614 matches
-
că plantele erau așezate În rânduri oblice. Erau plantați foarte mulți pomi fructiferi, atât indigeni, cât și din Europa: annonaceae, cherimoya, piersici, gutui, pruni, arbori de avocado, un smochin și câțiva arbori de cafea. Se mai cultivau, pentru fructe, și cactuși gigantici. De asemenea, mai era o tufă mare de rozmarin, o rută, o poinsettia și un trandafir semicățărător. Exista și un rând Întreg de tufe de păducel domestic, din ale cărui fructe ce seamănă cu niște mici mere galbene se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de ore, fără să dorm. Nu voia să se dea jos, iar Thea m-a ținut treaz. Asta s-a întâmplat în Nuevo Laredo, taman peste graniță. Am tras la un hotel plin de muște, o cameră cafenie cu un cactus uriaș și plin de țepi, care bloca fereastra. Și acolo întâi m-am plimbat de colo până colo, iar apoi m-am așezat și am stat jos în întuneric cu brațul pe masă, istovit. După câteva ore, o amorțeală mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
această căldură cu un soi de senzualitate care se trezea. Mă simțeam amețit de la somnul prea lung și de la dârele de fierbințeală iradiantă ce se ridicau în spirale din drum și pietre. De asemena, labele și pernuțele, limbile și fălcile cactușilor și ale vertebrelor lor, praful ca o rășină, pereții descuamați și fărâmicioși, îți puneau și ochii și pielea la încercare. Însă pe măsură ce mașina urca și ziua se răcorea, ne-am înviorat amândoi. Nu ne-am oprit în Monterrey, de unde n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reprezintă o încercare de a familiariza extraordinare convulsii de foc în distanțele de milioane de ani lumină (și oare de ce, de la un spațiu la altul, trebuie neapărat să fie vorba de focă. Erau însă lunecări de teren și scaieți și cactuși, de la uriașa specie mexicană până la pernițele care se ți agață cu ticăloșie de picioare; și animale sălbatice, de asemenea. N-a trecut nici o mașină pe drumul ăla ocolit, și mi-a dat prin cap că următoarea mașină care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau într-o rezervă, dar eram obosit și nu-mi mai păsa ce crede el. Paslavici mi-a arătat odăile și grădina. M-am uitat la păsări, în colivie sau libere, la păsările colibri din flori și din țepii de cactuși care aplaudau. Întinși în iarbă sau în picioare pe potecă se aflau zei mexicani care se încleștau și se țineau strâns și își răcoreau dinții și limbile fierbinți în aerul albastru. Paslavici era un om blând, îngrijorat, cumsecade și încăpățânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
da însemnărilor ulterioare rolul de ecou sau de replică la prima treaptă a întîlnirii mele cu Mexicul. Căci există călătorii care nu se termină niciodată. Vă veți duce în locul cu agave sălbatece pentru a ridica o locuință de agave și cactus, pentru a împleti rogojini de agave și cactus. Și vă veți duce în locul de unde provine lumina și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
replică la prima treaptă a întîlnirii mele cu Mexicul. Căci există călătorii care nu se termină niciodată. Vă veți duce în locul cu agave sălbatece pentru a ridica o locuință de agave și cactus, pentru a împleti rogojini de agave și cactus. Și vă veți duce în locul de unde provine lumina și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Popocatepetl și Ixtaccihuatl, unde aztecii nu urcau niciodată, socotindu-i munți sacri. În zori, locuitorii Tenochtitlanului ieșeau, se pare, în fața caselor și scrutau cerul în căutarea luceafărului de dimineață; dacă acesta era vizibil, își înțepau urechea cu un spin de cactus și, cu două degete, luau două picături de sânge pe care le înălțau spre zeul astru, Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii lui Cortes cu Moctezuma petrecută într-o dimineață de noiembrie. Conchistadorul coborând de pe cal. Și împăratul aztecilor coborând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
