588 matches
-
l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând împreună într-un singur glas, ca și cum fiecare, și viitorul Ion unu și viitorul Ion doi, s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-unul singur, mai mult și decât însăși natura putea să-și permită, căutând în alianța, prefăcută, cu celălalt, propria sa afirmare, egoistă... Ea, sora mai mare, care poate fi chiar Naratoarea, vorbind acum despre
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
PDL au spus că va fi condus de către Elena Udrea. Dan Tapalagă a subliniat că "Lăzaroiu a spus că Mișcarea Populară își dorește alianțe cu alte partide de dreapta și este deschis către oameni din PDL, după ce s-au tot căznit să explice că fundația nu se va transforma în partid.". Lăzăroiu zice Consilierul prezidențial a replicat, pe Facebook, „M-am cam săturat de minciunile și manipularile lui Dan Tapalagă. Și acum spun, la fel, că Fundația Mișcarea Populară nu se
Lăzăroiu: M-am săturat de minciunile și manipulările lui Tapalagă by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/37368_a_38693]
-
Constantin Țoiu Figurile se căznesc să apară din întuneric. Călugărul spre care se îndreaptă o pulbere de lumină lunară... Singura figură ființă frumoasă... o fată citind aproape adormită pe o carte... Un reporter al epocii sale care va fi înțeles câteva secole mai târziu... Țapul
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
exclamat: - Dac-ar fi după mine, așa ar arăta tot ținutul de la nord de Potomac. Singurul gînd pe care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, schimonoseala ei, ca satisfacție". Vorbind despre ivirea unui personaj din sine, despre altfel zis ,nașterea" lui, romancierul își atestă prelungirea ființei în ființa acestuia: , Caracterul unui personaj pe care mă căznesc să-l nasc, să-l aduc pe lume...Acest suflet născocit pe care l-am îmbrăcat ca pe o haină străină ce nu prea îți vine bine, te strînge, dar care îți aparține de aici înainte și trebuie să te
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
simțul umorului! Romanul Fără cap și fără coadă a apărut la o editură prestigioasă (,Humanitas"), într-o colecție de succes (,Râsul lumii") și cu prefața unui scriitor care știe ce este umorul (Tudor Octavian). Textul însă e slab, pe alocuri căznit în ale umorului, și acoperă foarte bine titlul, nu prea are cap și nici coadă. Mai ales coadă nu are, ceea ce vrea să însemne că, funcționând pe principiul bulgărelui de zăpadă, se tot mărește dacă-l rostogolești. Textul, botezat roman
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
un ins cu destin alchimic. Are un călcâi de aur (pe care, tocindu-l la răstimpuri, îl folosește pentru a-și plăti varii răscumpărări), dar îi e sortit să moară într-un butoi cu excremente. „Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da’ din ea va pieri. Va putrezi, da’ nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da’ nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
la filme de autor, dar nu numai) răsar la tot pasul. Altminteri însă, miza rămâne aceeași - maxima autenticitate - iar autorul pare preocupat, în mod special, de aducerea la lumină a faptelor și trăirilor pe care, cel mai adesea, oamenii se căznesc să le țină sub obroc. Un mariaj ratat este o experiență traumatizantă, iar povestea nudă a acestui șoc existențial poate îmbrăca aspecte de horror. Nu cunosc viața personală a lui Cezar Paul-Bădescu, așa încât nu am habar cât din acest roman
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
verde, m-am oprit să văd laboratorul întunecat și tainic al lui Paracelsus și, cu cît încercam să mi-l imaginez, în locul lui îl vedeam pe Faust pipăind între degete o bilă ternă și tristă de plumb pe care se căznea s-o prefacă în aur. Sta acolo singur domnul Paracelsus alias Faust așteptînd cu frică și nerăbdare să se aprindă plumbul între degetele lui și chiar de-ar fi venit peste el toate zonele inundate ale Europei și pădurile în
