603 matches
-
vrînd să intre cumva în grațiile poate celui mai important poet pe atunci, pe deasupra redactor-șef la o revistă de prestigiu cum era Ramuri și cu o mare putere de influență în lumea literară românească publica la Editura Albatros o cărticică într-un fel insolit intitulată: Marin Sorescu. Instantaneu critic. Era vorba de un eseu, iar eseul nu este, cum știm, o abordare tradițională, cu grupări pe genuri și teme, cu cronologii, cu desprinderea etapelor de evoluție a unei creații, cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un serviciu, funcționară pe undeva, dar tata nu este de acord și spune că o să încerce el să suplinească dând meditații. Este cel mai bun profesor de matematică din oraș. În fiecare zi, tata citește negreșit câteva pagini dintr-o cărticică pe care scrie Noul Testament. Dacă-l întrebi, explică de ce o face: cărticica asta e îndreptarul său, îl ajută să nu rătăcească drumul în viață. De aceea ne îndeamnă și pe noi, fiii lui, să-i urmăm exemplul. Mama însă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spune că o să încerce el să suplinească dând meditații. Este cel mai bun profesor de matematică din oraș. În fiecare zi, tata citește negreșit câteva pagini dintr-o cărticică pe care scrie Noul Testament. Dacă-l întrebi, explică de ce o face: cărticica asta e îndreptarul său, îl ajută să nu rătăcească drumul în viață. De aceea ne îndeamnă și pe noi, fiii lui, să-i urmăm exemplul. Mama însă nu citește cărticica aceea, ea nu are nevoie de îndreptar, ea este bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care scrie Noul Testament. Dacă-l întrebi, explică de ce o face: cărticica asta e îndreptarul său, îl ajută să nu rătăcească drumul în viață. De aceea ne îndeamnă și pe noi, fiii lui, să-i urmăm exemplul. Mama însă nu citește cărticica aceea, ea nu are nevoie de îndreptar, ea este bună, este pe drumul drept în chip natural, ea nu greșește în chip natural, chiar, nu-mi amintesc să fi avut ceva să-i reproșez mamei vreodată, să mă fi nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cumva vreodată, mama mă uimește cu felul ei, n-am mai întâlnit pe cineva ca ea. Mama voastră are vocație de sfântă, zice tata, cu o anume amărăciune, fiindcă el nu prea are. În fiecare zi tata, în afară de lectura din cărticica lui, mai are neapărat în program ceva: stă cu prietenii săi la taifas, la un pahar, pune în discuție acele subiecte dificile care pe mine mă depășesc. Frații mei sunt și ei făcuți dintr-un aluat care nu este aluatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cum l-am botezat eu instantaneu în sinea mea, explică simplu situația. Rana o să-i treacă, dacă o să stea în repaus câteva ceasuri, îi e de-ajuns. E venit din cer, misiunea lui e să aducă și să păzească o cărticică numită cartea vieții, cartea vie sau cărticica pecetluită; mulți doresc să pună mâna pe această carte, precum cei pe care-i văzusem eu, dar chiar dacă ar fi căzut în mîinile lor, cartea nu poate fi citită, fiindcă are copertele ferecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sinea mea, explică simplu situația. Rana o să-i treacă, dacă o să stea în repaus câteva ceasuri, îi e de-ajuns. E venit din cer, misiunea lui e să aducă și să păzească o cărticică numită cartea vieții, cartea vie sau cărticica pecetluită; mulți doresc să pună mâna pe această carte, precum cei pe care-i văzusem eu, dar chiar dacă ar fi căzut în mîinile lor, cartea nu poate fi citită, fiindcă are copertele ferecate și numai foarte puțini aleși sunt capabili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a supus, s-a îmbrăcat cu mișcări calme. -Să-mi iau lucruri? a întrebat el bănuind ce-l așteaptă. -Nu, c-o să vă întoarceți, a zis unul dintre ei. Tata și-a băgat totuși în buzunarul de la piept al paltonului cărticica sa din care citea în fiecare zi. Și-a rotit privirea prin casă ca și când ar fi dorit să-și ia adio, a stins lumina. A închis ușa cu cheia și a pus cheia sub preș, la locul ei. Și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu face nici cât o