decât la întoarcere. mit și simbol Totul pare să se afle în Mexic sub semnul dualității șarpelui înaripat. Zăpezile acoperă focul vulcanilor, stelele ard peste urletele șacalilor din junglă, iar pădurile torențiale ale tropicelor se întîlnesc cu stepe pline de cactuși. Căderea nopții e însoțită adesea de un zgomot ciudat. Alteori, tăcerea devine asurzitoare. Ploi violente alternează cu un cer secetos și, pe măsură ce străbați Mexicul, constați că umbrele au un rol aparte în această țară cu soare de foc. La rândul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători de bilete de loterie care trag de mânecă pe trecători, îndemnîndu-i să nu dea cu piciorul norocului; bicicliști care duc pe cap, într-un echilibru miraculos, pachete de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zărim clădirea unei bănci în formă de piramidă. Mă întreb, ce-au vrut să sugereze arhitecții? Soliditatea? Faptul că banii vor învinge timpul? Că ei reprezintă singura mitologie posibilă azi? Trecem printr-un peisaj cu arbori de piper și mulți cactuși, prin sate ale căror imagini se suprapun. Ziduri albe, mult alb, un alb secetos, care se prelinge parcă și pe obiecte. Clădiri scunde, cactuși și iarăși ziduri. Mereu aceeași mică piață centrală, mereu aceleași străzi înecate de praf și de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ei reprezintă singura mitologie posibilă azi? Trecem printr-un peisaj cu arbori de piper și mulți cactuși, prin sate ale căror imagini se suprapun. Ziduri albe, mult alb, un alb secetos, care se prelinge parcă și pe obiecte. Clădiri scunde, cactuși și iarăși ziduri. Mereu aceeași mică piață centrală, mereu aceleași străzi înecate de praf și de soare. Sau mi se pare că sunt aceleași, deoarece le străbatem prea repede. Șoferul claxonează și niște copii se dau la o parte. Ne
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
A dorit să impresioneze, să supună, nu prin evlavie, ci prin orgoliu și fast. Așa cum, dacă ne gândim la povestea prințesei Matinalii, trebuie să recunoaștem că Mexicul a fost cucerit nu numai prin sabie, ci și prin iubire. barocul și cactușii Mexicul ar fi descoperit și singur barocul. Arhitecții nu trebuiau decât să privească în stradă, să se inspire din limbajul ei. Barocul corespunde perfect înclinațiilor naturale ale mexicanului, gustului său pentru podoabe și ceremonii, și se armonizează de minune cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu trebuiau decât să privească în stradă, să se inspire din limbajul ei. Barocul corespunde perfect înclinațiilor naturale ale mexicanului, gustului său pentru podoabe și ceremonii, și se armonizează de minune cu soarele strălucitor, cu pământul fierbinte din care țâșnesc cactuși de formele cele mai bizare sau păduri unde arborii și lianele se amestecă. Discipolii tropicali ai lui Churriguera au învățat ornamentația în primul rând de la flora din junglă și au încorporat în operele lor și ornamentațiile de pe vechile pietre. Într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dat Mexicului mai mult decât o limbă, o religie și barocul. I-a dat tristețea ei însorită. Ca și Spania, Mexicul nu poate despărți frumusețea de tristețe. Ca să te convingi de asta, e destul să vezi, câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o religie și barocul. I-a dat tristețea ei însorită. Ca și Spania, Mexicul nu poate despărți frumusețea de tristețe. Ca să te convingi de asta, e destul să vezi, câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
soarelui. Ca și zeii de piatră crispați de sete. Uneori, sub un cer de cenușă. Alteori, sub un cer dramatic. Totdeauna sub un cer singur. Plantă a celor tăcuți, a celor care n-au nimic decât încăpățînarea și setea lor, cactusul mi s-a părut însă și mai grăitor pentru Mexic decât barocul. singurătatea vulcanilor A te simți singur nu e doar dovada unui gol, ci și o dovadă că încă n-ai pierdut legătura cu lumea. Remarci absența celorlalți. Uneori
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
