1,214 matches
-
când cu un genunchi, când cu altul, și mergând În același timp după tatăl lui care se Îndrepta spre cortul cu acoperiș ascuțit ce adăpostea piața de alimente, locul de Întâlnire stabilit. Cortul era un imperiu al culorilor: auriul și cafeniul șofranului, gălbenelelor, curry-ului și chimenului; roșul fructelor de mango, al ardeilor iuți și al roșiilor; verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi, coriandrului și castraveților. Copiii mai mici se uitau cu poftă la tăvile Întregi de jeleuri din alge colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bunicu’ Vitalian, fostul ofițer de cavalerie bătea calm, preocupat, violent; parcă îi părea rău că ești atât de tâmpit încât trebuie s-o facă. Pe Jeni nu știu dacă am iubit-o, dar când m-au despărțit de umărul ei cafeniu, pe care adoram să-l escaladez, m-am enervat și-am sărit din pat direct în cap; cucuiul se simte și astăzi. Cine spune că, la vârsta aia, nu rămân urme și amintiri minte de stinge. Eu îmi aminteam perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ar fi trebuit să fie România scria: TRAN SYL VANIA, MOLDAVIA și WALACHIÆ DESPOTAT, iar unde s-ar fi aflat Bulgaria citeai: ROMANIA și TURCIA EUROPÆA RUMILI. Jos de tot, în colțul din dreapta, găseai explicațiile topografice, înghesuite sub niște lauri cafenii; formele păreau corecte, înflorate cu măsură. Cel care lucrase harta o făcuse pe gustul tuturor: Germanic, Italicorum, Turcicorum, Hungarorum. Nu trebuia să fii expert în desen și caligrafie, ca să pricepi că autorul săruta mâinile mai multor stăpâni. Pe mijloc, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-i trebuie, acum puteam să plecăm. Nici măcar nu ne mulțumea. „Ne dai afară?“, l-am întrebat, pe față. „Nu eu, Brutus.“ M-am uitat spre dulap. Motanul nu putea confirma. Dormea senin, pe colțul cel mai îngust, cu lăboanțele cafenii plutind prin aer. Probabil recupera după cutremur. Nu-ți venea să-l deranjezi. „La zece?“, am zis. „E bine, la zece.“ „Venim să te luăm. Somn ușor!“ „Somn ușor, vise plăcute/Puricii să te sărute!“, a adăugat Maria. „În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Luchian. Cel care ne interesează!“ „De ce tocmai ăsta?“, am insistat. „E singurul lui tablou pictat prin supraimprimare secundă. Din 1943. Uite!“ Am coborât privirea sub tablou, puțin în stânga. Într-un fel de acvariu metalic, luminos, pluteau niște pete gălbui și cafenii, ca igrasia pe-un perete. „Citește!“, m-a îndemnat Maria. „Imagine obținută în urma examenului radiologic cu raze X.“, am spus cu voce tare. „Și-acum, uită-te mai bine!“ M-am apropiat și Maria s-a lipit de gâtul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să țopăie la discotecă sau rockotecă. La rockotecă, intrai cu lanțuri și geci din imitație de piele. Te mai plimbai și noaptea pe plajă, braț la braț, cu pantalonii suflecați și pantofii-n mână. Luna lumina frumos, se zăreau valurile cafenii și milițienii pândind după șezlonguri. Ziua cloceai la soare, cu cinci-șase beri îngropate-n nisip și cartonul cu clătite alături. Așa ne-a prins anul cu Cernobâlul, la Neptun, pe plaja de la nudiști. N-aveai mare lucru de văzut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ele. Și-n plus, n-auzise nimeni de el, așa că n-avea rost nici măcar să-l citesc. Am ajuns în Constanța pe la unsprezece și jumătate. De sus, de lângă vaporul eșuat la intrarea în oraș, Dobrogea tremura toată în retrovizor: cafenie, prăfuită, monotonă. Culorile lipseau; sau poate doar ochiul meu nu era obișnuit cu ele. Nici soarele nu mai lumina cum trebuie, împrăștia de sub nori un galben pătat cu spirt, de aplicație virtuală. Am mângâiat-o pe Maria pe-obraz. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Speed. Capul se aplecase, nu de supunere. Al meu rămânea deasupra, împingându-i umărul. Eram puțin neîngrijit, ca întotdeauna, așa că o înțepam cu bărbia pe omoplat. Mâna mea stângă se încorda pe nisip, urmăream ligamentele întinse, venele subțiri desenate pe cafeniul deschis al pielii. Cu cealaltă, o apăsam pe nervurile gâtului, așteptându-i geamătul. Momentul mi se-oferea pe tavă, ca plaja pustie și vătuită. O premieră cinematografică a minții mele stricate. Îmi venea să rămân acolo, strâns, capturat, liniștit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cineva le putea oricând ataca. Am străbătut un culoar întunecos și