1,546 matches
-
să confiște averile politicienilor cercetați penal! Nu vedeți? Cocoșul a stat în cușca de lux, după gratii nițel, acum e liber și cu averea neatinsă! La fel s-a petrecut cu toți hoții celebri, care au defilat prin fața televiziunilor cu cătușele la mîini. Cei care au votat împotrivă sînt jefuitorii care au devalizat Țara, cei a căror avere trebuie pusă sub sechestru! Știindu-se hoți învederați, această „frăție întru hoție”, numită Senat, mai plusează încă o încercare de a micșora durata
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
corupție și curățenie morală&politică, dar și între ruși și americani, iar de aici, Băsescu și cei puțini ce i-au rămas, grupați pe la B 1 TV, labe-unu, cum sunt ironizați, spun pe unde mai pot că miza este între cătușe și tancuri, dar fiindcă este vorba de cătușele Elenei Udrea la Rahova și de tancurile rusești la Dunăre, ridicolul este imens. Totuși, pentru eventuala recluziune a lui Băsescu, oricât de incomod pentru foștii și puternicii lui parteneri devine pe zi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
ruși și americani, iar de aici, Băsescu și cei puțini ce i-au rămas, grupați pe la B 1 TV, labe-unu, cum sunt ironizați, spun pe unde mai pot că miza este între cătușe și tancuri, dar fiindcă este vorba de cătușele Elenei Udrea la Rahova și de tancurile rusești la Dunăre, ridicolul este imens. Totuși, pentru eventuala recluziune a lui Băsescu, oricât de incomod pentru foștii și puternicii lui parteneri devine pe zi ce trece, Scroviștea pare să fie o locație
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în picioare și cu mâinile prinse în cătușe ridică din umeri: Domnule comisar, te rog să înțelegi că nu cunosc nici un inspector din poliția română, cu atât mai puțin pe acest Toma Cristian, nu am de unde să știu unde se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi arestaseră. Pe Vlad Mihailovici, îl găsiseră în biroul său, pregătindu-și bagajele. Dacă în privința reținerii nu întâmpinaseră nici o problemă, când încercaseră să-i scoată afară, lucrurile deveniseră ceva mai dificile. Erau speriați și refuzau să o facă. Le puseseră cătușele și îi forțaseră să se alinieze lângă peretele clădirii. Doi subofițeri în uniformă de luptă și chipul ascuns sub cagule îi păzeau, să nu facă nici o mișcare. Ceva mai departe, lângă o grămadă de arme așezate una peste alta, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum cealaltă mână. Se lăsă să cadă cu genunchiul pe spinarea bărbatului din fața sa. Tot aerul ieși din plămânii lui Godunov, care icni de durere și nici nu-și dădu seama când cătușele i se închiseră în jurul încheie urilor. Pop se apropie de cei doi și îl bătu pe umăr pe Vasilică. Cel mai periculos om al lui Mihailovici era prizonierul lor. No, bună treabă, băiete! îl felicită el. Măi, oltene, îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arestase le dăduse cheia atât de repede și îl trimisese pe Pop acolo fără remușcări. Desigur că mai exista varianta ca prizonierul să blufeze. Voia neapărat să se urce în mașină pentru că avea acolo, pitită pe undeva o cheie de cătușe cu care intenționa să se elibereze. Nu, sub nici o formă, nu trebuia să îi permită acestuia să se miște din locul unde se afla acum. Însă nici nu putea ignora amenințarea basarabeanului. Era destul de probabil să nu fi mințit. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
președinte, ochii dumneavoastră văd foarte departe, Da, dar cea mai mare greșeală din viața mea ca politician a fost aceea de a permite să fiu așezat în acest scaun, nu mi-am dat seama la timp că brațele lui au cătușe, Consecința faptului că regimul nu este prezidențial, Exact, de aceea prea puțin mi se mai lasă de făcut în afară de a tăia panglici și a săruta copilași, Acum v-a căzut în mână o carte mare, În momentul în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unui om singur și înlănțuit dovedea un mare meșteșug. Nu cred că acționa din cruzime când solicita și obținea capul vreunui biet tip care ucisese un funcționar de poștă sau își înjunghiase soacra. Îl vedea pe imbecilul din fața lui cu cătușe la mâini și de abia dacă-i dădea atenție. Privea, ca să spun așa, prin el, ca și cum acela ar fi încetat deja să existe. Destinat nu se îndârjea împotriva unui criminal în carne și oase, ci apăra o idee, o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă fără să vadă jandarmii și cătușele, și îi răspunse punându-i mâna pe umăr: „Da, prietene, ne cunoaștem de undeva, nu-i așa? Cu ce vă pot ajuta?“ Fără nici o bătaie de joc, spusese totul cu sinceritate. Celălalt nu mai putu spune nimic. Era ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor avea nevoie de el. Micul breton înlăcrimat fu condus în pivniță de un alt jandarm și, cum pivnița nu se închidea cu cheia, îi puseră cătușele și-i spuseră să se așeze pe jos. Restul grupului se întoarse, la ordinul lui Mierck, la locul crimei, pentru a-l cerceta cu atenție. După-amiaza era pe sfârșite. Louisette se întoarse cu proviziile pe care mersese să le pescuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și de slănina pe care servitoarea i le lăsase. Luisette îi transmise jandarmului ceea ce i se spusese. Acesta clătină din cap, îi spuse prizonierului că trebuia să meargă sus, dar, cum acesta nu avea nici o reacție, Despiaux îl apucă de cătușe și îl trase după el. „În pivniță era umezeală.“ Despiaux e cel ce vorbește. Îmi dezvăluie povestea și dezgustul lui, după ce ne-am așezat la o masă pe terasa de la Cafă de la Croix, în V. E o vreme frumoasă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
