356 matches
-
umerii și abdomenul scăldate În sudoare, mireasa și-a tras la loc vălul și s-a șters de spermă cu o batistă de hîrtie. Din nou am Întrezărit un ecou dinspre Rank Charm School În gesturile ei rafinate și În căutătura obraznică. S-a ridicat și le-a zîmbit domnișoarelor de onoare, folosindu-se de văl ca să-și usuce obrajii. Avea urme de ac pe brațe, dar părea sănătoasă tun și rîse cînd domnișoarele de onoare Îi traseră pe mîini rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
emoții. Și, când colo, el mă întreabă un lucru atât de prozaic: ce înseamnă chestia asta? Păi tocmai asta e, că nici eu nu știu ce înseamnă chestia asta, de unde naiba să știu! răbufnesc eu, privindu-l drept în ochi, cu o căutătură sfidătoare. Asta mi-a venit să scriu! Stau de nu știu câte săptămâni cu pixul în mână, incapabilă să mă hotărăsc cum să încep romanul, și din senin s-a întâmplat... Mă opresc. De-abia acum îmi dau seama câtă muncă va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit în minte, cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnu', să dați de dimineață un telefon, aici, la recepția hotelului, ca să rețineți cameră. Al'dată, așa se procedează! Mâniindu-se pe dâmbovițenii cu vestoane cărămizii, autorii prețioaselor indicații, cu privire la un incert viitor, precum și pe gorilele păroase ce aruncau actuale căutături ironice, Vladimir medită cu voce tare: Auzi, colo: să dau telefon! Orice prost știe asta! Chestia e: ce facem acum, asupra nopții? Oricum, Vladimir nu a aflat niciodată cum ajunsese el, personal, în asemenea hal de deteriorare și nici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi precedat de cercurile nevăzute ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mare, cu apostrof după el. Se înclină ceremonios, înainte de a-și rosti și el numele, care, târziu, la romani începu să fie considerat un prenomen: Albert este numele meu mic. În locul cuvintelor absente din conversația lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas al amândurora, dar luîndu-l de mână cu prietenie, aborigenul O'Piatră îl duse mai la lumină, trăgându-l dincolo de un măreț arbore, ce semăna cu un elegant candelabru chaldeean, cu șase brațe, dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o țigară înfiptă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și privește către Smaranda. Rochia de seară, pur și simplu îi flatează silueta desăvârșită a trupului. Un lănțișor din aur, tip choker 33, accentuează frumusețea gâtului lung și subțire. Minunată! Cine? Eu sau toaleta mea? Face o piruetă cu o căutătură glumeață pe față. Amândouă, pentru că una pune în valoare pe cealaltă. Se apropie de ea și o sărută pătimaș, într-o explozie de pasionalitate febrilă, apoi o îndepărtează puțin ca să-i poată privi lung fața stăpânită de o emoție intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ușa se deschide fără zgomot, închizându-se la fel de silențios în spatele ofițerului încremenit într-o impecabilă poziție de drepți, cu cascheta sub braț. Domnule colonel, locotenentul Marius Rădulescu s-a prezentat la ordinele dumneavoastră! În timpul cât își face prezentarea, simte cum căutătura ochilor cenușii parcă trece prin el, radiografiindu-l infinit mai pătrunzător decât cele mai sofisticate aparate de investigare. În regulă. Repaos. Poftește te rog mai aproape, domnule locotenent. Ia loc. Colonelul face un semn către unul din cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă ... Domnul să vă dea sănătate ... Cât vă lasă inima ... Pentru o bucată de pâine". Poartă ochelari rotunzi cu lentila neagră, de orb, dar ochiul versat al lui Marius surprinde căutătura lungă care urmărește fesele unei femei grase, care se ghicesc vulgar sub stofa subțire a rochiei. Timpul se scurge încet, cleios, fragmentat din când în când de zgomotele obișnuite ale unei străzi circulate. Claxoane, răcnete, portiere