350 matches
-
cât de mult îmi place acolo. În mod clar, Julie era îndrăgostită. Dintotdeauna a fost alergică la Connecticut. Afirma cu fiecare prilej că numărul uriaș de femei măritate ce-și conduc Range Rover-urile fără nici o țintă și poartă helănci din cașmir identice, de culoarea vaniliei, de la Loro Piana și diamante mari cât pumnul îi provoacă gânduri sinucigașe. — Vrei să vin cu tine? mă întrebă Julie cincisprezece minute mai târziu, în timp ce parca mașina în fața castelului. Nu, așteaptă-mă aici cu motorul pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rog, nu. Cu greu îmi fac curaj să mă uit mai bine. E un dezastru total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iar banii o să ți-i scad din salariu. Hai, că te-așteaptă Annabel ! Văd că n-am de ales. Trântesc restul chiloților lui Eddie pe sârmă și o urmez pe scări. — Tot uit să-ți spun despre cardiganul meu de cașmir, adaugă Trish foarte gravă când ajungem sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
același număr, nu? — OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce‑o să fac? O să pun banii pe care i‑am cheltuit azi în contul ipotecii, îi spune o alta prietenei ei, în timp ce ies încărcate de sacoșe. Zău, ce înseamnă 450 de dolari împărțiți pe treizeci de ani? — Sută la sută cașmir! strigă altcineva. Ai văzut asta? E doar 50 de dolari! O să‑mi iau trei. Mă uit în jur la camera strălucitoare și agitată, la fetele care se vântură peste tot, înșfăcând marfa, încercând fularele, cu brațele pline de chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îmi zâmbește prietenește. Cu ce te ocupi, Becky? Lucrezi în modă? — O, nu. Mă ocup de finanțe. — De finanțe! Serios? Ridică din sprâncene. — Dau sfaturi financiare la televizor. Despre pensii, chestii de‑astea... Iau o pereche de pantaloni pufoși de cașmir. Nu sunt nemaipomeniți? Chiar mai frumoși decât cei de la Ralph Lauren. Și mai ieftini. — Sunt frumoși, nu? Mă privește întrebător. Ei, e bine să ai clienți atât de entuziaști. Își bagă mâna în buzunarul jachetei și scoate o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai deschis la culoare, pentru în seara asta? — OK, zic. O s‑o sun eu. Mă uit la Lalla. Așa, hai să‑ți găsim o rochie de seară. — Și ce‑o să port pantaloni? — O cămașă, spun. Sau un tricou de cașmir. Cel gri. — Cel gri, repetă Lalla de parcă aș vorbi turcește. — Cel pe care l‑ai cumpărat de aici acum trei săptămâni? Armani? Își amintești? — O, da! Da. Parcă. — Sau topul albastru fără mâneci. — Aha, spune Lalla, dând din cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum se zice p’aici să-i facă manejul complet. Satul știa, da’ tăcea, că era o frică... Tremura și frunza dudului! Câte nu mai povestea tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sus. O clipă mai târziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urât. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă duc, sigur că mă duc - așa cum mă voi duce când se va împlini sorocul, când va suna de recreația mare. Sper să nu mă recreeze de tot, marea mea recreație... Descindem deci din taxiuri, îmbrăcați în pardesiurile noastre din cașmir, cu umeri largi. Fata în costum de lesbiană și cu o cravată rozalie în ape (mi-am spus că, dacă aș vrea, aș putea să mă culc cu ea, deși s-ar putea ca tocmai stilul ei de profesionistă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca un fiu, John“, mi-a spus ea azi la ceai. „De asta nu-mi palce Spunk sau Butch Beausoleil. Ei îmi amintesc de copii. Ceea ce nu e cazul tău.“ Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe cașmirul electrizat ce-i acoperea coapsele - când mi-am simțit sula dând o zvâcnitură leșinată și amețită. A fost un noroc că plămânii Prințului Kasimir și-au ales acest moment să o trezească la viață. Caduta îmi spune că Lorne îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul?“ Șahul nu se joacă pe bani. — Zece lire. Cu dublare. Jucăm pe bani. Dar n-ai nici un ban. — Da? Numai setul ăsta costă cinci sute de lire. Am un pardesiu de cașmir care face pe puțin o mie. Și, am spus eu, întinzând un deget, și, mai am un Fiasco. Okay, ce e așa de amuzant? — Nimic. Îmi pare rău. Ești sigur că nu vrei să facem o fripta, sau o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lângă podul negru de lângă gura deschisă a stației de metrou. Purtam vechea mea haină groasă, albastră - pe care am găsit-o din întâmplare într-un dulap de care uitasem complet și care cred că e mai călduroasă decât paltonul de cașmir, pe care am luat 215 lire de la un bătrân negustor din Portobello Road. Patru ianuarie, 1982. lumea s-a dus iar la lucru. Din trapa aromată a metroului (respirația lui are ceva din exalația fierbinte a tonetei cu hamburgeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în