ne-am îndreptat spre culise. Mihnea a mai deschis o ușă, apăsând moale clanța, cu mănușa. Am pătruns într-o cameră lungă și îngustă. Pe mijloc, o masă cafenie își întindea burduful tăbliei dintr-un capăt într-altul. Două neoane chioare luminau mobilierul de recuzită: o scară proptită de perete, un cuier cu un palton (probabil al scriitorașului), vreo treizeci de scaune. Jurai că ai nimerit marți seara, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tare. Poate nici nu mai era același soare. Te pocnea încă din aprilie, îți pulsa ceafa cum ieșeai din bloc, ca la Cernobâl: 35 de grade la umbră. După o oră, te întorceai acasă plângând, cu pete roșii, maro și cafenii pe brațe. În iulie, curgeau apele pe tine și-n plus te luau pe sus migrenele. Parcă razele fuseseră lansate să-ți crape capul, sfredelind ce mai rămăsese intact din creier. Așa strălucea noul soare, îmbunătățit. Laptele parf, băncile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coada ochiului în toate direcțiile. Găseai orice vroiai acolo: copii mici amețiți de soare, copți în apa mării ca porumbul fiert în gălețile țigăncilor; femei cu sâni de toate formele, dimensiunile și culorile, de la rozul începuturilor, la roșul arsurii și cafeniul supraexpunerii; bărbați serioși cu sexele bălăngănindu-se-n vânt (profesorii erau de pomină, când se întâlneau între ei sau cu vreun student: „Bună ziua, dom’ profesor!“ - balanga-balanga - „Ce mai faceți?“ - balanga-balanga - „Bine, dar dumneavoastră?“). Am împins investigațiile până departe, la „Vama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bărbat; perechea de ghete negre, „depeșare“, cu talpă groasă și bot metalic; răceala zăpezii din spatele cabanei „3 Brazi“, resimțită pe fundul gol; tramvaiele de pe „Bucureștii Noi“, forfecând aerul dimineții ca niște raci; grădinile Pajurei, umflate de trandafiri, dovleci și floarea-soarelui; cafeniul zilnic al blocului 66; certurile din bucătărie, plutind în arome de piper și tarhon; ușa capitonată a dormitorului tatălui, prin care nu se-aud țipetele și din care nu rămâne pe retină decât o imensă pată vișinie; mașinile copiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
roman bine scris. Scenele se împrospătau firesc, plictiseala lipsea. Ne completam fricile și nesiguranța, sărăcia și nepotrivirea de perspective, cu plăceri și rafinamente virtuale. Decorul strălucea și el suficient: în loc de Paris sau Amsterdam, Viena sau Bruxelles, Bucureștiul nostru vioi și cafeniu. Iubirea și sexul păreau de neconceput în altă parte, trebuia să vii să vezi orașul pentru a te convinge. Mergeam sâmbăta la film la Mall, îmbrăcați de duminică. Ne plimbam pe la terasele din jurul Herăstrăului, oprind lângă porsche și merțuri, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mov și roșii revărsate peste blaturile din vitrină: tiramisu cu fructe de pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau printre farfurii, înfășurați în șorțuri lungi și negre. Mai deslușeam și-un monstru rotund, cafeniu: nelipsitul Sacher-Torte, un soi de roată de cașcaval din blat de tort, acoperită cu ciocolată și îndopată cu straturi moi de cremă de nuci. O întâlneai și pe Kärtner și Graben, învelită în cutii de lemn cu mutra lui Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
versantului și pe platou la adâncimi de 18 și 20 metri. Pe platou și la partea superioară a versantului cuaternarul este reprezentat de soluri vegetale și umpluturi de pământ În grosimi de 0,80 - 1 m, argilă de culoare galben cafenie, păroasă, sensibilă la umezire, În grosimi de 6-7 metri, praf argilos nisipos În grosimi de 2-3 metri, orizont care se laminează pe versant până la dispariție, argilă stratificată de culoare galben cafenie, cu intercalații și pungi de nisip, strat În grosimi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
de 0,80 - 1 m, argilă de culoare galben cafenie, păroasă, sensibilă la umezire, În grosimi de 6-7 metri, praf argilos nisipos În grosimi de 2-3 metri, orizont care se laminează pe versant până la dispariție, argilă stratificată de culoare galben cafenie, cu intercalații și pungi de nisip, strat În grosimi de 4-6 metri, sub care este prezent orizontul marnos degradat „in situ” În grosimi de 1-2 metri. Pe versant, pachetul argilos cât și cel granular se efilează până la dispariție, apărând În
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
