2,455 matches
-
care‑i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat toate cablurile centralei termice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia de hârtie trecu din mână în mână în timp ce, nădușit, George se îneca în ploaia de priviri căzute grămadă asupra sa. Din ziua acea, de câte ori se întâlniră întâmplător la școală sau pe stradă, Luana avu impresia că George vrea să-i vorbească. Indiferent ce-a vrut să-i spună n-a făcut-o niciodată. * * * Vacanța care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe de pe unde aterizate. Între timp, fosta Republică Socialistă România își plătea adevăratul tribut. Nicolae Ceaușescu și academician doctor inginer "Honoris Causa" Elena Ceaușescu au fost executați de Crăciun. Acel Crăciun al lui Moș Gerilă de altă dată. Văzându-i căzuți și adormiți pentru vecie, plecați în lunga călătorie spre Judecata Domnului, Luana simți atâta milă, cât era în stare să dea sufletul ei de om simplu pentru niște ticăloși. La facultate, nimeni nu mai era ce fusese cu foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina ochilor mei, doamnă Noia. N-am să renunț la tine, indiferent cu câți bărbați te vei mărita până să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a mângâiat brațul, o ușoară mângâiere mai degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar asta Îl făcea să arate rotofei, dacă nu chiar gras. — Nu-mi dau seama de ce am venit tocmai la dumneavoastră și, mai cu seamă, de ce v-am povestit toate astea, a spus el dând din cap, cu ochii tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu picioare enorme scoase de sub cearșafuri mototolite. Într-un desen alăturat, președintele ronțăia un copan de pui pantagruelic lângă un lan de orez veșted. În fundal, un țăran cu umeri căzuți privea noroiul uscat. Sub ele scria EROUL NOSTRU. — șșșt, liniște, o să Înceapă discursul, a spus Din. Era tot Încruntat, fruntea părea să-i fie și mai brăzdată. I-a aruncat o privire severă lui Adam și și-a Îndreptat arătătorul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l ridice, trăgându-l violent de braț, cu unghiile Înfipte adânc În subțioara lui. Adam călca acum și el pe trupurile culcate la pământ, se Împie dica la răstimpuri și se prăbușea sprijinindu-se În coate de vreunul dintre cei căzuți. Mulțimea se mai rărise și a văzut capete sparte, trupuri pline de sânge și guri căscate cu buzele rupte. Chipurile lor nu exprimau nici frică, nici furie, ci un amestec de vid și de euforie, ca și cum cei care locuiseră În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tocmai se spusese. și-au ridicat privirile când a intrat Margaret În cameră. Unul dintre ei avea o mulțime de medalii agățate pe piept. — Cine-i? a Întrebat. Margaret l-a recunoscut imediat pe președinte. Nu Îmbătrânise frumos, avea obrajii căzuți, cu toate că Își strângea buzele Într-o permanentă sfidare adresată lumii. Urmele de vărsat se accentuaseră și părea să fi luat În greutate. Când a Început să vorbească, nu i-a mai simțit forța uimitoare pe care o avea când era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și ruptă și Prințesa Miau mi-a scris cu creionul de buze înainte să inunde și să-mi dea foc la păr: nici Marius, nici Filosoful n-o merită pe Toni și după ce-mi dă cu sticla în cap căzută și eu peste ea, mă mângâie scurt și mă pupă țoc! și Mami o iartă, că e mică și îi place să se joace și exagerează ca să uite și să nu mai viseze urât. Toni, a murit tata, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns. Au Însoțit-o la tren. După o lună au primit o scrisoare. Puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se transformase dintr-o dată Într-un magnet cu o forță de atracție de neînvins care făcea inutile manevrele și semnalele de tot felul ale șoferilor mereu aceiași, resemnați În cele din urmă la o rotire goală În jurul unei fântâni arteziene căzută ea Însăși În paragină de ani de zile. Cine se smulge din cercul ăsta va avea viitor, sau, mă rog, ceva acolo o linie dreaptă În față, sau frântă, pe alocuri, chiar o spirală sau o serpentină, ca Gutinul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndeplinirea cu succes a planului demografic al partidului. Din păcate, Însă, nu și al purității etnice. Diferențele dispăreau Însă din fericire sub steagurile roșii ale clasei muncitoare sub care mărșăluia În scurt timp și Anita, tot Înaltă, dar cu sânii căzuți, Întrucât de ei se agățau de câteva ori pe zi Andreas, fiul natural al poetului Demian de care nu auzise nimeni, dar care o deflorase fără durere recitându-i cântul V din Infernul lui Dante În traducerea lui George Coșbuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu adevărat unde se afla cupa aceea cu sângele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gaura prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu se clinti din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
către masa de stânci care se ridica în zare, mi-am amintit. Mi-am amintit unde mai văzusem insula. În cabina lui Orpheus, Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți trei cum lucram. Scout și Fidorous strângeau lucrurile căzute și mobila de pe podeaua înclinată, pentru a ajunge la trapa de întreținere. Eu îmi răsturnasem rucsacul pe prici, scormonind printre haine și bocanci, și pachete de plastic cu cărți și dosare. Haide, haide. Unde ești? — Hei, ne-ar prinde bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea era vorba. "Adevărată barbarie" pentru un literat ce năzuia să fie planetar. Chiar interplanetar (fac aluzie la SF-urile lui Croh), via Komintern. După ce-am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat "corespunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inabil) un plagiat. Lucrarea de doctorat a dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât mai mult cu cât el intuia că lucrătura lui era grefată pe un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nevoie de nicio justificare! Nici pentru boala mea, nici pentru cicatricea de pe suflet, după cum nu cred că trebuie să stai la rând ca să stai de vorbă cu Dumnezeu. Totul este o minciună, o făcătură a minții tale fățarnice de înger căzut, o stratagemă a neputinței. Da, putem sta oricând de vorbă cu Dumnezeu; condiția este să discutăm despre vreme, despre poezie, despre patimile firii. Nu trebuie să cutezăm să știm mai mult. Întreabă-te mai mult și ascultă cum se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în timpul nopții. Ca să poți înțelege limbajul entităților și să poți comunica cu ele, hainele trebuie să-ți fie albe și imaculate, oricât de întunecate ți-ar fi gândurile. Abadiania este un univers al veșmintelor albe, o lume hiperaglomerată de îngeri căzuți ce mișună în toate direcțiile, așteptând cu o răbdare neomenească să le crească aripile. Peste tot, cozi interminabile; către camerele de energie, unde se desfășoară consultațiile sau operațiile spirituale; la farmacie, la băile de cristale, să intri la cascada sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decembrie, își reia Bătrînul lectura, ochiul vătămat al unui student care fusese prins sub jetul de apă provenit dintr-un furtun al Miliției, de parcă în acele clipe asta ar fi interesat opinia publică. La București, lacrimi și rugăciuni pentru cei căzuți, se gîndește, analizează. Studentul a dat imediat fuga la Spitalul Colțea care era peste drum și a solicitat să fie operat. După aceea s-a întors în stradă, observă Poștașul, trăgînd cu ochiul pe diagonală. Locul meu este pe baricade
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă unul de celălalt rostogolindu-i de pe o parte pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]