1,458 matches
-
MATEESCU, Nicolae (22.XI.1945, Ploiești), prozator și dramaturg. Este fiul Eugeniei (n. Gürtler) și al lui Nicolae Mateescu, inginer. Frecventează școala primară în orașul Victoria și la Valea Călugărească și este elev la Liceul „Mihai Viteazul” din Ploiești, absolvit în 1963. Student la Facultatea de Filologie, secția biblioteconomie, a Institutului Pedagogic din București (1963-1966), este repartizat după absolvire la Biblioteca Academiei Române, unde lucrează până în 1968. Revine ca student (până în
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
, Mircea (23.VIII.1943, Valea Călugărească, j. Prahova), critic și istoric literar. Este fiul Zoei (n. Stavri) și al lui Nicolae Iorgulescu, podgoreni. Urmează liceul din Urlați, absolvit în 1961, și este licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966). Va
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
Martin când a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, venit dintr-o localitate necunoscută din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului care era ales în Orient ca loc de asceză; insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Arles pe fondatorul așezării de la Lérin, Honorat, se întorsese acolo: suntem așadar în 427-428. Scrierea descrie figura ascetului care trebuie să-l inspire și pe Ilarie care de altfel era deja monah. Deci nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. În schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian din Cimiez
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde devine episcop de Aspuna (Socrate, ibidem); fără îndoială, aici scrie Istorie Lausiană. Din introducere, reiese că istoria a fost compusă când autorul era în al cincizeci și șaselea an de viață, în al treizeci și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat; așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din „gânduri”. Condiția ideală pentru atingerea acestei stări este viața de călugăr, caracterizată printr-o dublă renunțare (tema primei Învățături): la familie, patrie și averi pe de o parte, iar pe de altă parte mai cu seamă la pasiuni. Viața călugărească pe care o are în vedere Dorotei este cea dusă în mănăstire. Caracteristică doctrinei lui Dorotei este și insistența asupra conștiinței, un fel de scânteie divină sădită de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații” și așa e denumită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților din deșert. Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci spune și că trebuie să fim răbdători în fața
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale unor așezăminte monahale aparținând eparhiei București: Mănăstirea Căldărușani (1924), Mănăstirea Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în mai 1932, în conflict cu autoritățile bisericești, părăsește rasa călugărească, divergențele părând să fi fost provocate nu atât de activitatea sa literară, cât mai degrabă de criticile aduse unui înalt ierarh, pentru afacerile acestuia cu vinuri. De acum încolo se va consacra în întregime literaturii. Începuse în 1918, cu versuri
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
întrucâtva autorului, mai stă drept vagă mărturie despre calitățile scriitorului, precum în romanul Luminile satului (1936). S. s-a încercat și în literatura destinată copiilor și tineretului. Postum, în 1962, apare un volum memorialistic, Amintiri din mănăstire, evocând, iarăși, mediul călugăresc. SCRIERI: Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune, București, 1918; Părintele Onufrie, București, 1919; Draci cu coarne, draci fără coarne, București, 1920; Două ceasuri fericite, București, 1922; Azilul sufletelor, București, 1923; Mănăstirea Căldărușani, pref. Miron Cristea, București, 1924; Pentru vizitatorii mânăstirilor, București
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
Martin, cînd a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, originar dintr-o localitate necunoscută din Gallia continentală, locul de asceză de la Lerin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes; plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspîndea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient ca loc de asceză: insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Arles pe fondatorul așezării de la Lerin, Honorat, se întorsese acolo: sîntem așadar în 427-428. Opera descrie figura ascetului, ce trebuie să-l inspire și pe Ilarie, care de altfel era deja monah. Prin urmare, nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian de Cimiez
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde devine episcop de Aspuna (Socrate, ibidem); fără îndoială, aici scrie Istoria Lausiacă. Din introducere reiese că istoria a fost compusă cînd autorul era în al cincizeci și șaselea an de viață, în al treizeci și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat - așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie plasată în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius murise. în ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din „gînduri”. Condiția ideală pentru atingerea acestei stări este viața de călugăr, caracterizată printr-o dublă renunțare (tema primei învățături): pe de o parte, la familie, patrie și averi, iar pe de altă parte mai cu seamă la pasiuni. Viața călugărească pe care o are în vedere Dorotei este cea dusă în mănăstire. Caracteristică doctrinei lui Dorotei este și insistența asupra conștiinței, un fel de scînteie divină sădită de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații”, și astfel este numită și acum). E vorba, în esență, de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților. Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci și asupra faptului că trebuie să fim răbdători în fața nenorocirilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pogrebaniia și pamete mare cum se cade”), intervine pentru comutarea pedepsei lui Stroe Leurdeanul („Iar jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie vodă să-l iarte de moarte și să ia cinul călugăresc, că va da el seamă înaintea înfricoșătorului județ”), suferă persecuțiile unor Voievozi ostili („unii la doamna Elena și la feciorii ei, ca să-i piarză”; „Iar alții pedepsea pre ticăloasă maica lor și o mustra în tot chipul, iar ia nimica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
