394 matches
-
cap că ba. În același timp. Iar cei care știu nu spun și celor care nu știu. Mama se duce iar În clădirea gării. Să se intereseze. Se Întoarce cu un om cu-un bici; biciușcă de cai, aha, un căruțaș. - Vă duc io păn-la Gusu, zice omul, de parcă până acum n-ar fi vorbit cu mama. - Bine, bine, mă duci - cu cât? - D-apăi... Cât daț’? - Ți-am mai spus: dau cât face - cât ceri, de obicei? - D-apăi... De un’e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vă duc io păn-la Gusu, zice omul, de parcă n-ar fi auzit. Mama dă din mână, că s-a săturat să vorbească, fără să spună nimic și dă să se Îndepărteze, să caute altceva. - Vă duc, vă duc!, o oprește căruțașul. Fain! ’Vățătorii au bani.’ Fujiațâ’ șî mai mulț’, că li-o dat ștatu’, de să să ’fujeze. Șâ-i șî depaaa’... D-apăi, dòmnă dragă, să-m’ daț’... - și spune cât. Mama zice că-i prea scump. Că, pentru cincizeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă nu vrea să arate, de față cu mine, că n-a Înțeles ea, ditamai Învățătoarea; și mamă pe deasupra. Încolo, după amiază. Târziu - mi-e somn, mi-e foame. Suntem Într-o căruță. Una care merge. Nu aceeași - oricum, alt căruțaș; care Întreabă tot timpul: - Da’ un’e-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi o gazdă, răspunde mama pentru a zecea oară. Deocamdată, ne duci la școală, să vorbesc cu directorul. Mai mergem ce mai mergem: - Da la cin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Căruța oprește undeva, În mijlocul unui iaz mare: noaptea. - Aci-i ișcòla, aud glasul omului cu căruța. Da-i o țâr’ cam Încuiată... - Dacă-i cam, atunci nu-i Încuiată de tot, zice mama. - Ba-i cam de tot, o asigură căruțașul. - Bine, bine. Ne descurcăm noi. Să dăm jos bagajele. Mama plătește, omul se duce de parc-ar veni. Dacă-i Întuneric. N-am văzut niciodată un Întuneric mai Întunecat. Se vede că-i Întuneric de refugiu; dacă n-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe urmă ar fi dormit și, uite-așa... Însă, de plecat, n-a plecat decât Toma. Costică i-a spus că nu se simte prea bine, că-l ia cu leșin de la stomac. “Nu-i a bună!” și-a spus căruțașul. “Dar de plecat, trebuie să plec, orice ar fi”. După ce străbătuse o bucată bună de drum (era, de-acum, lângă pădure) a auzit un urlet prelung și înfiorător. “Lupii! Să mă întorc!” A luat drumul îndărăt, având mereu în urechi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vîrf, din fîșii subțiri de piele care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței cînd tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau cînd strîngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
etc.), unde sunt folosite cu sau fără fonemul incipient „z” („s”) (3, p. 48 ; 18, pp. 157-171 ; 39, p. 29 ; 65, p. 135 ; 95, p. 329 ; 104, p. 162). Cuvântul zgrăbunțaș este compus din substantivul zgrăbunță + sufixul profesional -aș (cf. căruțaș = căruță + aș), unde zgrăbunță este un regionalism pentru grăunță de unt, brânză, gheață sau pen- tru bubă mică, coș pe piele, spuzeală. Doar înțelesul zgrăbunțe = grăunțe de gheață, de grindină (178) ar da un sens coerent termenului zgrăbunțaș = grindinar, cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un regionalism pentru grăunță de unt, brânză, gheață sau pen- tru bubă mică, coș pe piele, spuzeală. Doar înțelesul zgrăbunțe = grăunțe de gheață, de grindină (178) ar da un sens coerent termenului zgrăbunțaș = grindinar, cel care conduce/poartă grindina (cf. căruțaș = cel care conduce/poartă căruța). O astfel de explicație este posibilă, având în vedere faptul că una dintre cele mai temute și esențiale calități atribuite solomonarului este tocmai aceea de a purta grindina, distrugând sau mântuind recoltele („zgrăbunțaș care poartă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
către Milești. Veneau în față dealuri mari. O căruță trece pe lângă noi, omul care mâna calul ne îndeamnă să urcăm. îi mulțumim și îi spunem că noi mergem numai pe jos, până la Chișinău. Stăm de vorba câteva minute, după care căruțașul dă bici calului și se depărtează. Mai mergem puțin și vedem în dreapta drumului o fântână, ne oprim să stăm la masă, profitând că avem și apă bună de băut. în stânga noastră, pe deal, era o stână. Ciobanul coboară către noi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aceasta tata a fost scutit de stagiul militar, fiind cel mai mic și având obligația să și întrețină părinții și să cultive cele 20 ha. de pământ. Printre locuitorii comunei Alexandreni erau și mulți evrei care erau negustori, croitori, cizmari, căruțași, farmaciști și medici. În Alexandreni era sediul Poștei, era un notar de stat, gara C.F.R. și în fiecare joi era târg de vite și alte bunuri materiale ce se vindeau și se cumpărau. Am terminat școala primară din sat, unde