plăcea să nu mă găsească, trebuia să fiu cu ea. M-au invitat, începând de anul trecut, să țin un curs, la Arhitectură. Mă duc pentru că-mi place... Nu mai suport telefoanele mobile, dar nu se poate fără ele! Mari cătușe la vorbitor! De câte ori eram în garsoniera Străinului, c-așa îmi place mie să-i zic, ce faci, Străine?, îl suna câte o gagică pe mobil (se strâmbă, imită disprețuitor): lucrez, sunt în computer... da, sunt singur, sunt singur, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plecat am aruncat o privire prin studioul lui Poliza. Nu era mare lucru de văzut. Un grupaj de instantanee cu picioare desfăcute, lăsând la vedere organele genitale, se uscau pe o sârmă în camera obscură. O colecție de biciuri, lanțuri, cătușe și un altar cu tot cu sfeșnice, de genul celor pe care le văzusem în seria de fotografii cu fata cu castravetele. Două grămezi de reviste ca acelea pe care le găsiserăm în biroul lui Helmut. Nimic care să indice că Poliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le-au omorât. Și apoi poate o să-ți aruncăm cadavrul golit de sânge într-un butoi cu bere sau într-un cufăr vechi și vom vedea ce simte mama ta când te va identifica după șase săptămâni. I-am pus cătușele și Becker începu să-l machieze. După ce termină, Oscar Wilde ar fi părut, prin comparație, la fel de conservator ca și asistentul unui vânzător de textile din Hanovra. — Haide, am tunat eu. Hai să o ducem pe dansatoarea asta de la Kit-Kat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta, zise Becker, dar cum veți ajunge acolo cu un prizonier? Cine o să conducă mașina? — Așa e, domnule, sunt peste trei sute de kilometri până la Wewelsburg. — O să iau o mașină de serviciu. — Și dacă Lange încearcă ceva pe drum? — O să aibă cătușele puse, așa că mă îndoiesc că o să-mi dea de furcă. Am clătinat din cap, mi-am luat pălăria și haina din cuier și am adăugat: — Îmi pare rău, băieți, dar așa o să facem. M-am îndreptat spre ușă. — Domnule, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
frunzelor moarte, pe care le sufla peste cărare ca pe tot atâtea lăcuste zburătoare. Mi-am pus mâna pe spatele lui Lange și l-am împins cu fermitate către ușa principală. — E foarte jenant, zise el. Să vin aici cu cătușe la mâini, ca un infractor de rând. Sunt foarte cunoscut aici, să știți. Un infractor de rând și ești, Lange. Vrei să-ți pun un prosop pe capul ăla urât? L-am îmbrâncit din nou: — Ascultă, numai sufletul meu bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul doctorului Kindermann. Asta era adevărat, căci îl semnasem eu însuși. Numai că asistenta medicală fusese în aceeași tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
injurii strigate în gura mare sfârșiră în mod abrupt când împușcătura asurzitoare îi zbură gâtul. Horcăind groaznic, Lange se răsuci împrejur ca un derviș care se rotește amețitor în dans, ținându-se înnebunit de gât cu mâinile care mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea la podea. Mâinile lui Kindermann se potriveau mai bine pe o vioară decât pe ceva atât de mare ca un 45 mm, și cu cocoșul jos ai nevoie de arătătorul unui dulgher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uitat în jur spre locul unde Lange se ghemuise într-un colț. Cu antebrațul însângerat apăsat de ceea ce mai rămăsese din jugulara sa, mai răsuflă de câteva ori și apoi muri fără să mai scoată un cuvânt. I-am scos cătușele și i le transferam lui Kindermann care gemea când, atrase de împușcătură, două asistente dădură buzna în birou și se uitară înspăimântate la scena din fața lor. Mi-am șters mâinile de cravata lui Kindermann și apoi am mers spre birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai în amonte. În curând trecuserăm în următorul stat, Miedersachsen, iar la Helmstedt ne-am oprit pentru un popas și ca să luăm niște benzină. Se întuneca și, uitându-mă la ceas, am văzut că era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla suficient de departe în spatele meu ca să nu-mi fac griji. Oricum, mi-am scos Walterul de la brâu, i l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr. — Haide, i-am zis, dându-i cheia de la cătușe. Mergem din nou să ne dezmorțim picioarele. Am arătat spre cărarea care se întindea în fața noastră, luminată de farurile mari ale Mercedesului. Ne-am deplasat până acolo unde ajungea fasciculul de lumină și m-am oprit. Aici e suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-a dovedit de minciună. După ierni pustii cătușele de argint ale fântânilor prinseră să se topească. Alte primăveri coborâră din munte. Luxul izvoarelor și umbra codrului fură din nou cercetate. Încât, dacă trebuie zilei noastre poezie, fie aceea, străveche, a basmelor pădurii. E mai îndreptățită și mai sănătoasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]