ceapă degerată, și apoi a simțit o rușine apăsătoare pentru ce trăiește, pentru ce i se întâmplă, avea impresia că și el, victima, este vinovat laolaltă cu călăii săi. A luat din buzunarul de la piept cărticica sa și a citit, cu mare greutate, câteva versete. Tremura în continuare. Cu toate puterile, căuta să lupte cu frigul, să nu se lase copleșit de hipotermie. A închis ochii și a adormit. A avut noroc, n-a murit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta e, ce mai conta, pe lângă atâtea supărări. Iar lista de supărări era lungă și apăsătoare. Trimisese zeci de scrisori acasă, dar nu primise nici un răspuns, nu avea nici o știre despre soarta Verei și a băieților. Apoi, cineva îi furase cărticica din care citea în fiecare zi și el interpretase asta ca pe un semn de rău augur, de atunci ceva îi lipsea, ceva foarte însemnat, nu mai era sigur pe el însuși și se aștepta la orice necaz fără cărticică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cărticica din care citea în fiecare zi și el interpretase asta ca pe un semn de rău augur, de atunci ceva îi lipsea, ceva foarte însemnat, nu mai era sigur pe el însuși și se aștepta la orice necaz fără cărticică. În fine, nu izbutise nici până acum să-și procure alți ochelari, avea nevoie de aprobare din partea sindicatului pentru o pereche de ochelari și șeful de sindicat îl refuzase mereu, îl dușmănea pe tata și îi căuta nod în papură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Tata a luat din raft Crimă și pedeapsă, apoi a dat peste un volum de versuri al lui Blaga. Când era cât pe-aci să-și spună că asta e tot, a zărit sus, într-un colț al raftului, o cărticică ale cărei coperte erau albastre: a recunoscut-o după cotor, nu se putea înșela, a atins-o cu o emoție pe care nu reușea să și-o disimuleze, a scos-o atent din șirul de cărți - într-adevăr, era Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a scos-o atent din șirul de cărți - într-adevăr, era Noul Testament, exemplarul său, care îi dispăruse, îi fusese furat la scurt timp după ce sosise în colonie... Cum ajunsese aici?!, ce importanță mai avea, important era că el își regăsise cărticica, era un adevărat miracol, acum se simțea iar în siguranță, va fi păzit iar de cărticică. -Aceste trei volume cât mă costă? a încercat tata să afle, străduindu-se să vorbească pe un ton cât mai reținut. Anticarul a priceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dispăruse, îi fusese furat la scurt timp după ce sosise în colonie... Cum ajunsese aici?!, ce importanță mai avea, important era că el își regăsise cărticica, era un adevărat miracol, acum se simțea iar în siguranță, va fi păzit iar de cărticică. -Aceste trei volume cât mă costă? a încercat tata să afle, străduindu-se să vorbească pe un ton cât mai reținut. Anticarul a priceput dintr-o ochire, după reacțiile clientului său, că acesta își dorește enorm cărțile, mai ales exemplarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fire și să i le dăruiască. În seara aceea, în patul lui din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari, își regăsise miraculos cărticica, mersese pe străzi normale din lumea normală și o cunoscuse pe doctoriță. Mai ales asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia: știa că deja sentimentele sale pentru ea sunt ceva puternic, incredibil de puternic, își zicea că aceste sentimente nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ieșim din ele: noi suntem martorii, noi suntem cei care văd, cei care înțeleg, avem calitatea că nu suntem orbi, ca atâția dintre cei de jos. Asta suntem, atât suntem. Și, în plus, eu sunt cel care are în grijă cărticica pecetluită, iar tu, tu ești copilul care, din atașament pentru ai săi, a întârziat la urcarea în cer... Cuvintele îngerului îmi stârnesc tot felul de alte întrebări neliniștitoare: -Chiar, cărticica pecetluită, când ai să-mi povestești și mie ce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Și, în plus, eu sunt cel care are în grijă cărticica pecetluită, iar tu, tu ești copilul care, din