1,224 matches
-
bonurile de masă și de la spălătorie, și tot tacâmul, și să insiste ca toate momentele să fie unele de imensă importanță, să ceară ca toată lumea să respire aerul aspru, înspicat cu stele, atât de greu de respirat, să înlăture toate cămăruțele de cărămidă, toată mohorala, și să trăiască precum profeții sau zeii? Ei, toată lumea știe că o astfel de viață de triumf nu poate fi decât periodică. Așa că există o schismă în legătură cu asta, căci unii spun că numai această viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o stare îngrozitoare, m-am gândit eu, ca să accepte ajutor din partea lui Kayo; și așa și era, căci deși vorbea încontinuu și părea alertă și vioaie - se prefăcea doar, căci nu i se citea același lucru în expresia ochilor. În cămăruța ei nu se mai putea respira și era un miros greu, totul în ea mirosea a stătut și a boală, a putreziciune de mlaștină care începe să devină periculoasă. Am luat legătura cu Padilla care a venit de la laborator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
veneam pe străduța lui urât mirositoare să stau de vorbă cu el și să accept listele pe care mi le strecura despre ceilalți tipi care voiau să intre în sindicat. Eu eram apoi cel care trebuia să îi descopere în cămăruțele lor mucegăite. Acolo, pe unde mă purtaseră pașii cu alte trebi, când lucram pentru Simon, și umblam să recrutez distribuitori pentru cărbune. N-are sens să îmi închipui că acum era reversul medaliei și că intram pe ușile acestor chițimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în timp ce mă întorceam în Chicago, m-am gândit la Simon. Voiam să îl văd. De la o instituție m-am dus direct la cealaltă, din Chicago. Dar cele două locuri erau foarte diferite una de cealaltă. Mama nu mai stătea în cămăruța de lângă bucătărie, ci era instalată în ceva ce aducea a apartament, cu un covor Gulistran pe podea și draperii la ferestre. Telefonasem că urma să vin și ea m-a așteptat în salon, sprijinindu-se în bastonul ei alb. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
scopul și unde este ora adevărului? Sigur, a zis el, asta n-are nimic de-a face cu tine. A rânjit și a încercat să treacă la o dispoziție mai veselă, dar la această oră plana o anumită mohorală asupra cămăruței de saună ultra-luminate. După acest efort, a continuat precum urmează: Dar doar pentru că e interesant, o să îți mai povestesc un caz. Despre un cuplu de bogătași pe care i-am avut clienți înainte de război. Bărbatul chipeș, nevasta o frumusețe. Connecticut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pisici, bufnițe de alabastru cu ochi electrici, cărți de Ouida și Marie Corelli legate în piele, mirosind a scuipat. Bătrânul escroc englez care era locataire în acest apartament avea o încăpere pe care el o numea birou, un fel de cămăruță cu o bucată oribilă de covor, un set de pe vremea lui Pazvante din volumele enciclopediei Larousse și o masă verde. Sertarele acestei mese din fetru verde erau pline de bucățele de hârtie mâzgălite cu cifre, transformând lirele în franci, pesos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-l pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai, ieșind să coboare la barul teatrului. Jos, la demisol, barul e pustiu, iar cămăruța din fund, unde actorul-gestionar ține băuturile, e închisă. Mergem la hotel zice Mihai. A, nu! se apără secretarul literar ce, vrei chiar să te sărăcesc? Și-apoi, mai am de dus niște hîrtii la secretariat, trebuie să-i spun directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați, cu intrarea direct de pe sală și cu chiuvetă după ușă. Atunci, continuă Săteanu părinții tăi or să doarmă la mine. Te rog, fără comentarii. Și-apoi, rîde el încet după petrecere, ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța în care și-a înjghebat un birou, să aibă unde ține desenele de execuție și alte hîrtii. Da; am visat ast' noapte că-s luat de fraier și m-am trezit. Ce-i cu Bogdan, sudorul? Știți doar... Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă m-aș fi culcat cu ea, ar fi murit pentru mine." E un gînd barbar ce-l lovește acum, cînd îi sînt atît de vii ceasurile tîrzii ale nopții, ori prea timpurii ale zilei, la masa de scris, în cămăruța sa, unde Simona a fost prezentă tot timpul, așternînd în paginile din "Ora solstițiului" tot ce are mai bun sau ce poate da la iveală mai de valoare în contact cu semenii o femeie ca ea. "Oare, într-adevăr ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu barbarie la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