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
adapteze corpului și să simuleze sarcina. Trăsurile de Hereasca: Sunt cunoscute acele trăsuri zise „de Hereasca“, cu coviltir, acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruță de chiristigiu a căreia osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. Butoaiele cu dublu fund: la control se declara vin, fiindcă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Párt! striga vesel Vilmoș, éljen! Într-o vară, pe la sfîrșitul studenției, am dat pe la Ră tești. Cu băieții care nu luaseră Încă drumul Germaniei Federale, ne-am regăsit tot la pivnițe. Stăteam În gura uneia dintre ele, cînd aud un căruțaș Îndemnîndu-și caii și grăbind spre noi: — Trăiască Partidul Muncitoresc Român! — Draci! am făcut eu. — Trăiască, Radule, de ce să nu trăiască, dacă tot s-a terminat cu el și l-au făcut Partidul Comunist? Cum de ai mai venit pe la noi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Aveam probleme de aprovizionare. După ce a început războiul, binecuvântarea bonurilor valorice a secat. Fumătorii civili s-au transformat în soldați care-și pufăiau departe de casă țigările Juno sau R6. Unul dintre cei mai de încredere furnizori ai mei, un căruțaș de la fabrica de bere, a căzut în lupta pentru fortăreața Modlin. În același timp au intrat în circulație și alte serii: animale, flori, momente de glorie din istoria Germaniei și chipurile fardate ale celor mai îndrăgiți actori de film. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veselă! a conchis bădia Cazanciuc, bucuros nevoie mare că pleacă spre casă odată cu seara. Dar și cu mine nu mi-e rușine că și în situația mea, mama-i româncă, tata-i ucrainean, iar eu îs moldovean... a mai adăugat căruțașul și și-a îndemnat bidiviul cu un energic Dii căluțul tatii! făcând ca în urma lui să rămână o dâră lungă de praf albicios, înecăcios. Odată ajuns pe culmea dealului de la Mănăstioara, a constatat că va sosi cu bine acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ignorînd regulile și sfaturile, am început cu experierea răului. Sînt tînăr și mi-e foame de sex. Conceptele se dezumflă înfața tinereții mele precum camerele de bicicletă. Rațiunea perplexă, ofensată și amatoare ca o lady luată la drăgălit de un căruțaș mirosind a drojdie, cedează imediat locul unei senzații de foame de dez-singurare. Îngerul zice: „Mă piș pe aripi! Dezbrăcarea! Spărgînd copilăria în cioburi, în fața privirii va înflori femeia și-n jur, parfumuri de vin și pucioasă vor pluti!“. Urmează un
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în plină iarnă și pe un viscol troienind zăpada. Fratele cel mai mare Gelu, împreună cu vărul Ilie Avram, băiatul cel mai mare al mătușii Tinca, soră cu tata, au plecat la Iași ca să-l aducă în sicriu. Au găsit un căruțaș care s-a învoit să-l aducă cu sania până la noi, acasă. Dar din cauza nămeților și a troienelor nu l-a putut aduce conform învoielii, ci s-au oprit în satul Știoborăni, unde tata avea pe sora cea mai mică
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne du că taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală unde
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de zahăr cubic. Aceasta era toată averea. Plus că a trebuit să cheltuim și cu botezul copilului unui coleg, Palamarciuc, botez de copil bolnav și fără speranță. Făceam multe cheltuieli cu mersul la medic, la Is mail: onorariu, medicamente, plata căruțașului. În fine, sosi întâi septembrie. Gazda noastră, Ni culin, un om cu suflet mare, ne-a dus cu căruța până la Tabacu unde Steluța era titulară. Am tras tot la fosta noastră gazdă, Steopa Volkov care de asemenea era un om
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Doctorul Ivanov, acest minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată suflarea Bolgradului. * Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui Ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin. Când am ajuns acasă Steluța era în chinurile facerii. Moașa, o femeie din sat, din familia Bohcirangi, găgăuză, femeie bună și liniștită, fiindu-i milă de Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în sala
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
s-a făcut ce trebuie, moașa, de oboseală și de licoarea lui Bachus a adormit buștean. Dincolo de toate însă eram fericiți că ni se mărise familia cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
speranța că poate va veni cineva care ar putea-o ajuta. Nu după mult timp se auzi o căruță dar timpul care se scurse până la apariția ei i se păru o veșnicie. Ea se așeză în mijlocul drumului și făcu semne căruțașului să oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe bancheta din spate a trabantului. După ce tânăra profesoară îi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]