2,267 matches
-
aștepta sau am dori, ci vor trăi, furați de iureșul vieții, departe unul de celălalt, dar cu un dor imens de întregire, de refacere a androginului. Autoarea, ne poartă ca un bun ghid al locului ce cunoaște fiecare traseu, fiecare cătun, fiecare... umbră prin locuri și spații feerice, prezentându-ne o galerie de oameni frumoși la chip și suflet, de ieri și de azi, evidențiind de fapt nostalgia proprie pentru ceva ce iubește, încă, enorm. Nu puține sunt paginile cu detaliile
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
Slatina, cerut-am “Înfierea” ca vâlcean Și dator vă sunt de-atuncea Zi de zi și an de an ! DOMNUL S-a milit cu Haru ’ (Pentru copii din cl I-IV) A 19-a zi din Răpciune Într-unul dintre cătune Cu numele Câmpurel S-a născut un băiețel În casa unor mireni Dintr-o comună Dobreni DOMNUL S-a milit cu Haru’ Ca Vasile Militaru, În versuri să ÎL slăvească Și să-L propăvăduiască Săracilor de la sate Dar și celor
POEZII DE PAULIAN BUICESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365300_a_366629]
-
erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
de vociferări și avea câștig de cauză. Nu se temea în genere de nici un animal, era însă foarte atent. În munții Apuseni dezmierda botul „catifelat” al unui măgar care păștea aproape zilnic într-o mică poiană la jumătatea drumului dintre cătunul Plopi unde locuiam și Valea Ierii; urmărea cu interes zborul păsărilor...Era interesat de orice vietate și se bucura de orice priveliște. La facultate a urmat simultan Filosofia, Istoria artelor și Dreptul. Cu o memorie excepțională, constatată de timpuriu și
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
și regățenii, Ardealul este terra miraculosa, un colț de rai, un pământ al făgăduinței, un exemplu și o legendă. Pentru toți românii, Transilvania este piatra unghiulară fără de care nu ne putem imagina România. De la marile orașe la cel mai mic cătun din Munții Apuseni, Ardealul ne întregește la propriu ființa națională, iar când un ardelean „descalecă” în Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, poți fi sigur că va aduce cu el spiritul gospodarului, al lucrului cu adevărat bine așezat la locul lui. Am
UN SFERT DE MILENIU DE ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ LA BOHOLŢ DE PROF.DR.ZANFIR ILIE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365595_a_366924]
-
plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade, așa cum era prezentat în timpul pețitului și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile, unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară. Mai târziu, s-a văzut că nu s-
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Stihuri > Nuanțe > MOARTEA LUI ION... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului pamflet Ce soarta rea mai are câte unul... (Vorbesc de un sătean pe nume Ion) Cu moartea lui a speriat cătunul - Un groaznic accident de avion. Cum, doamne iartă, zic, s-a întâmplat, De-așa necaz să fie să ai parte, Când niciodată Ion nu s-a mișcat, De-atâta cât e satul, mai departe?! Cu întrebarea asta, dragii mei, Aproape
MOARTEA LUI ION... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361630_a_362959]
-
doară... cum se descurcă dumneaei cu un personal atât de puțin, la care Madam MamI îl pusese la curent cu programul fiecăruia în parte. Cum a oprit caii, căci drumul fiind uscat, iar roțile făceau destul zgomot, și câinii din cătunul Delurenilor ieșeau în urmărirea drulețului necunoscut, o și zări pe Didina în pridvorul casei, care era mai surâzătoare ca în seara trecută și părea că-i așteaptă vizita. - Bună ziua dragi gospodari!... a spus în momentul când Naie ieșea din casă
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Motto: Pe drumeagul din cătun Venea ieri un rus și-un tun; Tunul rus, si rusul tun! (Păstorel Teodoreanu) Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