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
ascultat la bărbierit sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la o ascultare cu bere. Un vin gros - fie el și mai puțin spaniol - și o întoarcere spre firea profundă, care se căznește să mai palpite în noi, ca jarul sub cenușă, s-ar potrivi mai bine cu seriozitatea demersului celor doi interpreți. Pentru că tot a venit vara și tânjim după nisipul din buza mării, recomand, de asemenea, o ascultare relaxată, permițând soarelui
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
fiecare lăbuță, pe coadă, pe burtă și iar pe lăbuță, pe botic. Puțin îi pasă ei de NATO. În comuna Otopeni, însă, nu-i chiar așa. Traseul de protocol este respectat. În fața unui gard prăvălit, agitație mare. Doi bătrîni se căznesc să-l dea cu var. Mai, mai să cadă și ei peste el, dar românul nostru nu se lasă cu una, cu două, că el e gospodar. "Ce faceți aici", sînt întrebați oamenii noștri. "Vopsim, ce să facem? Pentru samiții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
obiectelor de la unii la alții, pauzele dintre ele, tocmeala... Natura obiectelor condiționînd existența. Absurditatea lor văzute de la distanță. Patefonul cu goarnă pus să cînte demodat cum este - cîntă o romanță veche, desuetă, pițigăiată... imprimarea... Caracterul unui personaj pe care mă căznesc din greu să-l nasc, să-l aduc pe lume... acest suflet născocit pe care l-am îmbrăcat ca pe-o haină străină ce nu prea îți vine bine, te strînge, dar care îți aparține de aici înainte și trebuie
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
credea singur. Unde ești? Vocea îi deveni pițigăiată. Helene își lăsase coșul în luminiș. A doua ciupercă a fost mai mică, mai fermă, mai proaspătă, piciorul ei alb aproape că era mai lat decât pălăria ei maro. Mamă! Peter se căznea să nu plângă, ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară luminișul și se opriră lângă coșul ei, el se aplecă și se ridică iar. Își făcu mâinile pâlnie și strigă: Mamă! Ecou nu era, sus, în coroanele
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
aici. - Știu, leuștene! - Atunci, pătrunjele? - Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! - Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha." Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
ofer să visez un bărbat visează că este visat de o femeie misterioasă. Povestirea se încheie previzibil cu visul femeii care-l visează pe bărbat... visând-o. Trimiterea ironică și directă la Borges nu salvează povestirea al cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe zăpadă moartea își dezvăluie fără milă absurdul și forța crudă
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
constă, așa cum știm din antichitate în armonia corpului, nu se mai află la vedere, s-a mutat sub crusta de piele. Ființele umane arată în viziunea poetei ca niște cadavre disecate cu organele la vedere, nimic din ceea ce oamenii se căznesc îndeobște să ascundă sau despre care evită să vorbesacă nu rămîne neobservat. Viziunea poetică a Elenei Vlădăreanu este, în spiritul generației sale, una fundamental antiromantică, anti-idilică și anticalofilă, de o duritate la limita patologicului, capabilă să-l zgîlțîie pe cititor
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat, în care morala e tăcută sub tăcere și suferită în viscere, cu durerea vitei înfierate: "Și dacă e stins și căznit graiul lor/ E fierul jugurilor frecate, urcând/ Să-și vadă în cântec și viață/ Minunea schimbării la față." O ispășire în van, înșelînd speranțe, poleind neîmpliniri: Sună strident și netrebnic, strepezind în auz./ Sunt catargele: luptă fără furtună./ Sunt pânzele
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
