805 matches
-
prin forma frunzelor, a florilor și prin culoarea lor. Plantele din genul "Saintpaulia" sunt originare din Tanzania (munții Nguru) și Kenya (zona tropicală a Africii de Est). Genul Saintpaulia cuprinde plante erbacee, aproape fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cărnoase, pubescente, vivace. Alte specii: Saintpaulia se înmulțește atât pe cale vegetativă prin despărțirea tufelor și butași de frunze cât și prin semințe. Înmulțirea prin despărțire se face atunci când frunzele s-au îndesit foarte mult. Se scot plantele din ghivece și se
Saintpaulia () [Corola-website/Science/309097_a_310426]
-
de ani ce avea "cele mai fermecătoare urechi(...)". Meseria ei era de corector cu jumătate de normă la o mică editură și model pentru agențiile de publicitate. Urechile fetei erau "niște urechi de vis, urechi în toată puterea cuvântului (...) Lobul cărnos și fraged întrecea celelalte detalii, de parcă ar fi venit dintr-o altă lume". În viață tânărului există și un motan, bătrân, dar care avea mare însemnătate în rutina zilnică. Activitatea profesională a tânărului se realiza la o firmă de publicitate
În căutarea oii fantastice () [Corola-website/Science/330495_a_331824]
-
Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie, aripat, cu o așezare a boabelor rară care prezintă de cele mai multe ori boabe neomogene ca mărime. Bobul este mijlociu, de formă sferică, având la maturitatea deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este cărnos, crocat, nearomat. Sămânța este mijlocie ca mărime, ușor rotundă, cu șalaza rotundă slab aparentă și rostru scurt și ascuțit. Neajunsul creat de alcătuirea morfologică și funcțională a florilor la acest soi a fost înlăturat prin crearea soiului Crâmpoșie selecționată. Producția
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
este spartă cu un ac, iar substanța se stoarce într-o cutiuță de lemn tare, anume confecționată în acest scop. Grăbind acasă cu această secreție, ea este administrată în mai multe feluri: fie că se toarnă pe partea cea mai cărnoasă a brațului copilului care urmează a fi inoculat, frecându-se cu o bucată de pânză spartă, atâta vreme până ce porțiunea se înroșește și se inflamează, fie că se produce o mică rană în același loc și se varsă o picătură
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
din numeroase bractee, fiecare curbată sub forma unui cârlig, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe distanțe mari. Fructele sunt achene; cu o lungime de cca 6 mm, comprimate, cu papusuri scurte. Rizomul este scurt, cărnos, continuat cu o rădăcina pivotantă lungă de până la 50 cm lungime, de culoare brun-cenușie. Tulpina este cilindrică, cu șanțuri longitudinale, ramificată, acoperită cu peri. Specia este nativă regiunilor temperate ale lumii vechi, din Scandinavia până la Marea Mediterană, și din Arhipelagul Britanic
Brusture () [Corola-website/Science/313705_a_315034]
-
de 24% vol. la comercializare pentru consum; ... l) depozitarea, păstrarea și învechirea produsului se realizează în vase din lemn, inox sau din sticlă. ... 2. Pălinca este o băutura alcoolică tradițională românească obținută exclusiv prin fermentarea alcoolică și distilarea unui fruct cărnos sau a unui amestec de fructe ori a unui marc de fructe, așa cum a fost definit în art. 2 pct. 8, sau a unui suc din acest fruct ori dintr-un amestec de fructe, în prezența sau în lipsa sâmburilor: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200627_a_201956]
-
Very Superior Old Pale", obținut din distilate învechite minimum 5 ani; - XO "Extra Old", obținut din distilate învechite minimum 7 ani. 4. Rachiul de fructe este o băutură alcoolică tradițională românească obținută exclusiv prin fermentarea alcoolică și distilarea unui fruct cărnos sau a unui amestec de fructe ori a unui marc de fructe, așa cum a fost definit în art. 2 pct. 8, sau a unui suc din acest fruct ori dintr-un amestec de fructe, în prezența sau în lipsa sâmburilor: a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200627_a_201956]
-
doar te-au adoptat? Ce interesează astfel de asemănări? Că părinții tăi sunt bruneți, înalți, cu trăsături și nasuri lungi, în timp ce tu ești blond, spătos, cu ochi de culoare deschisă, cu nasul scurt, cu fața rotundă, cu gura cu buze cărnoase, cea inferioară căzută ca a Catarinei - ce valoare poate avea asta? Cu bunică-ta semeni oarecum, în privința firii complicate, a imaginației care pierde contactul cu realitatea. Dar nici aceste puține asemănări nu garantează existența vreunor legături de sânge. Ea este
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
și-o ia singuri. O așezară lângă mine și i se turnă țuică. Pipernicitul se pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul tras, pupilele liniștite, dar atât de apropiate de tine când te priveau, încît toate cuvintele nu mai însemnau nimic, intrau aceste pupile în tine ca niște emisari
