448 matches
-
bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși spre fereastră. Perechea se depărta, lent lent. Câinele demn, cu capul îngust, fluturând pletele cărturărești sub briza nopții de primăvară. În urma sa, la un pas, șchiopăta ritmic însoțitorul înpelerină neagră. Imaginea se rupse, instantaneu. Fereastra trepida, tunetul atinse pereții, totul începu să tremure, Tolea sări în lături, spre pragul camerei, pleosc, tava cu cești prăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orgă, doamna Clun, văduva care ținea „Boutique Anne Lapwing“ (Anne era doar o figură fictivă), un tânăr Benning, sosit recent în localitate ca să predea mecanica la Școala de Politehnică, Hector Gaines, cărturarul, om cucernic căruia îi plăcea să poarte conversații cărturărești cu părintele Bernard, și domnișoara Dunbury, pensionara din Blanch Cottages. Domnișoara Dunbury era foarte preocupată să-și deplângă numeroasele păcate, printre care nu figura, însă, și lectura romanelor polițiste (părintele Bernard o asigurase că acesta nu era un păcat), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prilejuind întâlnirea cu o ideație densă, generatoare a unor posibilități multiple de interpretare, atât pornind de la intuiția genuină a sacrului - ca într-un cenotaf, unde mormântul e gol / crucifixul e gol / cerul e plin de slavă! -, cât și de la tatonarea cărturărească a lui, în palatul cu incunabule. Episoadele biblice, reeșalonate conform unui parcurs interior care și le-a apropriat pentru a le oferi cititorului într-o formă în care ezotericul pare atenuat, compun un imaginar liric, cu alcătuire eclectică, din fragmente
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări, de care vom avea tot mai multă nevoie pe măsură ce criza financiară, socială și morală, plus austeritatea și penitențele de rigoare ne vor umbri tot mai irepresibil. Unde vedem așa ceva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
excepție: cel al învățătorului de țară. Lucrarea lui temeinică în mințile și inimile oamenilor este exemplificată în această carte de impresionanta odisee a familiei Constantin și Steluța, părinții scriitorului Aurel Brumă. Prin tehnica punerii în oglindă, viața celor doi apostoli cărturărești se derulează inițiatic și emoționant. Într-o secvență a vieții, Constantin și Steluța, “soț și soție...adunau la un loc doar 45 de ani, mai puțin de 100 de kilograme, sărăcie cît toată sărăcia, dar și bogăția creșterii numerice a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mai adăugat una de ordin spiritual și sufletesc. Este bogăția pe care ți-o dă demnitatea și inefabila bucurie de a modela creativ mințile tinere. Cu o asemenea bucurie în suflet Constantin și Steluța Brumă și-au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
suflet până când vei simŃi în inima ta aceeași milă pe care Dumnezeu o are faŃă de lume. (Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, volumul X) Introducere „De te voi uita Mănăstirea Secu, mănăstirea formării și pregătirii mele cărturărești, uitată să fie dreapta mea !” spunea Arhimandritul Dionise Udișteanu, acum mai bine de trei veacuri, într-una din revenirile sale în aceste locuri binecuvântate. Acum, aceste gânduri lovesc discret și la ușa sufletului meu. Mult iubita și prețuita Mănăstire Secu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
duhovnici iscusiți, atât prin școlile monahale ce funcționau în aceste locuri, prin trimiterea unor monahi la studii atât pe meleagurile noastre românești dar și peste hotarele țării, cât mai ales prin studiul smerit dar constant în chiliile cuvioșilor monahi. Preocupările cărturărești, foarte iubite și dorite de inimile călugărilor, și-au găsit adesea locul printre celelalte ascultări, chiar dacă poate uneori ochii se închideau târziu în noapte. Căci, nu numai trupul, ci și sufletul și mintea au nevoie de hrană. Inimile erau înflăcărate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
