KorAP: Find »[drukola/base=cămilă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...60 >

1,495 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

să se îmbete, și astfel s-au creat uriașe întreprinderi unde muncesc milioane de oameni. Este imposibil să se interzică totul așa, dintr-odată... — Dar dacă încerci să împiedici ceva eliminând publicitatea este ca și cum ai încerca să tratezi râia unei cămile dându-i un purgativ. Rezultatul este o cămilă râioasă care se cacă tot timpul. Mă rog, exemplul tău nu-mi folosește la nimic. — Altul nu am. Și nici măcar nu înțeleg de ce te străduiești să mă faci să pricep motivele pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
uriașe întreprinderi unde muncesc milioane de oameni. Este imposibil să se interzică totul așa, dintr-odată... — Dar dacă încerci să împiedici ceva eliminând publicitatea este ca și cum ai încerca să tratezi râia unei cămile dându-i un purgativ. Rezultatul este o cămilă râioasă care se cacă tot timpul. Mă rog, exemplul tău nu-mi folosește la nimic. — Altul nu am. Și nici măcar nu înțeleg de ce te străduiești să mă faci să pricep motivele pentru care acești oameni aparent foarte deștepți fac ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
întrerupse nomadul, vădit nemulțumit. Și în legătură cu problema despre care vorbim, nici măcar nu e o lege. Este un aranjament murdar inventat de cei bogați, care încearcă să evite pedeapsa pe care-o merită oferind bani. Dacă ar veni un păstor de cămile sărman și m-ar amenința cu o armă, eu i-aș tăia mâna, și așa ar fi drept. Dar dacă ar veni șoferul unui automobil european, m-ar amenința cu o armă și eu nu i-aș tăia mâna, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
lui Allah e ca ultimul dintre noi să continue să fie așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică încet în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și ieri mi-am dat seama că dinspre acest puț porneau o grămadă de urme de roți ce se îndreptau spre nord-est și altele ce veneau dinspre sud-est... Dar, de asemenea, se distingeau foarte bine urmele unei caravane formate din cămile și oameni ce mergeau pe jos, pe care vântul nu avusese încă timp să le șteargă. Caravana asta probabil că a plecat de aici acum două zile și urmele ei se pierd la poalele acelui munte. — Ești mai deștept decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai deștept decât pari. Oamenii trec prin viață căutând să pară mai deștepți decât sunt și asta îi duce la pierzanie. Eu o fac pe prostul, dar sunt destul de atent la tot ce văd. Așa am descoperit un grup de cămile în fundul unei văgăuni, acolo unde nimeni n-ar putea să le vadă decât dacă vine pe sus, ca mine - făcu un gest caraghios cu mâinile, dând de înțeles că spusese tot ce avea de zis. Și care-i concluzia? Fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
sus, ca mine - făcu un gest caraghios cu mâinile, dând de înțeles că spusese tot ce avea de zis. Și care-i concluzia? Fratele tău și ostaticii se ascund pe o rază de mai puțin de trei kilometri în jurul acestor cămile... Greșesc cumva? — Ar trebui să te împușc pe loc. Celălalt exclamă, bine dispus: — Și să încalci legea sfântă a ospitalității? Niciodată n-ai face-o, pentru că altfel toată povestea asta n-ar mai avea nici un sens. Ai încredere în mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Și acum, dacă-mi promiți că n-o să vomiți pe mine, te duc până-n munții ăia. Nu pot să-ți promit. Nu m-am urcat niciodată într-un aparat care zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și eu, cămilele. Hai să mergem! Turki Al-Aidieri, cunoscut în popor cu numele de Ghepardul, era considerat, pe bună dreptate, cel mai înțelept și mai respectat dintre amenokali, șefii și patriarhii nobilului popor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mine, te duc până-n munții ăia. Nu pot să-ți promit. Nu m-am urcat niciodată într-un aparat care zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și eu, cămilele. Hai să mergem! Turki Al-Aidieri, cunoscut în popor cu numele de Ghepardul, era considerat, pe bună dreptate, cel mai înțelept și mai respectat dintre amenokali, șefii și patriarhii nobilului popor Kel-Talgimus; în tabăra lui obișnuiau să vină majoritatea imohagilor din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Și eu sunt de acord cu exigențele tuaregului, dar nu și cu felul în care procedează. Sechestrarea unor oameni nevinovați nu este un mod de a rezolva lucrurile. Și ce-ai fi vrut să facă? Să se urce pe o cămilă, ca taică-său, și să lupte cu o armată întreagă? Aici nu-i vorba de nici o armată, ci de un derbedeu pe care n-o să-l poată prinde niciodată, fiindcă, de îndată ce se va termina raliul, va părăsi continentul ăsta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
s-a schimbat nimic. Îți rămân șase zile ca să-ți salvezi prietenii. N-ar fi mai bine să te aștept și să te duc din nou la puț? Celălalt refuză hotărât cu o mișcare a capului. — Mă voi întoarce cu cămilele, spuse. Dar nu-ți face griji, o să dau un ocol ca să nu las urme. — Continui să cred că toată povestea asta e o nebunie. — Adu-ți aminte că eu am fost cel dintâi care a spus asta. Dar voi sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
