1,129 matches
-
și bine. La casa scundă și cam năruită a răposatului începuse a se aduna lume. Spălat și așezat pe masă, cu toiagul aprins, colac, la cap, mortului îi fuseseră legate fălcile cu un batic alb, ca să nu- i cadă. Pleoapele cafenii sub care se vedea o dungă albă, înspăimântătoare, căzuseră în fundul capului iar trupul uscat căpătase o înțepeneală nepământeană care zguduia asistența. Toți holbau ochii și făceau cruci cucernice. Foarte ocupați, feciorii mortului intrau și ieșeau cu figuri grave și pământii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Bozove! Știam că nu o făcea cu intenții rele. Pur și simplu nu putea să mă ajute. Decât să-mi facă un rău, ea prefera să mă lase cu ideile mele mai puțin primejdioase. Vroia să mă ajute. Ochii ăia cafenii nu m-au mințit până acum și nu o făceau nici acum. Era depășită de situație. Era tulburată. Ea trebuia liniștită, nu eu. Mă simt captiv în propriul meu corp, Ana. Mă simt prizonier în propria mea minte. E teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Discret, dar prezent. Întinse capul înspre al meu. Oare vroia să mă sărute? Oare o voi putea săruta? Închisesem ochii în așteptarea momentului și... o atingere pe mână. Deschisesem ochii. Mâna ei rece se odihnea pe a mea în timp ce ochii cafenii încă scotoceau ceva în sufletul meu. Eu am încredere în tine, Bozov. Ai o inimă și o minte bună. Ai și o plăcuță în jurul gâtului tău pe care Dumnezeu a pus-o acolo înainte de a te naște. Ce scrie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
purpurie. Nu te uita în jur, își zice ea, nu te uita la mine, Ben, nu te uita, să nu vezi cum arăt. ― Ce puneți voi doi la cale? Geraldine vine înspre noi, arătând perfect ca întotdeauna: poartă un costum cafeniu elegant, cercei mari de aur și omniprezenții ochelari de soare pe cap. ― Cercetare, mă arunc eu, simțindu-mă din ce în ce mai stupidă, chiar și când culoarea din obraji începe să îmi pălească. ― Rahat, șoptește Ben, dar înainte ca el să poate scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
astfel de cercuri, nu se face să arăți că știi pe cineva, decât dacă ești la fel de celebru. ― Eu sunt Ben, a spus și el, etalându-și zâmbetul perfect și luptându-se să nu se piardă în ochii ei mari și cafenii. Au petrecut restul serii amuzându-se plăcut împreună, iar după o vreme Ben a și uitat că era vorba de Laurie, cea mai dorită femeie din Marea Britanie: ea era acum Laurie, o fată superbă cu care se întreținea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela! spune ea, arătând un pătrățel. Aia e culoarea. Jemima din ecranul computerului arată absolut uimitor, dar Geraldine știe că nu-i suficient. ― Stai așa, îi ea spune lui Paul. Încă nu suntem gata. Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pantaloni crem de mătase și un tricou alb - care arată minunat - dar apoi mă gândesc că dacă încearcă să mă seducă, pantalonii nu sunt tocmai sexy. În cele din urmă, mă hotărăsc pentru un tricou alb și o fustă scurtă cafenie evazată jos din velur. Velur, știu, știu, trebuie să fiu nebună să vin cu velur la Los Angeles. Chiar dacă aici e așa de cald, până la urmă, e cea mai nouă achiziție a mea și o ador, ador senzualitatea velurului moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încredere, dar îi e greu să se concentreze, atât e de frumoasă. Alexia începe să vorbească, cu faimoasa ei voce gâtuită. Ben stă și dă din cap, dar nu aude nici un cuvânt, ci se pierde în ochii ei mari și cafenii. Vorbesc despre film: de ce s-a hotărât ea să facă un film cu buget mic și să renunțe la onorariul obișnuit de multe milioane de dolari; ce-a simțit când a văzut prima oară scenariul - povestea unei fete singure care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui înainte să ia cea mai mică hotărâre. Unchiul luptase alături de tatăl său în multele bătălii purtate de Stăpân. Își amintea că în copilărie unchiul așezat lângă vatră, cu fața roșie ca racul din cauza băuturii, îi arătase cicatricea de un cafeniu închis de pe coapsă zicându-i: „Ia uite, Roku!” Motiv de fală pentru unchiul său, semnul era o urmă de glonț căpătată în bătălia de la Suriagehara dintre Stăpân și clanul Ashina. În ultimii patru-cinci ani, unchiul se șubrezise mult și ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cale liberă să planifice și să ducă la împlinire întreaga lucrare de propovăduire în Japonia, atunci ar putea îndrepta greșelile făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine, fumul