303 matches
-
grijă săl atingă pe acesta de cuptorul sobei ca să fie frumos, roșu ca focul, și îl așează pe masa proaspăt înfățată urându-i să fie curat ca masa. Îl dă apoi în primire mamei, fără să uite să pună sub căpșorul lui câteva monezi sau bancnote ursindu-l în felul acesta să fie bogat, bani din care mama va cumpăra la prima ei ieșire la boltă, săpun pentru spălatul copilului. Înainte vreme în familiile care trăiau un asemenea eveniment se punea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îngândurată, flăcările din vatră. Am crezut că e chiar ea și că trupul îi fusese astfel transformat prin niște vrăji. Am luat-o cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor. Mi-a răspuns cu un tremur imperceptibil al membrelor, ca și cum ar fi consimțit. Am legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire Tulburat și deconcertat: așa mă aflu în fața scrisorii ei, a mesajului ei obscur. După atâția ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiecare elev are un plan propriu, nu se vor dezvolta punctele planului. Înainte de redactarea lucrării, dau elevilor următoarele indicații (se vor s crie pe tablă): -Încheierea compunerii poate fi: „...A fost o călătorie lungă și obositoare. Și rândunica adormi cu căpșorul ei firav sub aripioară. Doaeme fericită.” -partea unde se prezintă „povestea rândunicii” ar putea fi un dialog Între un copil și o rândunică. Să respecte părțile compunerii; Alături de expresiile selectate de ei, mai pot fi folosite: „fluturii se scladă În
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
o limitare realizată, între imaginație și iluzie. Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. Un miel s-apropie prin tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână1217. Și totuși facă acestea par a curge de pe un tărâm al normalității, al sănatății mintale, cum am vedea lumea imaginară a iluziilor din bolile psihice? Mulți poeți au
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de această săptămână. Toată lumea ne va lua în seamă. De-abia după ce ea trece, ne vom continua dialogul cu anonimatul. Curentul, 8 martie, 1998 Eternul masculin Ea îi prinse obrajii în palme privindu-l adînc în ochi: „Nu-ți bate căpșorul tău delicat cu problemele acestea grele. Gândește-te la ceva plăcut, cumpără-ți un after-shave, o cravată nouă, o bluziță, ceva”. Mintea îi zboară la un titlul de gazetă: „Bărbații frumoși și-au câștigat dreptul de a fi tâmpiți”. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ochii aceștia aruncați vălul genelor lungi care, plecându-se, umbreau frăgezimea trandafirie a obrajilor; desenați o gură frumos conturată, cu buzele întredeschise grațios, pentru a lăsa să se vadă niște dinți albi ca laptele... veți obține tabloul complet al acestui căpșor fermecător... Farmec, drăgălășenie, exuberanță pe toate le avea. Armand Duval este fiul unui om onorabil, perceptor ca ocupație, care îi lăsase acestuia o rentă modestă. La Paris, tânărul a urmat studii juridice, dar n-a profesat, antrenându-se în viața
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de ai ei, iar seara simțea că o strângea în brațe mai mult ca de obicei... I se părea că este ceva straniu și o mare nedumerire pusese stăpânire pe ea. Nu înțelegea, mititica ce se întâmplă cu bunica. În căpșorul ei, cel acoperit cu păr negru, bogat și inelat, nu pricepea bine ce i se va întâmpla. Dar a aflat. În ziua cu pricina, bunica îi spune, atât cât reuși ea printre lacrimile care o sugrumau, de faptul că viața
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
privit din toate părțile. Era atât de amabil, că toată lumea vorbea afectuos despre el. Cumnata mea îmi spune: Dansează ca un înger, dar eu am o pălărie atât de mare, încât mi-a fost tot timpul teamă să nu lovesc căpșorul lui micuț. Femeile îl priveau mult, îl înconjurau. Plecă spunându-mi: Diseară ne vom revedea. Balul nu mi-a făcut prea mare plăcere. Aveam o rochie prea largă care mă incomoda, era dintr-o mătase care mi se învălătucea pe
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mică martiră mereu bolnavă și care îndură crude suferințe; voia numaidecât să mă vadă, fiindcă simțise o mare alinare citind Viața fratelui meu, și mi-a adus în dar el mai prețios bun al ei: o icoană a sfintei Elisabeta. Căpșorul ei cu niște minunați ochi negri în mijlocul unui chip slăbit și de o paloare de ceară s-a sprijinit de pieptul meu, și a fost deopotrivă plăcut pentru amândouă. "Ce păcat, a spus ea pe urmă, că regina nu-i
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
așa spre soare, i se pare că vede în tânărul care era doar tragic și cumplit de sincer, un intelectual. Degeaba o asigură subiectul că n-ar fi, ei i sa fixat ideea și nu mai poate fi desfăcută din căpșorul ei înconjurat de un păr blond ca un colac de Paști. Tânărul cel tragic poate folosi o frază în franceză iar ea nu știe franceza, unde mai pui că e și student... Trebuie să fie și intelectual. Și ea vrea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
București). L-am vizitat. Mititelul este palid și mai slab decât atunci când l-am văzut ultima dată, dar este atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de bucle, fețișoara cam solemnă, și ocazional, surâde, ceea ce face să îi apară gropițe în obraji. Are totuși ceva patetic în el, ceea ce desigur n-ar trebui să aibă. St. John pare să se bucure foarte mult