orașului Târgu Neamț și a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Secu din apropiere. În acest așezământ a studiat la renumita școală condusă de egumenul Dosoftei, în care se învăța greaca, slavona, caligrafia și sculptura. Datorită frumoaselor daruri duhovnicești și cărturărești, Varlaam s-a bucurat aici de toată dragostea și prețuirea viețuitorilor mănăstirii, fiind ales egumen în anul 1610 și ridicat la rangul de arhimandrit. În rugăciune Sfântul s-a dăruit în întregime lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i s-a dăruit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
contribuid la unirea românilor în cuget și simțire. Sfântul Ierarh Varlaam, mai bine de douăzeci de ani a fost chipul cel mai de seamă al adevăratului ierarh român, personalitatea cea mai reprezentativă din Moldova din punct de vedere bisericesc și cărturăresc, exponentul cel mai credincios al curentului slavon și tălmăcitorul cel mai aprins al cărților de învățătură creștinească și duhovnicească din limba greacă și slavonă, podoaba Bisericii Ortodoxe și a culturii românești, bărbatul care a lucrat cu multă râvnă la întărirea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fruntea căreia stă astăzi I.P.S. Justin Moisescu, vrednicul urmaș, în timpul nostru, al Marelui cărturar și patriot, Varlaam Mitropolitul. Pr. Prof. Ion Bria, Pr. Prof. Dumitru Radu * 3 septembrie 1974 „ De te voi uita Mănăstirea Secu, mănăstirea formării și pregătirii mele cărturărești, uitată să fie dreapta mea!” Am venit la această dată, cu nădejdea că acum trebuie să aibă loc parastasul de un an al bunului și marelui călugăr din Mănăstirea Secu, Protosinghel Ieroschimonah Antim Găină, primul meu neam din viața mănăstirească
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
înfundam gura cu cât mai multă gumă de mestecat, iar pe ciorba pe care mă obligau s-o dau peste cap ai 145 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l împinsese tată-su, popa prin scrisori cu mustrătura profundă, cărturărească, să-și bărbierească creierul de tândăleală și să apuce către învățătură? De tândăleală și-l bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ambițiile mari în acestea din urmă își află debușeul. - Ce trebuie să înțelegem din tot ce spui?, întreabă Noica. Că ești făcut din bucățele? Sau că logica te integrează și te unifică? Te pun, cu această întrebare, în fața destinului tău cărturăresc. De ce să treci către matematică în vederea logicii, în loc de a te muta cu logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu paragraf spre a-i vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs parlamentar. Or, dacă tot faci gestul, fă-l și pentru substanță, nu numai pentru că e frumos. E un gest mai mult de demnitate cărturărească, nu și un act cărturăresc. Însă de la Andrei pot pretinde și conținut de gândire, nu numai atitudine. Cu ce rămân în pozitiv din articolul lui? Cu un "cunoaște-te pe tine însuți" aplicat indecisului "suflet național"? Nu rămân decât cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs parlamentar. Or, dacă tot faci gestul, fă-l și pentru substanță, nu numai pentru că e frumos. E un gest mai mult de demnitate cărturărească, nu și un act cărturăresc. Însă de la Andrei pot pretinde și conținut de gândire, nu numai atitudine. Cu ce rămân în pozitiv din articolul lui? Cu un "cunoaște-te pe tine însuți" aplicat indecisului "suflet național"? Nu rămân decât cu polemica. Dacă câștigă, Andrei câștigă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care acționează doar în măsura în care gândește. "Școala lui de înțelepciune", la care visase încă din tinerețe, era în fond o instituție în toată regula, care nu avea decât să-și elaboreze metodele pentru a pune în mișcare și a dirija destine cărturărești și, prin ele, liniile de forță ale unei întregi societăți. Rămâne încă de văzut dacă lucrul nu i-a reușit, până la urmă. În setea lui de "a înființa", a cunoscut și influențat oameni din cele mai felurite domenii ale culturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la viața Academiei Bârlădene și păstra legătura cu fondatorul ei prin corespondență și prin cel ce scrie aceste rânduri”, adaugă C.D.Zeletin la cele spuse mai înainte în memorialistica pentru G. Tutoveanu, repetată și în „Bârlad, oraș de veche tradiție cărturărească” din „Pagini medicale bârlădene” nr.126/127/2008. În ce ne privește pe noi, bârlădenii, în timpul vieții și după G. Tutoveanu, n am zăbovit o clipă a-l adula. Îmi amintesc prin 1948, școala, Liceul „Gh. Roșca Codreanu” organiza cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