mod interesat - cel mai înalt elogiu. Cel mult, în loc să se folosească lâna provenind de la oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu toate bunele hotărîri, o să se descurce mai tîrziu cu sentimentele și contradicțiile. O trase pe Marie la pieptul lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii. Recunoscu imediat haina din cașmir a lui Fersen. I se păru ciudat că o lăsase pusă pe stînci, unde spuma valurilor Începuse s-o ajungă, tocmai el, care era atît de grijuliu. - Lucas!... Lucas!... Lucas, răspunde! O luă la vale peste stînci cît putu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un colț de tablou, se oprea din lucru spre a răspunde fascinantei făpturi că-i va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra, și deodată: "Jonas, trebuie să semnezi ceva!" " Cine-i, spunea el, factorul?" " Nu, ocnașii din Cașmir." "Bine, vin îndată!" Alerga la ușă unde în aștepta un tânăr prieten al oamenilor înarmat cu un manifest de protest, voia să știe dacă politica nu are aici nici un amestec, semna după ce primise asigurări liniștitoare și ascultase un discurs mustrător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe brațul meu. Instantaneu, conversația s-a împărțit în două tabere. Randall și tatăl lui s-au lansat într-o discuție despre investiții. Amândoi stăteau picior peste picior, îndreptați unul către celălalt, lăsând să se vadă niște șosete identice din cașmir, ieșind din pantofii sport asortați, marca Gucci. Lucille și-a tras trupul firav mai aproape de mine. A, mulțumesc, i-am răspuns eu. și ea a spus același... — Eram ca două surori la Vassar! Împărțeam absolut totul - periile de păr, cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
datorie luată foarte, foarte în serios. În timpul escapadelor în New York, marea misiune a lui Lucille era să scotocească fiecare magazin de pe Madison Avenue în căutarea hainelor de care „avea nevoie cu disperare“ - costume de la Chanel, rochii de la Valentino, pulovere de cașmir de la Loro Piana și mai multe perechi de pantofi Manolo decât eram în stare să cărăm amândouă. Lucille avea conturi deschise în toate magazinele marilor designeri. În decembrie, într-o sâmbătă după-amiază, Lucille cheltuise o sumă aproape egală cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
devotați lui Randall. Însă felul lor era foarte diferit de acela în care fusesem crescută eu. — Claire, te iubesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă pe obraz. M-am uitat la Randall. Era așa de frumos în haina lui de cașmir, încât inima mi s-a umplut de afecțiune pentru el. Era un dulce - și un fiu model. Uneori, faptul că eram prietena lui încă mi se părea ireal - încă mi-l aminteam în tricoul lui de rugby, întinzându-mi paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de proporțiile astea, păreau să intre în căminul familiei Cox cu frecvența cu care le era livrată ediția de duminică a New York Times-ului. * * * După mai puțin de o oră, eram la bordul sus-numitului avion - pe noi aveam pături de cașmir, iar alături se odihneau castronele de porțelan cu migdale sărate și încălzite. — Când survolezi New York-ul în avionul ăsta, te simți ca un atlet învingător, care face turul stadionului, a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tatei, și acum găseam un straniu confort în familiaritatea mea cu fiecare rând pe care-l scrisese Luke. Lucram de vreo oră, când pleoapele au început să mi se îngreuneze. Cu bâzâitul blând al motorului și cu pătura moale, de cașmir, așezată pe mine, n-a mai durat mult până când am început să moțăi. Următorul lucru de care am fost conștientă a fost faptul că Randall mă înghiontea ca să mă trezească. — Cred că suntem pe punctul să aterizăm, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute de câteva ori În jurul gâtului. De ce s-o fi Îmbrăcat așa? Până la revelion mai erau câteva zile bune. Nu mergeau nicăieri și nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale paltonului său: un batic de cașmir și un ruj de buze, pentru doamna Moduna, o pereche de șosete și un pachet de Marlboro pentru domnul Moduna. În timp ce bătrânul cerceta pe toate fețele lucrurile primite, Încercând să le dea și un preț cât mai bun, onorant pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dwight, ce-o să se-ntâmple cu noi? — Cu noi trei? Nu, cu noi. M-am uitat în jur, la sufrageria toată numai lemn, piele și crom și la comoda din mahon, cu uși de sticlă, plină cu puloverele ei din cașmir în toate culorile curcubeului, la patruzeci de dolari bucata. Femeia, o sărăntoacă din South Dakota cizelată de dragostea unui polițist, stătea în fața mea și pentru prima dată am spus exact ce gândeam: — Nu l-ai părăsi niciodată. N-ai renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]