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mălăncioiu sînt operații tranșante efectuate cu o mînă de chirurg sigură, cu talent în plagă, cum se spune și cu un bisturiu care creează posibilitatea de a despica o problemă pînă la os. Forța unei idei stimulează rapiditatea unor asociații cărnoase, spectaculoase. Personaje, opere, autori se strîng în jurul unui gînd, îl părăsesc pentru a se întîlni, în altă distribuție cu alți protagoniști, se consumă pînă la capăt în orice demonstrație. De multe ori, Ileana Mălăncioiu pare a scrie ea însăși o
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care - așa cum remarcă undeva Milan Kundera - "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
poziția de cel mai frumos câine. Este un câine solid, musculos, cu un corp bine proporționat. Pieptul este larg și puternic, picioarele lungi, spatele lung, drept. Capul lat, de tip molossoid, este completat cu un bot larg, bordat de buze cărnoase, abundente, cu comisura deschisă. Urechile sunt de mărime medie, de formă triunghiulară, bine acoperite de păr și purtate atârnat. Coada este lungă, stufoasă, purtată lăsat, niciodată pe spate. Blana acestor câini este densă, bogată, dispusă pe 2 straturi, cel exterior
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
liniștite. Noua bogăție obraznică, neliniștită a Vestului se luptă cu trecutul, un trecut care nici el nu este din cale afară de vechi. Ici și colo, vechii bogați stau răstingniți În fotolii, Întrebîndu-se de unde au apărut bogații cei noi. Un domn cărnos șade alături de amanta sa, o fostă stewardesă pe care a reușit să și-o țină alături timp de șaptesprezece ani. Colțurile gurii ei atîrnă În jos, ochii Îi sînt tiviți cu roșu de toți anii ăștia petrecuți așteptînd lîngă telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asistentei Harris era, într-adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când ziarele scriseseră despre moartea mea misterioasă. Cel mai rău vânător de știri era, după părerea mea, Philip Gutman de la Free to Speak International. Acest megaloman contactase GNN și le fluturase momeala prin fața ochilor, iar ei mușcaseră. Cu gura lui cărnoasă și veșnic În mișcare, negase cu vehemență zvonurile. Nu e adevărat, nu e deloc adevărat, nici unul dintre cei dispăruți nu e spion. Apoi se lansase Într-o apologie a celor care-și asumau rolul de câini de pază ai păcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
timpului. Întreaga literatură se transforma într-o întindere viermuitoare, irigată de milioane de cuvinte, fascinant de exactă și imprecisă, fără început și fără sfârșit, mișcându-se în toate direcțiile cam în același timp, împreună cu emisferele ei colorate. Îi controlam mijlocul cărnos, devorând creierul întâmplărilor și alimentându-i rețeaua de povești, îl modelam după bunul meu plac, amestecând jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, și ieșea o pastă moale și alunecoasă, ca mintea miilor de autori reali sau imaginari, vii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
singur ochi. M-am aplecat peste cutia luminoasă și, printre pete sau poate chiar din ele, din alăturarea lor care acum nu mai era întâmplătoare, am observat cum apare chipul unei fete. O tânără, poate brunetă, poate roșcată, cu gura cărnoasă și sprâncene stufoase peste ochii larg deschiși. Mai mult nu se zărea, dar suficient cât să-ți dai seama că, la epoca ei, sucise niște minți. Un fel de țigancă rasată, trecută prin saloanele cine știe cărui boier norocos. „Peste asta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă sufoc. Mă bărbieream prudent, încet, pe câte-o jumătate de obraz. Niciodată nu întindeam spuma pe toată fața. În oglindă, figura mea arăta modest, ridicol, ca două variante ale aceleiași zile. Sau poate cercetam două emisfere diferite, două calote cărnoase, învelite în piele și pori, fără puncte de contact? Imperfecțiunile săreau în ochi: firele creșteau anapoda, iar oasele pomeților nu semănau unul cu altul. Dacă ar fi încercat cineva să mă convingă că plăcile s-ar fi unit și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl auzeam zilnic pe stradă sau la televizor, iar dacă nu îl auzeam, stătea oricum cuibărit în mintea mea. Unii îl pronunțau iritați, alții trist, aproape cu nostalgie. „Înainte“ și „după“. Se despărțeau două emisfere cerebrale, două memorii vii și cărnoase, desenate una peste alta, ca tabloul lui Luchian. Lumea mea era lumea lui “înainte“, îmi pregătisem toate celulele pentru a avansa odată cu ea, fusesem antrenat să-i respect regulile, să încalc ceea ce se cuvenea să fie încălcat, să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile, deveneau insuportabile. Dacă Freud ar fi avut habar ce-mi trecea prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iconițe. Puteau fi și pagini de calendare, de exemplu ADESGO, cu mămicile bălaie, învelite-n ciorapi până la gât. Ne strângeam toți copiii în curtea blocului și rupeam paginile din „Sportul“ sau „Almanahul Flacăra“ (rar observai desfăcându-se câte-o pereche cărnoasă de sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul“ e un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos. Iar „iubire“, un hibrid de date și calcule, placat pe un program de soft. Semnătura: ss indescifrabil Scrisoarea a III-a arăta jalnic, nu mai păstra nimic din gloria eminesciană, nici măcar din parodii. Dacă bunicu’ Vitalian ar fi citit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]