316 matches
-
toaletă, un vânător de Marvel și lapte condensat pentru ceaiurile din miez de noapte. 5 Chestia Există pe lume oameni ale căror vieți sunt la fel de terne ca acelea ale personajelor dintr-o povestire proastă. Știi la ce mă refer: la cărțuliile cu coperte albastre pe care le iei cu 25 de penny din cutia de carton de la intrarea în anticariat. Odată urcat în autobuz, citești câteva pagini și îți dai seama imediat cât de anoste sunt personajele. Pui cartea deoparte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe sub mână de la Helle. Stăteam acolo nemișcat, fără măcar să respir, ca un șarpe, când cine crezi că se așează drept în fața mea, dacă nu chiar tipul ăla, Martin Amis, scriitorul. Avea un pahar de vin și o țigară - și o cărțulie, una ieftină. Părea ceva serios. Și el la fel, într-un fel. Mic, îndesat cu părul lung... Ambele uși ale localului erau deschise în noaptea fierbinte. Cam așa par să stea lucrurile la începutul verii, zile călduțe și nopți fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în casă, cineva ar putea să ne audă. La tribunal, poetul Clutorius Priscus avu parte de două surprize. A fost acuzat de coruperea unor înalți funcționari, ceea ce nu era adevărat, dar și de a fi scris (ceea ce era adevărat) o cărțulie caustică intitulată La moartea împăratului, care, în acel moment, era cât se poate de viu. Ca elogiu funebru, poetul înșirase nu doar crimele politice, dar și perversiunile secrete, despre care pe atunci puțini aveau cunoștință, începând fiecare paragraf cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la FMI. Ar trebui să-mi fie rușine, ca să mă iau de cineva care are un asemenea handicap, nu din naștere ci câștigat la modul democratic prin vot universal, direct, secret, personal și liber consimțit, după cum se spune într-o cărțulie din ce în ce mai siluită din toate pozițiile, de potenții zilei, la care de abia i se mai zărește încă titlul „Constituție”. De ce „Colții morarului, versus Ochiul soacrei”? Păi sincer să fiu, naiba știe. De unde vreți să știu eu, de pe care planetă-mi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care o ține în mână îi împroașcă degetele cu spumă și picură pe covor. — Citește-mi unde zice că trebuie să pierd totul într-o singură noapte și lumea să spună că eu sunt de vină. Îmi arunc ochii în cărțulie și dau de alte nume de morți. Citește, zice tipul, și-și bea berea. Ia citește-mi mie unde zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la adăpost de capriciile sorții? Acum ai spatele acoperit mulțumită ocrotirii de care vă bucurați din partea familiei Cerchi, așa cum În urmă cu câțiva ani te-ai sustras justiției mulțumită ocrotirii familiei Cavalcanti. Inchiziția numără deja printre procedurile În curs manuscrisul cărțuliei dumitale, Fiore, cu indecentele sale luări În derâdere la adresa fețelor bisericești. Dante rămase impasibil. În fond, se așteptase ca, mai devreme sau mai târziu, cineva să coreleze acele sonete care făceau aluzii la el, cu toate că avusese grijă să le pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bernard Shaw, care scria atât de amuzant despre operă În The World, sub aceleași inițiale. Elizabeth Robins, care Îl cunoștea, afirma că era inteligent, dar nu se putea avea Încredere În el. De inteligent, era inteligent, fără Îndoială - o dovedea cărțulia intitulată Chintesența ibsenismului -, posesorul unui spirit caustic. Făcea aici cronica unei melodrame de Sydney Grundy, Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a oprit la jupân, să bea un rachiu. Îl opărise căldura și osteneala. Avea buzunarele pline de bani. Lucrătorii își dădeau coate: - Până la urmă, tot la biserica noastră a nimerit. 129 Sifonarul s-a dat aproape. Omul și-a strâns cărțulia. - Am auzit că face statul biserică... - Face. -Unde? - Aici, la dumneavoastră. S-au apropiat și ceilalți - fochistul, Tilică, Spiridon. - Și unde-o face? Funcționarul a scos o hârtie de calc, plină de linii. S-a apropiat și Stere, el cunoștea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
an de cotitură. Prietenii temeinice, boemă literară, bătălia pentru Hernani trăită În direct, sute de pagini scrise și publicate prin reviste, ba chiar și În volum, o iubire Împlinită cu mai vârstnica Doamnă de Berny. Și, strecurată Între toate, o cărțulie neobișnuită nu atât pentru atmosfera epocii, cât pentru felul de a fi al lui Balzac. El e deja un bărbat marcat de povara corpului mult prea greu și Îndesat, are o insațiabilă poftă de a trăi, e neglijent, chiar neîngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
buclate...”. Iar pe vremea aceea, gloria Însăși nu valora cât o singură buclă. El a scris deci fără vreo pretenție de autor - avea cu totul altele, fii liniștit dinspre partea asta! diavolul nu-i dădea pace - a scris așadar această cărțulie doar pentru propria sa plăcere și pentru a vreo Încă treizeci de persoane, prietenii săi necunoscuți, de care oricum nu poți fi prea sigur și cu care nici nu te poți lăuda - fără trufie - că i-ai avea la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca toți ceilalți regi. Când, În vremea din urmă, i-ai făcut pe toți să se creadă suverani, de ce nu ar avea dreptul și plebea saloanelor la iluzii, exact ca și plebea străzii? Și cu atât mai mult cu cât cărțulia mea o va și vindeca. Plebea va vedea că Brummell era o individualitate dintre cele mai rare, care a binevoit doar