figurează pe piatra sa tombală și era acceptat la Sfântul Munte; din acel moment, Doamna Ruxandra era - în analizele Ecclesiei - văduvă) la 9 martie 1568, după ce Bogdan, fiu său, fusese ales Domn. Fostul Voievod intra într-un „privat absolut”, cel călugăresc, stare în care nu i-a fost dat să trăiască decât trei zile, căci la 11 martie 1568, într-o joi, a murit. Moartea lui Lăpușneanu (care era deja orb) a survenit în urma unei suferințe instalate la 5 martie 1568
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
secolul al XVIII-lea) s-a călugărit (când a simțit că i se apropie sfârșitul), în Mănăstirea Bistrița - ctitorie a lui, și a luat numele de Pahomie (nume ilustru în seria întemeietorilor monahismului, Pahomie, părinte al pustiei, reprezentând însăși desăvârșirea călugărească). L-a urmat și soția sa, Neagoslava (Neguța), o sârboaică de stirpe nobilă - după părerea unor cercetători 257 - devenită monahia Salomina (ea a dăruit mănăstirii satul Stroești, pe care-l avea de zestre, cu condiția ca donatoarea să-l stăpânească
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ia plată precum au făcut”, adică „să-l omoare și pre Stroe”. Numai că - zice cronica - „jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie-Vodă să-l iarte de la moarte și să ia cinul călugăresc”. Și sentința a fost comutată: în locul pedepsei capitale, osânda era expunerea infamantă și călugărirea. Numai că - ne spune hrisovul dat de Antonie-Vodă („la mâna acestor boiari carei scriu mai sus, ca să le fie de mare credință și de pomenire lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
SĂPUNARU, Gheorghe (26.II.1883, Urechești, j. Vrancea - 28.VII.1920, Valea Călugărească, j. Prahova), poet. Este fiul Joiței (n. Sârbu) și al lui Sandu Săpunaru, învățător. Va absolvi în 1903 Școala de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, devenind în 1907 director al Școlii de Viticultură de la Valea Călugărească. Se specializează în Franța
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
28.VII.1920, Valea Călugărească, j. Prahova), poet. Este fiul Joiței (n. Sârbu) și al lui Sandu Săpunaru, învățător. Va absolvi în 1903 Școala de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, devenind în 1907 director al Școlii de Viticultură de la Valea Călugărească. Se specializează în Franța, la Montpellier. În ultimul an de viață se află la conducerea județului Prahova. Editează „Buletinul agricol și economic”, ulterior numit „Rodul pământului”, scrie la „Embrionul” (Herăstrău), „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Revista noastră”, „Furnica
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
în Tribunul poporului romancierul criticase clasa politică, dezvăluind și unele mecanisme prin care aceasta își aservea presa, cu gazetarii ei corupți, versatili, în Magistrații noștri (1908), Viață de artistă (1909), Ciormăreanu... („roman din lumea comerțului”), Părintele Veniamin (1921, „romanul tainelor călugărești”) R.-N. prezintă figuri din ce în ce mai diverse. Realitățile sociale constituie fundalul evoluției unor personaje destul de bine individualizate, chiar dacă nu totdeauna verosimile. Tendința de reconstituire biografică și de configurare a unor personaje devine uneori un fel de „studiu de caz”, ca în
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
bulgărești, unde este însă mai dezvoltat. Motivul tematic din Anița crâșmărița se află la bulgari într-o singură variantă, iar cel din Gruia la arat nu are o răspândire prea largă, în timp ce motivul corbului și cel al travestirii în haine călugărești se întâlnesc în mai toate literaturile sud-slave, unde corbul prevestește nenorociri, spre deosebire de baladele românești, în care el este solul eroului întemnițat. Baladele românești despre Novăcești din categoria celor fantastice sunt răspândite în Banat și sunt cele mai vechi variante ale
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
Cei care sunt salariați - cu excepția celor 9-10 persoane care lucrează ca vânzători la magazinele din sat și care, majoritatea, nu au carte de muncă - fac naveta în orașele din apropiere. Peste 70% dintre navetiști lucrează în Ploiești, Urlați și Valea Călugărească, iar restul în Mizil, numărul lor reducându-se după închiderea fabricii Relaxa. Marea majoritate a acestora fac naveta cu trenul, orele când sosesc trenurile de dimineață și de după-amiază, respectiv 5,30 și 16,30, fiind considerate de vârf pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis - în principiu - oricărei vârste. Nu casă de vacanță pentru inteligența (sau vigilența) critică, dar nici cooperativă agricolă de producție pentru brațe vânjoase, nu poligon de tragere pentru carieriștii ecleziastici, dar nici groapă comună pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de laici și de clerici, prin urmare, cu atât mai puțin coincid manifestările lor. Mai apoi chiar în sânul Bisericii se pot face distincții privind orientările, după cum între intelectualii credincioși se pot face disocieri, de exemplu între conservatorii din mediul călugăresc și personalitățile bisericești. Cazul lui Dositei, patriarhul Ierusalimului, este dintre cele mai cunoscute pentru nivelul superior de înțelegere a destinului politic și cultural al Europei de Sud-Est. Intervențiile sale în viața politică și peregrinările la București, Iași și Moscova aveau
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]