trântite, zăngănituri, frânări bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tremure, chinuindu-se să arate un zâmbet. E tânără, nu mai mult de douăzeci și cinci de ani, cu ceva din frumusețea tulburătoare a Polei Negri. În mâini ține un mic șervet umed. Sub privirea locotenentului tânăra se fâstâcește, dar ceva din căutătura ofițerului român o asigură că nu are de ce să fie speriată. Mult mai liniștită, se așează pe un taburet aflat lângă unul dintre cele cinci paturi metalice, acoperite cu cearșafuri care miros a clor și începe să tamponeze ușor fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce-ai acolo, Varia? Varia se întorsese în cameră și, tăcută, îi întinsese mamei portretul Nastasiei Filippovna. Nina Alexandrovna tresări și, mai întâi parcă speriată, apoi cu o covârșitoare amărăciune, îl privi câtva timp. În sfârșit, îi aruncă Variei o căutătură întrebătoare. — Astăzi chiar ea i l-a făcut cadou, spuse Varia, iar diseară se hotărăște totul între ei. — Astă-seară! repetă parcă disperată, cu jumătate de glas, Nina Alexandrovna. Ei și? Îndoieli nu mai avem, nici speranțe nu ne mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
între ele mici sceptre; sub aceste chipuri un rând de heruvimi (capete și aripi) și sub acest rând pietre scumpe mari formând marginea demprejurul coroanei. Capul ce stă sub această coroană e mare, fruntea largă, ochii mari, pe jumătate închiși, căutătura tristă și întoarsă oarecum în sine însuși, sprîncenile lungi, nasul fin, fața lungăreață și palidă, barba mică și neagră în furculițe, părul capului lung acoperind spatele și umerele. E Ștefan cel Mare, zugrăvit la anul 1456. Pe piept îi atârnă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca și de etic. O față prelungă și cam palidă, cu fruntea lată, un nas drept și regulat, cu nările foarte largi, o gură zâmbitoare, pe ale cărei buze voluptoase abia le ascunde o mustață subțire, ochi căprui cu o căutătură plină de dulceață și de fineță, în sfârșit o barbă castanie rară și transparentă, ce-i fâlfâie ușor pe piept: iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect și pe care o susține cu oareșice mândrie portul drept al
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
parte, the gaze, privirea plictisită, consumată și măcinată de prejudecăți, pe de alta, the glance, privirea apostrofică, activă și poziționată. Separarea aceasta desprinde the gaze, privirea neîndemânatecă, lipsită de mobilitate și de disponibilitățile nuanțării, de glance, privirea dinamică, ochirea sau căutătura picturală, care parcurge repede, care șlefuiește narativ imaginea, privirea vigilentă, circumspectă și scrutătoare, privirea cu ochi-n patru, privirea care nu scapă din ochi, care stă de veghe, care stă la pândă, care vedetot. Privirea aceasta care șlefuiește narativ imaginea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
al rupturii. Ritmul imaginii picturale nu este o formă închisă, definitivă, el nu este forma sau nu este numai forma, pentru că se află, așa cum consideră Lefebvre, în relație cu alte ritmuri. Privirea care sesizează acest prag, privirea dinamică, ochirea sau căutătura picturală, care parcurge repede, care șlefuiește narativ imaginea, privirea vigilentă, circumspectă, scrutătoare, privirea care nu scapă din ochi, care stă de veghe, care stă la pândă, care vede tot, s-ar putea numi, în sensul la care se referă Lefebvre
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