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în stol și se ridicară toți în înaltul cerului. În acel moment, ieșind din casă i-am observat. Unul din puișori întorcea mereu căpșorul de parc-ar fi vrut să-și ia rămas bun de la noi. S-au pierdut imediat în zarea fără sfârșit. L-am îmbrățișat pe tata și i-am zis printre lacrimi și sughițuri: Puișorii mei au plecat! I-am pierdut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strat și cu emoție, am așezat cu mâinile mele semințele pe rânduri. Mergeam zi de zi să văd dacă a răsărit vreun vlăstar. Mare mi-a fost dezamăgirea când, am observat, pe tot stratul, doar vreo 5-6 firișoare plăpânde scoseseră căpșoarele. Toamna, am avut o adevărată surpriză. Numai una era tărtăcuță, celelalte erau bostani,ovali și rotunzi, obișnuiți. N-am înțeles ce nu le-a priit! Probabil că, în gingășia lor, pretențiile sunt nefirești de mari. M-am alăturat părinților, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să se deosebească între ei. Tata mi-a zis să le dau fiecăruia câte un nume. Într-o duminică după-amiază, l-am rugat să vină să-i observe. I-am analizat împreună. Unul avea gâtul golaș, altul avea cârpă pe căpșor, alții aveau deja pene în codițe (ridicate), unii erau albi peste tot, alții porumbaci. Cei mai mulți însă erau roșcați: I-am numit Golașul, Albul, Roșcatul, Moțatul, Codatul, Pintenatul, Împiedicatul, Încălțatul... N-a rămas niciunul fără nume. Cel mai drag mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ținându-se pe picioare și se apropie dând să Îngenuncheze. Dar un gest poruncitor Îl țintui locului: — Nu s-a Întâmplat nimic, după cum se vede. și nu vreau să aud nimic! Cioplitorul În piatră Își plimbă cu mirare ochii de la căpșorul blond la cel cu plete Întunecate. Se vedea cât colo că cei doi călăreți erau femei. Două fete tinere, Îm bră cate În haine de paj. Dar Își stăpâni și uimirea, și vor bele care dădeau să-i alunece de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar. „Dumnezeule mare, ce mână criminală l-a lăsat aici? Nu mai are mult și Îngheață!“ Își spuse Urs, Îngrozit. Erau primele cuvinte cu rost pe care le spunea de la moartea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria. Ajută-mă și tu, floricica dragă, se adresa băiatul unui căpșor albastru care-i privea curios. Floarea se agață de pantalonii băiatului și-acum trăgeau cu putere toți patru de pălăria ciupercii. Nu s-a mișcat, nu s-a rupt și până la urmă cei doi copii au plecat supărați, gândindu-se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pericolele civilizației moderne. Aricii care zăceau pe șosea în Germania, nu au avut noroc. Natura i-a înzestrat cu sisteme de protecție, cu o zeghe de spini cu care se puteau apăra de multe animale și chiar de vulpi. În căpșorul lor acoperit de țepi, aveau un creier mititel, ca un mic computer de primă generație, care funcționa pe baza unei experiențe de mii și mii de ani, dar care nu i-a putut ajuta impotriva civilizației umane moderne, pe care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate al plantelor, cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și clipind drăgăstos cu genele ei lungi și mătăsoase. - Să înțeleg că ai o relație cu altcineva? - Poate fi și ăsta un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog să nu-ți faci prea multe speranțe! Ai să rămâi dezamăgit. - Te-nșeli în privința asta. Eu unul pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
barbă, înalt și buimac, o doamnă scundă, nervoasă și înjurând serviciul egiptean și care zicea că a plătit 50 de dolari pentru cina de revelion și e sigură că „ăștia” o să-i dea fasole fiartă chiar și atunci. Câte-un căpșor negru și speriat mai apărea de după vreun colț, dar dispărea imediat. Toți chelnerii, picolo, bucătarii etc. s-au ascuns, iar noi ne plângeam unii altora, la fel de neputincioși ca și ei. În cele din urmă, Marga s-a dus la o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
continua fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atunci echipe care scotoceau prin cârciumi. Acolo unde îl găseau, îl arestau și-l aduceau la catedră. Ajuns aici, împărțea note mari cu dărnicie. E adevărat, era o plăcere să înveți după cursurile lui concise, dar bogate în exemple. În „căpșorul lui îmbibat cu rachiu”, cum se exprima un fost coleg de catedră, toate erau bine orânduite. Cel mai mare păcat al lui Ștefan Cuciureanu a fost faptul că n-a scris. Când o făcea însă, o făcea magistral. THEOFIL SIMENSCHY
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Îl văd cum își întinde mâna, prinde-un ram - și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri, Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. E pestetot o beție de vegetal, de fructe, de animalitate rece. Vegetalele au ceva cărnos animalic (flori cu "sîni de lapte", struguri enormi hrăniți din stârvuri de om
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frumoasă, care doar înflorea. Singuratică, răzleață. - Ridică-te, Ciua - porunci împărăteasa Vu }io-tien. Copilul, pregătit să moară, tremura din rărunchi. - La ce te gîndești cînd te uiți la ea? - Că e frumoasă? - bîigui băiatul. - îți mulțumesc, Ciua - spuse împărăteasa scuturîndu-și căpșorul arătos -, îți mulțumesc mult - repetă. Și izbucni subit în rîs. începu din nou să ningă și o rafală de vînt rece mătură grădina. Cerul se întunecă. - Dar ce să fac cu ea? - strigă grădinarul cel tînăr. - Oare ce-ai mai
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]