atât de bine ascunsă, încât chiar și lui Gacel îi fu greu s-o descopere, deși o știa de multă vreme. Ați camuflat-o foarte bine, spuse surâzând. Poți trece la un metru de ea fără s-o vezi, dar cămilele care pasc în viroagă ne dau de gol. Mâine am să le duc de-aici. Imensa Peșteră a Gazelei era un loc sigur și primitor, a cărui penumbră răcoroasă contrasta cu lumina intensă și zăpușeala de afară, și atât Laila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Imohagul își privi fratele și în ochii săi se putea citi o imensă descurajare când îl întrebă: — Tu ce părere ai? — La ce folosește părerea mea? întrebă Suleiman. Acum patru zile, cea mai mare grijă a mea era dacă o cămilă o să fete la timp sau dacă o să scadă apa din puț. Dar de atunci am auzit doar lucruri pe care nu le pot înțelege. E ca și cum am fi fost transportați dintr-odată pe altă planetă. — Nu-i vorba că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu e vorba de nici o plagă, zise egipteanul. Este vorba de o simplă competiție sportivă. — Nu-mi veni cu chestiile astea, replică Ghepardul. Ține cont că nu sunt un beduin ignorant pe care-l tratezi de obicei ca pe o cămilă. Cunosc foarte bine dictonul Mens sana in corpore sano și știu că ăsta nu este un concept care s-ar putea aplica la acest tip de „competiții sportive“ pe care le sponsorizează organizația ta. Să gonești prin deșert cocoțat într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
trăsniți dornici de noi emoții s-a transformat cu timpul într-o afacere murdară care, pe zi ce trece, pretinde tot mai mult, și nimeni nu poate prezice unde va ajunge... Când se lumină de ziuă, Gacel și Suleiman adunară cămilele, ca să le ducă la locul unde aterizase elicopterul și să transporte apa și alimentele la loc sigur, în peșteră. Legară bine fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
el era deja în picioare, gata să înceapă călătoria de întoarcere, de astă dată cu tânărul italian. După ce-și luă rămas-bun de la maică-sa și de la frații săi cu gândul că poate n-o să-i mai vadă niciodată, adună cămilele și porni la drum fără să se oprească nici o clipă, până când o timidă rază de soare apăru la orizont; și atunci se întoarse și tăie cureaua care-l ținea legat pe Pino Ferrara de coada ultimului animal. — De acum încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată nu s-a considerat un laș, căci dacă ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cine este, că trăiește așa cum trăiește și că aparține unei rase care nu avea nici cea mai vagă idee de cum naiba funcționau acele aparate miraculoase. Imensitatea ignoranței sale îl apăsa de parcă ar fi dus în spate cea mai grea dintre cămilele sale, pentru că, în acest caz în particular, ignoranța nu era în contradicție cu inteligența. Gacel Sayah nu era dintre cei ce disprețuiesc ceea ce nu înțeleg. Nici dintre cei ce se lăsau fraieriți, fascinați de orice noutate. Era, mai bine zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
meu tată, care are mai mulți bani decât ar putea cheltui într-o mie de vieți, dar continuă să riște să ajungă la pușcărie numai ca să mai adauge câteva zerouri la conturile lui bancare. — „Călărețul care încearcă să încalece două cămile ajunge să se rostogolească pe jos“, spune proverbul. — Tata sare de pe una pe alta ca un apucat, dar, în ziua când va cădea, noi, mama și cu mine, vom suporta consecințele; și pe noi banii nu ne-au interesat niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ziarist. Și când un ziarist adevărat descoperă un fapt despre care trebuie să scrie, obligația lui e s-o facă. — Păi scrie, băiete! Scrie! Dar nu te plânge dacă pentru asta trebuie să-ți petreci trei zile pe cocoașa unei cămile înconjurat de căpățâni de sare și sub un soare ce topește pietrele. - Se întoarse să-l privească încă o dată pieziș și insistă cu vădită rea-credință: Doar că nu știu ce dracu’ vrei să scrii, dacă nimeni n-o să-ți publice articolul... Cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă gândesc. Sunt de acord! — Slavă Domnului! Te interesează să-l cunoști pe ziarist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
austriac. — Pentru mine toți sunteți „francezi“. - Făcu un semn spre Nené Dupré, care rămăsese sprijinit de un palmier. - Să-ți spună el toată povestea. Mi-a spus-o deja. — Atunci uită-te la caprele astea: sunt pe moarte. Și la cămile, care abia se țin pe picioare. Doar cele trei, pe care nu le-am lăsat să se apropie de puț, vor supraviețui. Și asta e toată averea familiei mele. Nu este mult, dar ne-au trebuit mulți ani ca să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în timp ce exclamă: — Cu rabla asta?... Nici mort! — Nu pot să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Nu pot să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]