faptele apostolilor și starea de Vechi Testament modificată cu ele, ce este pe loc nici secundei zburînd pe roate nu-i aparține, nu momente, monumente Caragiale! fasonate din priviri, cu expectativa puțin lucru, ochii la ziar, mai mult ar vrea căutătura, semn ce-și caută locul, dar mă cramponez de etapa cizmei lustruite, schelălăind scurta sonorizare a gării Lețcani, neoanele cu băiatul pe locul ancestral între părinții grași în paltoane, mai de departe un adio, te-ai grăbit să te ridici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se hrănește sugînd din ele, dar își curăță de fapt degetele atinse de ojă ori așa ceva, pe obraz compusă o mimică și mă răsucesc întîmpinînd privirea, două imobile dublu ori triplu etajate, cu lanțuri de becuri bălțate pe balcoane, Roman căutătura de la plecare, ies din tren, te văd pe lîngă linie, pas accidentat, "Genesis" cu marea firmă luminoasă din incinta stației, mister second hand în xenismul dintr-o cultură la modă, străin de orice cultură, consecința de melting pot american, "Facerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
om poți să faci vînător, dar din vînător nu mai poți să faci om. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Podu Iloaiei locomotiva, oamenii pe convențiile adîncirii în perspectivă, proiecția măreției în plan cu arcul de bărbat înalt, căciulă neagră, piciorul și căutătura dusă pe coada ochiului, mă desenez precis, tot mai dependent de grup, călătoria o fac cu tine, cu toți, buhul fiecărui înțeles, Legiune numele lui, halta Budăi banca ruptă și prăfuită, clădirea pe spatele femeii în cojoc, pantaloni tricotați, unghiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lumină amorsată la răsărit de Eden, se răsucește în somn, aș vrea mai mult să mă deșir, cu piciorul la clanță, o apucă scărpinatul pe cotarlă, în capul vagonului privirea fixă, rucsac și mîinile cu plase, nu cedez nici sub căutături lungi, mă apăr mai bine, le iau pe-o singură mînă, bătrîna orelor trecute trece spre privată nu în papuci, ci în ciorapi, calc așa, sînt cu inima, picioarele umflate! pe Căutătură l-a luat nașul, prea se uita țeapăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și mîinile cu plase, nu cedez nici sub căutături lungi, mă apăr mai bine, le iau pe-o singură mînă, bătrîna orelor trecute trece spre privată nu în papuci, ci în ciorapi, calc așa, sînt cu inima, picioarele umflate! pe Căutătură l-a luat nașul, prea se uita țeapăn, schimbă mimica în clipă, două-trei cuvinte și banii mototoliți în palmă, pune mîna în șold, aprinde țigara, sucește totuși privirea să verifici! Bălteni nori de ploaie, clipește luna. Bîrnova pe lumină, ceață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fugiți la București, încet nu puteați să mergeți! m-ai sunat, temătoare că îți consemnez bucuria, acesta era indiciul căutat, fraza de punere în abis, abyssus abyssum clamat! căldură în compartiment, s-a relaxat ea, higrometrul cel mai sensibil la căutătură, un deget pe pulpa dreaptă, către prieten, mimică reținută, disperarea singur cod actualizare, tot ce poate fi bun la un sistem teoretic este empirismul lui! INTERVENȚIE ÎN TEXT Cf. Einstein, teoria descrie ceea ce putem observa, octombrie 2007. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să-i pună ștreangul a fost chiar căpitanul său, Ion Chetrariu. După cum spune N.A.Bogdan, Gavril Buzatu era „un țigănoi colos la trup, pogin de slut la față, cu o privire fioroasă, de te vâra în friguri la cea întăi căutătură.” Despe execuția ultimilor răufăcători, frații Cuciuc, dovediți că împreună cu mama lor vitregă și un rob al lor și-au omorât tatăl, „Albina Românească” no. 85/1847 relata: „In ziua de 25 oct. 1847, pe întinsa câmpie de lângă Mănăstirea Frumoasa, unde
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fenteze discret, s-o lase moale, să adulmece dejecția, o face surâ zând, cu conștiința împăcată: așa e jocul, așa i s-a spus. Nu poți anticipa reacțiile unui astfel de ins. Ba te privește complice, ba îți evită, abstras, căutătura. Uneori, din ce în ce mai rar, e vag stingherit de impura lui coreografie. Dar se consolează repede. Tu ieși, imatur, la bătaie cu criterii private, cu convingeri individuale, cu judecăți „subiective“. El însă e exponentul unui „sistem“, e „om de echipă“, se lasă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]