care zice Ma-Ma când o miști mai tare. Pe păpușă o cheamă Pusă și înainte de a apărea Lică era ... XIII. PRIETENUL MEU VICHENTIE, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 45 din 14 februarie 2011. Motto: Pe drumeagul din cătun Venea ieri un rus și-un tun; Tunul rus, si rusul tun! (Păstorel Teodoreanu) Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
ce-o ai și o am... Se moare de jale cu Biblia-n mână, Se moare cu țara de gât în exod, Se moare cu bacii plecați de la stână, Se moare cu maica-n basmaua cu nod, Se moare-n cătune, se moare la țară, Se moare-n orașe, se moare la stat, Se moare-n privat, se moare în gară, Se moare-n tamvai, se moare pe blat, Se moare cu țâncii lepădați în avort, Se moare cu frica de
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
tot atât de frumoasă, înfloritoare în roadele pământului și spiritului! Pentru aceasta, noi avem datoria să veghem asupra geografiei românești pentru că avem nevoie de această integritate geografică ! Avem nevoie de a menține tradiția și cultura noastră multimilenara din toate colțurile, din toate cătunele țării (nu se știe în care sat se va naște un geniu!). Au loc alături de noi și oameni din alte nații, dar le cerem să vină cu pacea în suflet și cu prinosul darurilor lor naturale, să se alăture ziditorilor
ŢARA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351364_a_352693]
-
Articolele Autorului Ce fericire ne aduci, o, brad frumos, Împodobit în seara zilei de Ajun! Beteală te cuprinde-n chip armonios Și sute de steluțe fac stelele de-apun! În ziua darului colindă credincios, Copil, matur, în grup, din fiece cătun. Ce fericire ne aduci, o, brad frumos, Împodobit în seara zilei de Ajun! Primești în dar și-mparți lumină din Hristos, Născut, de magi văzut, în noaptea de Crăciun. Din taina nașterii faci chipul luminos Tot omului sărman și sufletului
BRADUL DE CRĂCIUN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351543_a_352872]
-
găini și mai văd cum stau la soare mâțe (poate-or fi motani) nu le doare nici la bască bodyguarzi au șapte câini și-l mai văd pe mincinosul de politician român cum împarte el prisosul la săraci intr-un cătun sugând măduva și zgârciul alb curat le-arată osul și mai văd cum prin altare popi-și smulg din barbă părul că-i înțeapă sub veșminte cu pumnalul adevărul mei, ce spui? mai ești cu mine ori te-ai ridicat
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
răspunde la un sunet, care e numele ei. Curăț zăpada argintie și îmi vin în minte numai versuri de Nichita Stănescu, care mi se potrivesc acum de minune și mă trezesc recitând versuri singur, la minus 20 de grade, în cătunul Sirnea din Munții Piatra Craiului:” M-am dat de mâncare lupilor, dar lupii erau friguroși și bolânzi... Mâncați-mă! Am strigat la ei, am strigat / Noi nu, mi-au răspuns, / noi nu mâncăm om înghețat!". Dar mai bine...mai bine
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Sunt la ele acasă cântecele zorilor din Prejna, Runcu, Rudina, Dâlbocița, Obârșia Cloșani, Martinești-Ponoare, Ceptureni, Cracu- Muntelui, ori descântecele bătrânei Buroaica din Dâlma. - 02 - Te întorci cu sufletul peste veacuri, în vremuri patriarhale, la obârșia neamului de oieri din Titerlești, cătun de ungureni, moșneni din Sibiu, din Hațeg, Sebeș și Orăștie, cei cu biserica „făcută cu banii oilor”, pe pereții căreia sunt zugrăviți drept ctitori nu voievozi sau boiari, ci bacii cu băcițele lor. Faptele sunt diverse, dar întregesc în mod
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
morbid» -Nu-i un joc ! auzi vocea bătrânei, în spatele său. -Este timpul unor explicații, se întoarse rapid. Nimeni. Nu exista cale de întoarcere. Era nevoit, să parcurgă toate etapele testului, sau ce reprezenta acea întâmplare. A doua, îi oferea perspectiva unui cătun simplu, liniștit. Cel puțin în aparență.. O familie cu mulți copii, majoritatea băieți. Tatăl autoritar se purta aspru și dur cu ei. Îl știau de frică. Puștiul slăbuț, cel mai mic dintre frați, îl înfrunta, aruncând în el cu obiectele
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