compensa acest neajuns. Îmi amintea În privința asta de dna Smiling din Cold Comfort Farm, a cărei obsesie era să găsească tot soiul de sutiene rare. În drum spre ieșire, m-am oprit puțin În biroul de la parter. Acesta era o cămăruță la capătul scărilor, care fusese transformată Într-un fel de spațiu pentru personal În clipa În care Lou, grijulie, o dotase cu un ceaininc de pe vremea potopului și o cutie uriașă cu pliculețe de ceai. Înăuntru se aflau o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și când (vai, cât de îndepărtate erau acele zile!) venea să o păzească. Acuma venea pentru că venise întotdeauna, și ca să mai vadă oameni, să mai asculte bârfe (ea, personal, arareori scotea o vorbă) și să păzească hainele lui Alex. Cabinele, cămăruțe umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discipolul său. Nici unul dintre ei nu pretinse că ar fi fost vorba de o vizită de curtoazie, presupusă a fi o surpriză sau măcar incertă în ce privește scopul. George nu spuse nimic. Rozanov îi spuse „Intră“, iar George îl urmă în cămăruța întunecoasă din spate. Rozanov aprinse lampa. În afară de momentul șocului când îl zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu mirosul lui. Se uită mohorât la George. Acesta din urmă nu căuta să-și ascundă emoția. Dimpotrivă, încerca o vagă plăcere agresivă în a se lăsa pradă ei. Se rezemă de perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în previziunile ei, de parcă uitase cu totul că fusese studentul lui Rozanov. Când trecuse pe lângă ea, o străbătuse un ușor tremur fizic, care se amestecase rapid cu starea ei de agitație generală. John Robert o conduse și pe ea în cămăruța din spate. Scurta privire pe care i-o aruncase când îl văzuse la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare lui Alex în copilărie. Aici va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn de culoarea nucii ca și patul, își va ține hainele. În camera de zi, de la parter, sau poate că în cel de-al doilea dormitor, pe care Alex îl transformase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care părea să cunoască atât de bine casa. Femeia îi răspunsese: „A, asta-i camera de zi de la parter, nu ții minte?“ și deschisese o ușă, arătându-i o altă cameră murdară, dezordonată, de care Alex își amintea că fusese cămăruța jupânesei. Alex se gândise cu ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane cedă, îl lăsă să intre, închise repede ușa după el și-i spuse: — Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, nu ar fi trebuit să-ți dau drumul înăuntru. Trecu, grăbită, din holul micuț în cămăruța luminată din spatele acestuia, unde un aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vin în celălalt pahar, stropind masa. Tom își scoase pălăria și pardesiul lui Greg și luă paharul cu vin. Descoperi un scaun cu o plantă pe el, puse planta pe jos și se așeză. Începuse să se simtă acasă în cămăruța Dianei și veselia lui firească, obișnuită, era gata să se reînstăpânească asupra, când își aduse aminte de toate ororile ultimelor zile. O întrebă: Știai că a murit William Eastcote? Mă rog, n-aveai cum să știi, a murit în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut... și acum o ucizi pe loc. Mi-ai stârnit atât de multe sentimente... Te-ar surprinde să știi cât de mult simt... ce simt acum... Pentru că ești atât de aproape de mine. Vreau să spun că suntem amândoi închiși în cămăruța asta, în care răsuflăm și transpirăm împreună. Eu sunt o jivină mare. Mă socotești puternic și înfricoșător și interesant. Îți repet, e o impresie de moment. — Explozia dumitale atomică. Acum simt că... aproape m-am îndrăgostit de dumneata. — Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
venit și mai multe femei. În mod clar se răspândise zvonul. După conferință, mulțumită de cum Îi ieșise toată chestia, Ruby Încuie sala. Apoi cu inima bătând să-i spargă pieptul și simțind furnicături În gambe, o luă pe coridor Înspre cămăruța femeii de serviciu. Ca de-obicei, ușa era deschisă și cheile de la birouri atârnau cuminți În cui la locul lor la vedere. —E cineva aici? Întrebă Ruby ca să se asigure. Nici pâs. Se furișă Înăuntru, ferindu-se de gălețile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]