le întâlnim la p.23-25 dar cu erori. Academia... nici într-un caz nu și-a încetat activitatea după 1950. În „Memorialistică” G.Tutoveanu din „Acta Mus ei Tutovenis”, III, Bârlad, 2008, dar și în „Bârlad, oraș de veche tradiție cărturărească” din „Pagini medicale bârl ădene” nr.126 127/2008, C.D.Zeletin, membru al Academiei de pri n 1948, face referiri exacte cu privire la activitatea ei, din cea de a treia etapă a existenței, care se desfășoară între 1945 1950 și după
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
țiganul, are ceva ce noi nu vom avea niciodată, are brand-ul în sânge.. Fură fie că are sau n-are nevoie. Dă respect la toată Poliția și dreptul la toată Justiția. Este practic și descurcăreț, fără școală, fără complexe cărturărești. Cine are împărăție ca-n povești, cine are regat ca nimeni altul, cine e cumătru cu Băsănău și cu care președintele de Cotroceni nu se ceartă niciodată? Cine? Țiganul. Crezi că-i naiv dar pricepe repede ce vrea el. Faci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
temerari, Facultatea de Teologie din Constanța și apoi a condus destinele învățământului teologic universitar tomitan peste un deceniu. Actualmente, ca prodecan al Facultății de Teologie din Constanța, depune eforturi susținute pentru promovarea învățământului teologic românesc și credem că preocupările lui cărturărești în domeniul teologic și istoric nu se vor opri aici. Apreciem volumul de față ca fiind un instrument de lucru necesar pentru teologii tomitani și un model de preocupare științifică pentru colegii mai tineri. Nutrind convingerea că este o lucrare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
legătură epistolară pe teme de viață spirituală. O interesa îndeosebi experiența monahală din Egipt. Setea ei de cunoștințe despre îndepărtata Tebaidă o îndrumase către Dionisie Smeritul, admiratorul teologiei și al Bisericii alexandrine printre romani. Cu relațiile și cu amintirile sale cărturărești despre Alexandria, el și-a putut procura sigur de aici originalul în limba greacă, pe care l-a tradus în limba latină. Lui îi este caracteristic fragmentul în care Sfântul Pahomie ar fi scris pravila sa monahală sub dictarea unui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
articole, conchizând că în protagonistul Făt-Frumos s-a întrupat arheul / memoria românității, eroul-arhetip fiind singurul care-și amintește, în ultima sa călătorie spre casă și părinți, de tot ce-a fost, timp de secole, pe meleagurile străbătute. Or, la nivel cărturăresc, e chiar rostul istoricului și al istoriei. De aceea, Nicolae Iorga, în 1934, era uimit de profunzimea cu care Eminescu a recitit istoria românilor și istoria europeană, în genere, depășindu-i pe contemporani: "Eminescu stăpânea cu desăvârșire cunoștința trecutului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
se aducea de acasă, o dată pentru două-trei săptămîni. Apoi poetul se ducea la scăldat, în Tîrnava, unde se dovedea înotător neîntrecut, dar căuta mai ales locuri retrase, ca să nu vorbească cu alții. Prin răspunsurile pe care le da în discuțiile cărturărești, stîrnea marea mirare între "studenții" din clasele cele mari, mai ales că el avea promovate numai două clase. Aceasta l-a încurajat pe poet să nu dea examenele numai pentru clasa a III-a, ci chiar pentru clasa a VII
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
director al Bibliotecii Centrale din Iași, în locul lui Samson Bodnărescu, care fusese anunțat despre această înlocuire încă de la 14 august 1874176. Poetul s-a arătat bucuros de această numire, care, drept vorbind, era foarte nimerită cu aspirațiile sale poetice și cărturărești. Cu aceeași bucurie a anunțat și pe prietenii rămași la Agenția diplomatică din Berlin, dar, drept răspuns de la ei, a primit o telegramă (10 oct. 1874), expediată de secretarul Agenției: "Boala lui Șerban înrăutățită, complicată cu nebunie, silit internat spital
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]