să se nască, dar căreia, pentru a se dezvolta, i-a mai trebuit și avantajul unei societăți complicate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-a modificat, nici șters nimic. Au fost doar ajustate, ici și colo, câteva note. Gravitatea vremii sale, care i-a stârnit de atâtea ori râsul, nu l-a atins pe autorul Dandysmului Într-atât Încât să-și poată privi cărțulia, scrisă pe un ton lejer (așa a și vrut-o, fără nici o jenă) ca pe o șotie a tinereții pentru care ar trebui să se scuze azi. Dimpotrivă! Ar fi chiar În stare să susțină În fața celor mai de soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aparența onorabilă a unor valtrapuri migălos brodate. Însă această viață continuă să fie În plină mișcare, unde gândurile nu sunt nici libere, nici deplin rodnice. Toți acești domni au zilnic de făcut un anumit număr de treburi Înscrise În agende. Cărțuliile cu pricina au rolul jucat odinioară de supraveghetorii care Îi hărțuiau la colegiu, aducându-le În fiecare clipă În minte că sunt sclavii unei ființe raționale de mii de ori mai capricioase, mai ingrate decât un suveran. Iar când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dacă nu mă-nșel, Voltaire, care a cochetat și el cu istoria. Mai puțin cu fizica, dar nimeni nu-i perfect... Așadar, ce susținea Einstein? La mai mult de un deceniu după formularea și demonstrarea celebrei E=mc², Într-o cărțulie de popularizare, Teoria relativității pe Înțelesul tuturor, ilustrul fizician scria că una dintre consecințele pe care le atrage după sine existența câmpurilor gravitaționale de mare intensitate este aceea că nu poate fi admisă ideea unui punct de vedere privilegiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lagărul acela și nu știau încotro s-o apuce. Atunci au apărut tancurile americane și un soldat l-a luat pe tatăl lui Ghidale, i-a dat ceva de mâncare și timbrul acela, pe care americanul îl păstra într-o cărțulie vișinie, la buzunarul din spate al uniformei. Spunea Ghidale că tatăl său, de multe ori când făcea rugăciunea de aprinsul luminilor, la Hanuca, dar și la alte mari sărbători, scotea timbrul acela și le spunea tuturor celor de față povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de exemplul celor din Tânăra Gardă sau trăiam pasiuni puberale după mai știu eu ce povești cu Mașa și Sașa. Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Spre tramvai, treceam printr-o piață. Și am văzut ceea ce cu greu mi-aș fi închipuit că voi vedea vreodată. Pe tarabe, lumânări aprinse și, undeva lângă sifonărie, țăranii se strânseseră în jurul unuia bătrân care le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e rău... Și totuși nu pot să mă ridic. La urma urmei, de ce să mă ridic?" ― Trec pe la ea diseară, decise Șerbănică cu ochii pe fereastră. M-aș întinde nițel... Tu ce faci? Nu așteptă răspunsul. Luă din raft o cărțulie pe care Florence o identifică imediat după copertele verzi și intră în dormitor tîrșindu-și pașii. Când se trezi, Șerbănică o găsi tot acolo, înșurubată în scaun, cu ochii pe fereastră. Fulgii se așterneau mari și cuminți învăluind seara în giulgiul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa râse înfundat. Nici el nu înghițise nimic. Știa că e absurd, dar nu mai avea încredere nici în apa de la robinet. Rezista bine, își cunoștea puterile. În tinerețe, făcuse exerciții de voință. Era o modă, circulau tot felul de cărțulii despre personalitate și arta de a fi fericit. Trecea cu succes testele ("hm, alt termen inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmă, norii se vor împrăștia și vom avea parte de o nouă după-amiază strălucitoare, dar deocamdată tufele și copacii abia dacă se văd. Lucy a găsit în cameră o carte pe care o aduce cu ea pe verandă. E o cărțulie în format de buzunar și, pentru că ține mâna deasupra titlului, o rog să mi-l arate. Riders of the Purple Sage, de Zane Grey. O întreb dacă e bună și dă viguros din cap, în semn de aprobare. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din livadă ca pe niște prieteni. Cartea cu titlul de mai sus este valoroasă atât din punct de vedere stilistic prin folosirea personificărilor, epitetelor și metaforelor,cât și din punct de vedere didactic. Copiii o pot citi ca pe o cărțulie de suflet, îmbogățindu-și universul cunoașterii prin informații pe care le știau, dar nu le-au dat atenție. Cei de la oraș află multe lucruri despre copaci, îngrijirea lor, foloase, iar cei din mediul sătesc se vor apleca cu și mai
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
poată fi prinse în litere și cerneală. Nu știu prea bine cum să explic asta, dar așa a fost. — Te iubesc, zise Clio din senin, pe când eu mă întindeam după ghid de cealaltă parte a mesei. — Știu, am încuviințat, luând cărțulia și frunzărind-o. Și mie-mi place să-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buzele călduțe. Evident, era prea târziu; Însă, chiar și așa, era bine. Rămase În rezervă până la căderea serii. Revenit pe coridor, deschise un volum de meditații budiste culese de doctorul Evans-Wentz (o avea În buzunar de câteva săptămâni; era o cărțulie de dimensiuni foarte mici, cu o copertă de un roșu Închis). Toate ființele de la Răsărit, Toate ființele de la Apus, Toate ființele de la Miazănoapte, Toate ființele de la Miazăzi Să fie fericite, să rămână fericite; Fie să trăiască fără dușmănie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]