309 matches
-
mai fost isprăvi prea de soi făcute de-alde noi, ba, pe la întorsura Buzăului, toți gradații s-au retras pe banchete, pe lângă recruți, matoli, căutându-și vreun consătean sau măcar vreun suflet mai duios care să le mai îmblânzească aspra cătănie. Auzeai acum: - Băi, răcane, care ești de la Sârca? - Eu. - Atunci de ce stai cu limba-n gură, dumnescrisul măsii, adă balerca la mine, să-ți fie cătănia mai ușoară! Un alt gradat își găsea chiar vecinul, cu doi ani mai mic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreun consătean sau măcar vreun suflet mai duios care să le mai îmblânzească aspra cătănie. Auzeai acum: - Băi, răcane, care ești de la Sârca? - Eu. - Atunci de ce stai cu limba-n gură, dumnescrisul măsii, adă balerca la mine, să-ți fie cătănia mai ușoară! Un alt gradat își găsea chiar vecinul, cu doi ani mai mic: - Și țața Tinca ce mai face, bre? lingându-și buzele după o dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca focul.Apăi, ce să facă, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acea noapte de Sile, care găsi fâșicul cu banii căzuți din sân în mijlocul drumului, căci omul beat o ține tot pe centru să nu ajungă în șanț. Bucurie mai mare n-a adus Sile părinților nici când a plecat la cătănie, în anul binecuvântat al nașterii mele. Anii grei de după război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu-se de obiceiurile strămoșești, care astăzi ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe cale. Cred să știi că e bine să mergi măsurat, dragule. Fără grabă. La drum lung, graba face mai multă pagubă decât aduce folos. Toate acestea le spunea căutând la mine ca un părinte la fiul său care pleacă în cătănie... M-am ridicat de la masă și, cu o adâncă plecăciune, i-am sărutat dreapta. Bătrânul, fără să spună un cuvânt, m-a strâns la piept, oftând adânc... Într-un târziu, a vorbit cu glas tremurat: Drum bun, dragule! Drum bun
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pândește cineva. Preotul era Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din liceu. ― Și unde vine satul tău, Constantine? întrebă Bologa fericit, nerăbdător. ― Apoi tocmai lângă Făget, unde e comanda cea mare, nu știu cum îi zice la cătănie, răspunse preotul, încurcat și înfricoșat că vorbește românește cu un ofițer. ― E romînesc? stărui Apostol. ― Parte și parte... Noi îi zicem Lunca, dar pe ungurește se cheamă... ― Lunca? întrerupse Bologa, ca și când ar fi căutat să-l oprească a rosti cuvântul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de sate se numeau în reducción, iar acum prin țară se ridicau tot mai multe. — Capul satului este ales de către săteni și nu există clacă, după cum nu există nici cătănie. Padres trec adesea prin sat și, pe lângă cuvântul Domnului, îi învață felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de sat se număra printre lucrurile pe care voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior și fără cătănie, unde oamenii să trăiască după învățătura Domnului în muncă și sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau de dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cu ce? Se iveau prin satele de la cîmpie și se Înțelegeau cu oamenii să le vîndă cîte o păpușă de foi În schimbul fructelor ori al oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte cîteva mănunchiuri de frunze bine ascunse sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trimisese Într-acolo administrația lui Horthy pentru buna cunoaștere a limbii nemțești Încă din vremea focului din ’14-’18, cînd el fusese Înrolat de austrieci, nu de unguri, selectat direct din regimentele de gardă imperială de la Viena unde și făcea cătănia. Am stat prea puțin În preajma lui ca să-mi fi rămas mai mult de două-trei frînturi de peliculă din istorisirile sale. Astfel, știu că În Germania, unde a ajuns În ’43, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor. Avea la dispoziție un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
comandantului și a adjunctului, neapărat cu trăsura, văzând la ce chinuri de culcat, ridicat și rrrupeți rând și iar culcat îi puneam pe bieții rezerviști, eram chemat între cinci ochi și sfătuit s-o las mai moale. Oricum, cele necesare cătăniei se făceau atât cât era normal să se facă. Dar gospodărește, pe înțeles și în armonia relațiilor de oameni sub arme și nu de oameni ai armelor. Stăteam la o familie de țărani, Tudor, cu o mulțime de copii. El
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