grea și apăsătoare suferință a încetat din viață distinsul profesor și cărturar Costea Marinoiu, președintele Societății Culturale „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea. „Bătrânul librar”, cum îi spuneau prietenii, s-a născut la 16 iulie 1937, pe valea pârâului Sărat(a), în cătunul Valea Gorunelului, satul Valea Răii, orașul Ocnele Mari, într-o familie de țărani ortodocși, păstrători ai obiceiurilor, tradițiilor și regulilor sănătoase moștenite de secole, de la moșii și strămoșii lor trăitori peste aceste străvechi meleaguri. De mic s-a dovedit a
CULTURA VÂLCEANĂ ÎN DOLIU, ARTICOL DE EUGEN PETRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351131_a_352460]
-
guvernului, pe distinșii parlamentari și pe prefecții județelor calamitate - simpli funcționari aleși de însuși poporul român - alături de viermii leneși și de ciumpalacii nevrotici, pe care îi conduc azi în mod dezastruos, neputincioși într-o casă veche din paiantă într-un cătun izolat din pustia Bărăganului ori de mai departe de aici, locuință înghițită de zăpadă până dincolo de streașina ei, fără pâine, medicamente și lemne suficiente pentru foc, cu oala de ciorbă (în cazul fericit în care o au) vârâtă sub pat
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
ar fi destul, în definitiv ce mai contează un zen cu orbitele goale întoarse spre neant de parcă ar fi și acolo invulnerabil, inaccesibil, de neatins și totuși prea vag chiar și vântul strâns între trestii în miez de noapte, anxios cătun de munte peste care-a nins cucernic cu fluturii propriei noastre singurătăți, aceeași teamă îngăduită să fixeze îndelung un zid de lut văruit și OTRAVA ca o sete albă de nicăieri.” ( Semințele liniștii) Sunt aici desenații de iubire niponă, având
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
e gol, doar bătrânii-s acasă pruncii de ieri ne-am școlit, ne-am domnit, satu-i o umbră si pare-adormit, de bietul pământ nimănui nu-i mai pasă. Grijuliu, domnu-nmulțeste salcâmii și fagii si gorunii bătrânii, doar de oameni golește cătunul pleacă pe rând, tot unul câte-unul. Câtă miere are glasul tău mamă, când sunt departe îl aud cum mă cheamă, tresar și de dor iute-acasă revin, casa-i la loc, doar părinți nu găsim. Mamă, cum spuneai bătături n-
CÂTĂ MIERE ARE GLASUL TĂU MAMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356466_a_357795]
-
mă omoară! Și-njurând în gând cu sete Își aprinse o țigară, Cercetând câteva fete, Să-și aleag-o secretară. Doi plebei uitați de lume, Trosnind a vin și a tutun, Nici nu se mai știu pe nume De când plecați sunt din cătun. O pereche-ndrăgostită Trece strada mână-n mână; Ea-l zorește − vrea pețită, El amân-o săptămână. Ca la o fermă comandă Se oprește lumea toată: Pășind ca-ntr-o alemandă Trece-o preafrumoasă fată. Nu știu dacă-i conștientă
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
cerebral pentru numărul lor de circumvoluțiuni puține și cu legături deficitar realizate de natură) acel coeficient repede crescător de analfabeți palpabili ai omenirii viitoare, care își vor târâ cu durerea bine extirpată din suflet, dar anevoie încălțările găurite prin noroaiele cătunelor nepietruite în veci, dar în inima cărora va zăcea, de foarte multe ori, aripa viguroasă a geniului omenesc. Revin la vorbele înțelepte ale personajului deloc mut și surd al lui Maxim Gorki - Satin: „O-mul! Ce minunăție! Ce mândru sună
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
înmormântării acesteia, încât și de la muncă a fost nevoit să lipsească, două ceasuri ieri, trei alaltăieri, ca să nu mai vorbim de ziua de azi care, iată, e cu totul pierdută pentru afaceri. Când să mai fi făcut și drumul până-n cătunul surorilor răposatului? Lumea știe cât de mult muncește el, nici nu crede c-ar fi avut cineva astfel de pretenții. Și, dacă o fi careva de altă părere nu contează, întrucât a comandat un meniu îndestulător la restaurant, ca să le
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]