerat formaliste sau de poetică neotematică, în Germania istoria literară se debarasa de studiile textimanentiste, datorită îndeosebi Școlii de la Konstanz, care fundamentase teoria receptării. Încă de la primele sale cronici M. propune un altfel de discurs critic, care nu respinge modelul călinescian (/crocean), dar introduce o deviație care s-ar putea numi scientistă. Această trăsătură s-a accentuat după stagiul din Germania, care a produs o schimbare de perspectivă. În studiul fenomenului literar criticul trebuia să ia în calcul nu numai estetica
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
capabilă să înzestreze, în regim deziderativ, literatura noastră cu o tradiție în mare parte carentă. Istoria... lui Călinescu recuperează zone mărginașe ale scrisului, cu scopul de a compensa proiectiv absența unei tradiții solide și îndelungate a literaturii române. Contextualizând gândirea călinesciană, M. o plasează în ecuație cu alte moduri de a problematiza apartenența europeană a literaturii române, ca și soluțiile sincronizării sale cu spiritul timpului. Principalul reper constructiv - deși nu singurul - rămâne E. Lovinescu, prin acesta dezbaterea repercutându-se retroactiv asupra
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
critică a literaturii, VR, 1991, 2; Cristian Moraru, O fenomenologie a firescului, JL, 1991, 9-12; Al. Paleologu, „Oare va scrie?”, JL, 1991, 9-12; Paul Cornea, A-l prinde într-o definiție, JL, 1991, 9-12; Mircea Vasilescu, În dialog cu modelul călinescian, JL, 1991, 9-12; Ioan Holban, Cât de adânc e puțul timpului, CRC, 1991, 19; Ion Bogdan Lefter, Despre „obsesia” Manolescu, APF, 1991, 6; Ion Roșioru, „Istoria critică a literaturii române”. Opera unui justițiar, TMS, 1991, 6; Ovidiu Pecican, Recapitulând vechi
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
cărțile populare, și că, în schimb, „caracterul masiv laic al culturii noastre vechi” a fost ignorat (autorul ține să demonstreze, de pildă, rolul mare al „literaturii curților domnești”). Istoria... - care nu a mai continuat - cuprinde un bogat material iconografic, înțeles călinescian, ca parte integrantă a textului. Micromonografiile Titu Maiorescu (1972), Dobrogeanu-Gherea (1972) și Nicolae Filimon (1977) sunt lucrări de inițiere, scrise clar, accesibil, uneori într-o apăsată notă sociologizantă. G. Ivașcu nu este un istoric literar de formulă clasică, ci mai
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
JURNALUL LITERAR, publicație apărută la Onești, anual, din iunie 1972 până în iunie 1979, cu ocazia „Zilelor culturii călinesciene”, având subtitlul „Foaie a Societății culturale «G. Călinescu»”. Colegiul redacțional e format din Constantin Th. Ciobanu, Gheorghe Izbășescu, Ioan Micu, Candiano Priceputu, Mihai Paulic. Numărului inaugural Victor Eftimiu îi trimite poezia În orașul tânăr, la cronica literară Gh. Izbășescu comentează
JURNALUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
spațiul acordat poeziei e mai larg (C. Th. Ciobanu, Gh. Izbășescu, Gh. Bulancea, Al. Dumitru, Mircea Ignat); cronica literară analizează volumul lui Mircea Iorgulescu Rondul de noapte, iar Gh. Izbășescu scrie un eseu despre arhitectul Ioanide. În 1975, sub genericul „Călinesciana”, se încearcă o remodelare exegetică a operei patronului omagiat. În următoarele numere pot fi întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui
JURNALUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
Izbășescu scrie un eseu despre arhitectul Ioanide. În 1975, sub genericul „Călinesciana”, se încearcă o remodelare exegetică a operei patronului omagiat. În următoarele numere pot fi întâlnite semnăturile lui Nicolae Manolescu și George Ivașcu, care se ocupă de seriile anterioare, călinesciene, ale „Jurnalului literar”, iar Iorgu Iordan semnează o evocare a lui G. Călinescu. La ultimul număr al acestei serii, cel din iunie 1979, colaborează I.D. Lăudat, Dorin Sperantia ș.a. M.Pp.
JURNALUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287692_a_289021]
-
coordonare și introd. Ion Bălu, București, 1993-2002. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „G. Călinescu și contemporanii săi”, RL, 1984, 41; Dan Mănucă, Iacob Negruzzi, „Scrieri”, LL, 1985, 2; Ion Bălu, „G. Călinescu și contemporanii săi”, RL, 1987, 25; George Muntean, Corespondență călinesciană, RL, 1987, 35; Șerban Cioculescu, „G. Călinescu și contemporanii săi”, RL, 1987, 46-48; Constantin Hârlav, O inițiere în Maiorescu, „Azi”, 1997, 13 octombrie; Z. Ornea, Ediția critică G. Călinescu, RL, 1998, 37; Al. Săndulescu, Un istoric literar: Nicolae Mecu, ALA
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
disponibilitatea polemică și [...] demnitatea posturii morale”. Trăsăturile astfel identificate reprezintă tot atâtea aspirații, în sensul cărora, cu destule și deloc nesemnificative inconsecvențe, G. încearcă a-și orienta demersul critic și a-și constitui identitatea. Calofil, în declarată descendență lovinesciană și călinesciană, el își exprimă în numeroase rânduri „devoțiunea față de arta expresivă a criticului” și numește modelele tutelare care i-au „dezvoltat satisfacția stilistică”: Gaston Bachelard, Albert Thibaudet, Perpessicius și Vladimir Streinu, cărora le apreciază „verbul somptuos”. Ca rezultat, fraza sa critică
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
domeniile spiritului. Revista militează, așadar, pentru „producerea de valori propriu-zise dincolo de conjunctură și cu acel dram de atemporalitate care să potențeze clipa și să hipnotizeze eternitatea”. Opțiunea pentru „realitatea transcendentă” a cărților și abordarea subiectelor în idealitatea lor sunt norme călinesciene aplicate cu măsură și, din când în când, cu scepticism. Se publică poezii de Cezar Baltag, Marin Sorescu, Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Pituț, Dan Laurențiu, Nichita Stănescu, Traian T. Coșovei, Adrian Popescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, George Cușnarencu, Mircea Ciobanu
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
suplețe în analiză, deși nu s-ar putea spune că nu înregistrează și în acest sector unele reușite. Revelatoare sunt paginile despre Petre Pandrea și Constantin Gheorghiu, în care se stabilesc subtile corespondențe între om și substanța operei. Procedeul, tipic călinescian, e susținut de ochiul unui profesionist, apt să rețină acele detalii fizionomice sau de caracter prin care se trădează starea de spirit a operei. Părăsind aproape cu totul exercițiul foiletonistic de actualitate, în ultimii ani R. a lăsat impresia că
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
culegere de studii urmărind destinul romanului european, surprins în ipostaze paradigmatice și din perspectiva reflexelor lui asupra celui românesc, rod al familiarizării cu epica franceză modernă, de la Eugène Sue și Victor Hugo (al cărui roman Mizerabilii este definit, cu un călinescian curaj al expresiei, drept o „caricatură genială”) la François Mauriac și Michel Butor. Centrul de greutate îl constituie interpretările referitoare la romanele lui Émile Zola și curentul naturalist, privite din unghiul receptării lor în Franța și în România, apoi cele
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
în problema romanului modern”. Alte pagini definesc ipostaza rebreniană a epicului (nici aici nu lipsesc formulările care se rețin: „contemporan ca om cu Proust și Gide”, Liviu Rebreanu ar fi, în plan literar, „contemporan cu Tolstoi și Zola”) și cea călinesciană (sunt analizate romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru, pe fundalul conceptului structurat de criticul și istoricul literar), în fine, un substanțial studiu se referă la jurnal și la romanul diaristic, într-un demers care trece de la Benjamin Constant și C.
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Ciobanu, Opera, 334-336; Vlad, Lectura rom., 50-60; Al. Săndulescu, Fața ascunsă a lunii, RL, 1989, 21; Teodor Vârgolici, Imaginea prismatică a lui G. Călinescu, ALA, 1996, 348; Ion Bălu, G. Călinescu, APF, 1996, 11; Velea, Universaliști, 196-205; Gabriel Dimisianu, Contribuții călinesciene, RL, 1997, 1; Daniel Cristea-Enache, Marele alchimist, ALA, 1997, 364; Carmen Brăgaru, „G. Călinescu sau «Seriozitatea glumei estetice»”, RITL, 1997, 1-2; Teodor Vârgolici, „Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii”, ALA, 2001, 597; Popa, Ist. lit., II, 1104; Al. Săndulescu
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
președinte al Comitetului Național Român UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale. Între alte distincții, i s-au acordat Ordinul „Steaua României”, iar în 2002 Legiunea de Onoare a Franței. Continuator al lui E. Lovinescu, dar fructificând adesea și sugestii călinesciene, S. se identifică subtextual cu cel dintâi, prin asumarea unui tablou cvasicomplet al literaturii din ultimele șase decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții autorul
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]