unde era biroul de primire a celor chemați în concentrare, sergentul a comandat: ― Stai! Valiza jos. Aranjați-vă ținuta. După mine, marș! Cei doi au executat ordinele sergentului ca și cum atunci ar fi ieșit de pe poarta cazărmii după ani buni de cătănie. ― În fața domnului căpitan să vă comportați ca adevărați bărbați care au făcut armata - i-a atenționat sergentul... ― Să trăiți, domnule căpitan! Permiteți să vă prezint pe Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Atâția ani au trecut pentru noi toți, că din câte îmi dau eu seama am cam fi de un leat. ― Cred că ai dreptate, vere. Și pentru asta eu zic să mai gustăm o gură de rachiu, că acolo la cătănie nu se aplică spusa lui Neagoe Basarab în „Învățăturile către fiul său Teodosie” - a vorbit din nou căciula țurcană. ― Da’ ce îi spunea vodă feciorului în acele învățături, frate? - a întrebat Dumitru. ― Voievodul îi dădea niște sfaturi care nu știu cum s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avea pe nimeni s-o ajute... Așa că, după doi ani, când am revenit să-mi termin școala, armata a uitat de mine și m-au lăsat în pace. Peste un an, însă, m-au luat ca trupete și am terminat cătănia cu grad de sergent. ― Măi fraților! De bine de rău, trenul a pornit și acum gâfâie să ne treacă dealul, dar întrebarea e unde ne duce? Știe careva? Cred că sergentul care ne are în seamă a ști el ceva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite de greul cătăniei erau numai o lumină. Priveau spre foștii lor comandanți ca la niște părinți. După ce au trecut prin fața ofițerilor, Dumitru a comandat: ― Plutooon, stai!!! Oprirea a fost fără cusur. Cu zâmbetul pe buze, ofițerii s-au îndreptat spre ei. Dumitru a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acasă, însă, nici o vorbă. Spuneți-mi. A fost greu? ― Păi nici noi n-am știut că plecăm până n-am primit ordin să predăm echipamentul militar. Dacă a fost greu sau ușor, ce să vă spunem? Una-i să faci cătănie de recrut și alta-i după ce ai nevastă și copii mari acasă. ― Și noi avem doi băieți. Îs școlari deja. Unde nu dă Dumnezeu să mă trezesc cu bărbatul meu acasă, așa peste noapte! ― Tot ce se poate... ― Mergeți sănătoși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă, băiete, că abia acum încep să simt toată osteneala din cătănie... ― Da’ tu crezi că eu pot să închid un ochi, Dumitre? ― Încearcă, că cine știe? - l-a sfătuit Dumitru. „Oare de ce o fi așa de moale Todiriță aista? Stă în casă cu o femeie care abia așteaptă ca el să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asta le-o mers. M-au găsit acasă, dar... ― Dar? ― Dar data viitoare, aleluia... ― Oare de ce ne-o luat din nou în concentrare omule? ― Întreabă-mă, să te întreb. Cine știe de ce? Poate că așa trebuie, ca să nu uităm de cătănie. Eu, însă, să fiu în locul tău, mi-aș pune oleacă mintea la treabă... ―Adică? ― Tu nu-ți mai aduci aminte ce spunea domnul locotenent colonel atunci... În cealaltă concentrare? ― Bine-bine, măi Dumitre, da’ nu au pe alții mai tineri? Trebuie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de nereușită la facultate, ceea ce pentru el ar fi fost o catastrofă nu suporta uniforma. Pe constănțeni îi luau la marină de obicei unde se făcea stagiul militar vreme de 2 ani, deci îl aștepta în caz de nereușită o cătănie lungă. Părul îi creștea repede, așa că nu a fost prea multă vreme chilug. Vacanța a lăsat în el urme adânci era un tânăr care știa mult, poate mai mult decât își închipuiau bătrânii. A avut învățători buni scriitorii, poeții și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
facturi diferite: eroice, de dragoste, de jale și până la cele „fără perdea”. Cu o voce baritonală, el cânta foarte frumos și știa zeci și sute de cântece diverse (chiar dacă nu pe de-a-ntregul, ca text!), de la doine și cântece de cătănie, celebra muzică de fanfară de la Valea Mare, muzică de joc interpretată de mici orchestre care cântau la nunțile și balurile de la Siretu, doine și balade, muzica populară și ușoară cântată de soliștii de pe discurile de ceară, cu patefoanele și gramofoanele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vin Că de astăzi nu mai vin, Să-mi stropiți trupul cu apă Că de astăzi plec la groapă. Înapoi veți înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI 208} J. CĂTĂNIE - ARMATĂ 174 Ajungă-te mîndr - ajungă, Ajungă-te-on dor și-o jele Să te iei pe urma mere Tot plângând și suspinând Și de drumar întrebînd Și, zău, tu d-așa zicînd: Măi bădiță și măi frate, N-ați văzut voi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate părți. Bată-l focul pe maiorul Că mi-o soldățit amorul, Bată-l focu pe-mpăratul Că mi-o soldățit bărbatul. 180 Pe din sus de berărie Merg doi frați la cătănie. Și unul așa zicea: - Pune, frate, mîna-n șele Să cântăm una cu jele Să ne - audă maicele. Bată-te focul câmpie Mare-mi pare și pustie. Am fost voinic tinerel Și am dat de mare rău, Că doi ani și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sara I le-aș da badei gata. 184 Maică, măiculița mea, Eu cunoscui vremea mea Din luzie, din pruncie, Din a mea copilărie, Că n-oi mâna oi la stână, Nici n-oi muri moarte bună, Ci-oi muri în cătănie În bătae la Frănție. Dar popă cine mi-o fi? Horniștii și tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i alb și frunza-i neagră, Nu vezi, nană, cum mă leagă Și mă duce la robie Să-mi dea moartea de soție, La pinteni de nouă fonți - Scoate-mă, nană, de poți. 225 {EminescuOpVI 226} 201 Cine-au stârnit cătănia Mînca-i-ar casa pustia, Și nevasta văduvia Și copiii sărăcia. Cine m-au făcut catană Să nu-și deie de pomană, Cine ne-au făcut husari Să nu-și deie sărindari. 202 Frunză verde de orez, Vino. maică, de mă vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De vizavi, de la etajul doi, un motan portocaliu privește cu mare atenție faptele petrecându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]