azteci, se aude, și nu numai atât, acolo trebuie că plouă continuu, ușor și cald, ca să crească porumbul, să mănânce și zeii tortillas... Câmpurile străbătute după ce-am ieșit din Ciudad de Mexico dimineața erau parcă mereu aceleași, porumb și cactuși, cactuși și porumb, apoi munții, și a rămas o vreme numai porumbul, cultivat pe porțiuni mai mici, dar prezent și între pini. Munți ca la noi la Sinaia. Numai că prin iarbă izbucnea calcarul, neurastenizând vag peisajul. Și din nou
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se aude, și nu numai atât, acolo trebuie că plouă continuu, ușor și cald, ca să crească porumbul, să mănânce și zeii tortillas... Câmpurile străbătute după ce-am ieșit din Ciudad de Mexico dimineața erau parcă mereu aceleași, porumb și cactuși, cactuși și porumb, apoi munții, și a rămas o vreme numai porumbul, cultivat pe porțiuni mai mici, dar prezent și între pini. Munți ca la noi la Sinaia. Numai că prin iarbă izbucnea calcarul, neurastenizând vag peisajul. Și din nou cactuși
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cactuși și porumb, apoi munții, și a rămas o vreme numai porumbul, cultivat pe porțiuni mai mici, dar prezent și între pini. Munți ca la noi la Sinaia. Numai că prin iarbă izbucnea calcarul, neurastenizând vag peisajul. Și din nou cactuși. Și palmieri pitici, sălbăticiți parcă, din care se fac sombrero-uri. Dar nu, mai întîi a fost târgul acela care îmi amintea de Urziceni, și unde am coborât să luăm o cafea. Deși ne îndreptam spre sudul tropical mi-era
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fac sombrero-uri. Dar nu, mai întîi a fost târgul acela care îmi amintea de Urziceni, și unde am coborât să luăm o cafea. Deși ne îndreptam spre sudul tropical mi-era frig. De fapt, câmpurile acelea cu porumb și cactuși erau la altitudinea Negoiului nostru! Nu mai vedeam la orizont umbrele dramatice ale vulcanilor Popocatepetl și Ixtaccihuatl, dar aceasta nu însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ale vulcanilor Popocatepetl și Ixtaccihuatl, dar aceasta nu însemna nimic. Eram încă pe platoul unde aztecii, și-au ales locul pentru capitala lor... Și iarăși autobuzul, munții și serpentinele care ne coborau spre câmpia adevărată. Pământ pietros, în care lumina cactusul acum. Culorile puține, atenuate, fără strălucire, fără sonoritate; și, iată, ploaia aceasta, prima ploaie tropicală din viața mea, cade acum peste un oraș necunoscut... Înainte de Xalapa, pe marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Din când în când, în marginea șoselei se văd locuințe modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu frunze de palmier sau din cărămidă nearsă, înecate în ploaie sau strivite de lumină, înconjurate cu suliți de cactus și izolate într-o liniște pe care n-o tulbură nimic. Din păcate, n-avem vreme să coborâm. Mă consolez cu gândul că, astfel, taina acestor locuri, cu pecețile intacte, ne va lăsa liberă "fericita capacitate de a presupune", cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu poți trece indiferent. Aici, trebuie să-ți placă soarele sau să te plângi de insolație. Trebuie să te fascineze ploile sau să te plângi de ele ca de migrene. Și dacă nu-ți spune chiar nimic tristețea virilă a cactușilor, e mai bine, poate, să nu te duci. Cine caută în Mexic ceea ce poate găsi la New York e preferabil să renunțe. Cât despre lumină, ea nu e lumina din Orient, care amestecă mizeria și poveștile din "o mie și una
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
învăța, ci a adăuga ceva la ceea ce ai învățat. Poți trece prin Mexic fără să observi că și cerul și tăcerea au culoarea pietrelor. Sau că miturile sunt că vântul care își cântă melodiile ciudate cu ajutorul tuburilor de orgă ale cactușilor. Ar fi păcat, însă, mă gândesc, să treci prin Mexic fără să te întrebi, fie și în fuga, de ce crede, oare, omul mai mult în frică decât în persuasiune și dacă, în afară de "mijloace", s-a schimbat ceva din vremea când
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]