de ce a scris. Așadar: "De ce am scris. Dintr-o mulțime de sentimente, dintre care nu lipsea decât sentimentul estetic. Adică (nu șanț complezent cu mine) din imitație, din orgoliu, din răzbunare. Pretutindeni există un motiv personal pe care m-am căznit să-l mistific. Este un mijloc să ți se dea dreptate și care ămi aparține temperamental: autoflagelarea. De ce voi mai scrie? Nu șanț absolut convins că voi mai scrie. Afară doar de articole ăntămplătoare care nu te preocupă prea multă
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
face pe poet, ci inspirația. A asuda făcînd exerciții prozodice e pierdere de vreme, poetul fiind un receptacul căruia inspirația îi vine de sus și îl încarcă cu un timbru mistic, și din acest motiv e de prisos a te căzni cioplind versuri inerte. Iar semnul recunoașterii unei poezii e ușurința cu care cuvintele vin să se așeze în strofele ei, nimic nefiind mai nepoetic decît stanțele scrise cu program și cu ore de lucru, după un grafic interior pe care
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
stăpân sunt invenția lor, mistria cu care-și construiesc imperiile ticăloase și scot la vedere trei ori cinci câini pe care îi hrănesc. Nu, nu din dragoste creștinească, ci ca să-i apere tot pe ei și strânsoarea lor nemuncită. Ne căznim de ani de zile să găsim, fără să găsim, fiindcă ne facem că vrem să găsim, soluțiile. Oscilăm, cu glasuri disonante, între sterilizare și eutanasiere doar așa, de dragul lelii. La urma urmei, de ce am lipsi o cățelușă de darul natural
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
fostul său coleg Andrei Dumitrescu, stabilit în Statele Unite și fosta sa soție Lidia, revenită în țară după o experiență eșuată în Germania. Și pentru ca tacâmul să fie complet, întregul epistolar este comentat de doi tineri din zilele noastre care se căznesc să pună în ordine scrisorile și să le traducă în limba română pe cele scrise în portugheză de protagoniștii poveștii de amor (Petru Cosmovici și Isabel Nogueira). Dacă acceptăm convenția literară destul de puțin plauzibilă (că în epoca internetului și a
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
Fața ei e pierdută și obosită. Pare că adoarme cu ochii deschiși în brațele lui, iar el vrea s-o trezească, să-i insufle viață, însă brusc e ceva la ea, în privirea ei goală, în gura întredeschisă... - Și, se căznește Avram, e ca și cum încerci să-l iei cu tine undeva unde să fiți doar voi, dar e prea greu, nu? El doarme în tot timpul ăsta, nu? Ora încuviințează printr-o mișcare a capului, înțelegînd și în același timp neînțelegînd
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Zeitung", ziar cu un tiraj de 2.000.000 de exemplare, titra: "Ceea ce alții reușesc numai cu echipament de tone și milioane, o mică trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura stărilor sufletești. Spectatorii au în fața ochilor mai puțin o sfîntă transfigurată, cît mult mai mult un
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
pe geamuri, ca aici. Este obsesia oceanului, oceanului, oceanului... A necunoscutului, cunoscut... Nu-ți mai rămâne decât să-l vezi pe Goya, socotit azi a fi înțeles abia în secolul XXI. Un fel de reporter al epocii. Figurile lui se căznesc parcă să iasă din beznă... Călugărul în chilia întunecată spre care se îndreaptă un fascicol de lumină. Figuri grotești din cauza urâțeniei interioare a caracterelor. Singurul chip frumos: o fată blondă, citind, aproape adormită pe-o carte... Gri... negru... cărămiziu... Ca
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
vs. (neo-, cripto-)comuniști, ecourile Pieței Universității și ale mineriadelor erau încă proaspete în memorie, iar din gazete nu dispăruseră cu totul articolele de tipul „cine ești dumneata și ce ai făcut în ultimii cinci ani, domnule X?”. Toată lumea se căznea să producă probele unui trecut fără pată și peste noapte apăreau tot felul de „jurnale” și „scrieri de sertar” care indicau drept disidenți anticomuniști și eroi ai revoluției niște oameni despre a căror existență nu știuse nimeni sau, mai rău
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]