suprafață argile prăfoase deluviale, pachet În grosimi de 1-3 metri, sub care este prezent orizontul argilos și argilele stratificate până la stratul bazal. La baza versantului Întâlnim soluri și umpluturi de pământ În grosimi de 0,80-0,90 m., argilă vânătă cafenie, plastic vârtoasă, În grosime de 3-4 metri, un pachet granular saturat În grosimi de 0,50-1 metru și orizontul marnos degradat „in situ” În grosimi de circa 2 metri . Toponimul Frenciugi este asociat unui vechi proprietar Ivan Frenciuc , care ar
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
aspirații foarte deosebite n-au fost privite de aproape, nici nu s-au studiat condițiile necesare sub care o asemenea industrie s-ar putea naște. Studiul ce-l publicăm mai la vale implinește această lacună. El este estras din cartea cafenie (a corespondenței diplomatice) pe care contele Andrassy au supus - o în mai a. c. amîndoror delegațiunelor Austro-Ungariei. Studiul figurează sub numirea de raport al d-lui cavaleriu de Bosizio, viceconsul c. r. Nu putem tăgădui că raportul conține vederi destul de întemeiate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu pereți de var și tramvaie roșii greoaie cu zăbrele metalice la ferestre și favoriți de fier monarhici pe post de apărătoare ale locomotivei și ale vagonului din spate. Mergeau greoi și huruiau, iar vagoanele de frână gâfâiau în mocirla cafenie a după amiezii de iarnă sau pe caldarâmul golaș și cafeniu al unei zile de vară, sărat cu cenușă, fum și praf din preerie, făcând pauze îndelungi în fața policlinicilor ca să dea drumul afară unui roi de oameni șchiopi, schilozi, cocoșați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la ferestre și favoriți de fier monarhici pe post de apărătoare ale locomotivei și ale vagonului din spate. Mergeau greoi și huruiau, iar vagoanele de frână gâfâiau în mocirla cafenie a după amiezii de iarnă sau pe caldarâmul golaș și cafeniu al unei zile de vară, sărat cu cenușă, fum și praf din preerie, făcând pauze îndelungi în fața policlinicilor ca să dea drumul afară unui roi de oameni șchiopi, schilozi, cocoșați, împiedicați în proteze, târându-se în cârje, suferind cu dinții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și bambusul se jucau în iarbă...“ Totuși maimuțele aveau multă putere și erau pe deasupra și grozave și erau și critici sociali profunzi atunci când bătrâna - asemeni unui lama uriaș - căci pentru mine e orientală în fond - arăta către cele trei maimuțe cafenii așezate pe vine, cu guri și nări pictate în roșu sângeriu, și când, cu limbă ascuțită prin care lipsa ei de bunătate atingea maiestatea, spunea: „Nimeni nu vă cere să iubiți lumea, ci doar să fiți sinceri, ehrlich. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care dormeam eu și Simon se înfoia în vestmintele lui, cu perne brodate; cărțile (biblioteca eroică a lui Simonă erau puse în teanc; stegulețele cu emblemele diferitelor facultăți erau bătute în cui; femeile croșetau lângă aerul limpede, văratec, de lângă peretele cafeniu al ferestrei de bucătărie; Georgie mergea agale printre floarea soarelui și stâlpii verzi ai funiei de rufe din curte, urmărind-o pe Winnie, care amușina după vrăbiile care aterizau prin curte. Cred că mă tulbura destul de tare să văd cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Congresul de la Viena, cu o familie de viță și având tot felul de lucruri profunde de cultură după cum o sugera comportamentul ei și o demonstra felul ei de a vorbi --avea obiceiul să invoce conotații de cea mai mare importanță, cafeniul imperial al kaiserilor și rotogravurile capitalelor, negura celei mai profunde gândiri. Și nu eram neafectat de cicăleala ei. Nu voiam să părăsesc școala la paisprezece ani cu un permis de muncă și să lucrez la fabrica de ambalaje așa că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în sus vapori și trenurile șuierau dâre lungi de abur în cerul întins și albastru cu tentă de Wisconsin; mânerul de aramă al scaunelor din răchită era lustruit de mâinile care le atinseseră, răchita era aurie și scorojită, măsliniul și cafeniul huselor era și el auriu, iar firișoarele de păr de pe încheieturile late ale lui Simon erau și mai strălucitoare și aurii. Și puful de pe fața lui, mult mai des bărbierită decât înainte. Avea un mod nou și dur de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]