atașament pentru ai săi, a întârziat la urcarea în cer... Cuvintele îngerului îmi stârnesc tot felul de alte întrebări neliniștitoare: -Chiar, cărticica pecetluită, când ai să-mi povestești și mie ce este cu această cărticică? îl întrerup eu pe Lazarus. El îmi răspunde eliptic: -Toate la vremea lor! Apoi își reia șirul gândurilor, cu seninătate și convingere: -Trebuie să fim conștienți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tu, tu ești copilul care, din atașament pentru ai săi, a întârziat la urcarea în cer... Cuvintele îngerului îmi stârnesc tot felul de alte întrebări neliniștitoare: -Chiar, cărticica pecetluită, când ai să-mi povestești și mie ce este cu această cărticică? îl întrerup eu pe Lazarus. El îmi răspunde eliptic: -Toate la vremea lor! Apoi își reia șirul gândurilor, cu seninătate și convingere: -Trebuie să fim conștienți de misiunea care ne-a fost atribuită și pe aceea s-o îndeplinim. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o realitate în care nu trăiesc, pe care nu o văd, nu o aud, nu o pipăi, ci doar o visez?! Lazarus, vreau să oprești o dată pentru totdeauna felul acesta al meu de a exista, să-l oprești! Îngerul cu cărticica pecetluită nu dă semne că ar lua în seamă cererea mea imperioasă. Tace și mă privește drept în ochi, senin. Când descoperă disperarea de pe fața mea, se hotărăște să vorbească: -E o rânduială, pe care nu o putem schimba nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sunt furios pe îngerul Lazarus cu înțelepciunea sa și echilibrul său, cu mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine rândul, fiecare se apropie și își încearcă puterile cu cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine rândul, fiecare se apropie și își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei reușesc: unii nu sunt capabili nici să deschidă cartea, alții izbutesc s-o deschidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i strig (sunt conștient că acum iar mă comport ca unul din lumea oamenilor, nu din lumea îngerilor, unde sper că am intrat...): -Lazarus, ce fel de prieten ești tu, dacă până acum niciodată nu mi-ai îngăduit să citesc cărticica?!... Lazarus nu pare surprins de nemulțumirea mea exprimată atât de nedelicat, atât de brutal chiar. Nu binevoiește să-mi dea nici un răspuns, ba are aerul că nici nu m-a auzit. Abia seara, când și ultimul dintre vizitatorii săi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
auzit. Abia seara, când și ultimul dintre vizitatorii săi a plecat, se întoarce spre mine și-mi zice vorbind cu blândețe și cu același zâmbet de o nemărginită bunătate: -Veniamin, nu te grăbi, sosește o vreme pentru toate. Ai văzut, cărticica aceasta pentru unii nu se deschide niciodată. Pentru alții se deschide, dar aceia află paginile sale albe, nescrise, fără nici o pildă. Pentru alții, cărticica se deschide numai o singură dată, la timpul cuvenit. Pentru tine, copile, n-a sosit încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zâmbet de o nemărginită bunătate: -Veniamin, nu te grăbi, sosește o vreme pentru toate. Ai văzut, cărticica aceasta pentru unii nu se deschide niciodată. Pentru alții se deschide, dar aceia află paginile sale albe, nescrise, fără nici o pildă. Pentru alții, cărticica se deschide numai o singură dată, la timpul cuvenit. Pentru tine, copile, n-a sosit încă acel ceas. Dar fii răbdătoriu, căci va sosi.... Vorbele îngerului și, mai mult decât vorbele în sine, tonul său mă liniștesc ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doar o plăsmuire a minții mele... Cu aceste gânduri, mă apropii de Lazarus. El stă pierdut, cu ochii larg deschiși, privind țintă undeva dincolo de nori. E modul său preferat de a se odihni. A pus, pe o piatră, în dreapta lui, cărticica pecetluită. Alături, Truman, condorul care vorbește, moțăie plictisit. Îmi zic că nu se cuvine să am gândurile pe care le am: prea multă nefericire, prea multă iritare sunt în mine, mă comport mai departe ca un locuitor al pământului, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]