de cărbuni arși se ridica de pe dealurile de un cafeniu veșted din jurul văii. Urma să vină iarna cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau prin îmblăciu. Nu erau pentru hrana lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călare, zâmbea încrezător, de parcă totul ar fi fost deja hotărât. După cum le era felul, solii nici măcar n-au amintit de această chestiune, fiindu-le teamă să atingă subiectul. Cam prin locul unde apa râului Tajo își schimbă culoarea căpătând reflexe cafenii, convoiul intră în vechea capitală Toledo. Și aici, turla bisericii construite pe un deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcea greață, iar cea din plămâni Îi slăbea puterile și cu fiecare respirație gura i se umplea de o spumă roșie. Avea coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scrisese el Începutul a tot ce avea să facă după aia. Nici un alt loc din Paris nu-i plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spulberă spre tabără; avionul mai făcu două cercuri mai joase, apoi plană, potrivindu-și unghiul, și ateriză ușor; și uite-l pe Compton venind spre el, În pantaloni de doc, cu o haină de tweed și o pălărie de fetru cafenie. — Ce s-a-ntâmplat, moșule? Stau prost cu piciorul. Vrei să mănânci? — Vreau doar puțin ceai, mulțumesc. Știi, am venit cu Puss Moth. N-o s-o pot lua și pe memsahib. Am loc doar pentru un om. Camionul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ntorceau acasă. În stânga noastră se vedea Mediterana. Marea era agitată, valurile se spărgeau de țărm și vântul aducea stropii până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu un strat gros (...) de lut galben și sfărâmicios. Apoi ierburile au crescut și au putrezit și din rămășițele lor adunate timp de sute de mii de ani și dospite de ploi și de căldură, s-a născut pământul gras cafeniu sau negru, care hrănește lanurile de grâne. Aceasta este povestea câmpiilor noastre”. (S.Mehedinți, G.Vâlsan, Lecturi geografice ) Macii Magda Isanos Ardeau ca niște facle vii, în vârf de firave tulpini. Își înălțau râzând zglobii obrazul roșu dintre spini. I-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mod plin de umor și de greșeli, „ist nicht sehr gute“. Avea o tunsoare scurtă, Îndrăzneață. Purta ochelari moderni, cu rame mici În formă de ochi de pisică, stil retro anii ’50, foarte la modă. Era Îmbrăcată cu un sacou cafeniu din catifea reiată, pantaloni kaki și un pulover negru pe gât. Părea Într-adevăr competentă. Ar fi putut la fel de bine să fie ghid În Maine sau München. —Orașul chinez de la graniță are hotel foarte bun, continuă Lulu. Acolo veți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pe dreapta, se găseau o colină acoperită cu arbuști de ceai și o parcelă cu morcovi cu vârfuri Înflorite, albe. Pe stânga, erau câmpuri aurii de rapiță, iar lângă ele, livezi de arbori de cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu palma deschisă. Băiatul driblă cu mingea pe alee Înainte de a i-o arunca Înapoi lui Rupert făcând-o să sară doar o dată. Mai apăru o minge, mai mică, un glob ușor de ratan. Un băiat Îmbrăcat Într-un longyin cafeniu Îl aruncă și-apoi Îl lovi cu călcâiul pasându-l unui alt băiat. Acesta lovi o dată mingea cu capul, aruncându-i-o Încet lui Rupert care o prinse imediat pe genunchi și o ținu acolo până i-o pasă tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-o cum se apropie, dar mingea ricoșă și atinse pământul. Rupert ridică mingea din Împletituri. —Mișto, Îi spuse lui Moff. Ca o minge umplută cu nisip, doar că sare mai tare. Îi Înapoie mingea de ratan proprietarului, băiatul În longyin-ul cafeniu. Moff scoase vreo două bancnote de o sută de kyat și arătă spre minge. Băiatul Îi Înmână mingea și luă cele două sute de kyat cu un aer solemn. —Mișto, spuse Rupert din nou și Începu să se joace cu mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când cu un genunchi, când cu altul, și mergând În același timp după tatăl lui care se Îndrepta spre cortul cu acoperiș ascuțit ce adăpostea piața de alimente, locul de Întâlnire stabilit. Cortul era un imperiu al culorilor: auriul și cafeniul șofranului, gălbenelelor, curry-ului și chimenului; roșul fructelor de mango, al ardeilor iuți și al roșiilor; verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi, coriandrului și castraveților. Copiii mai mici se uitau cu poftă la tăvile Întregi de jeleuri din alge colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dorință de a făuri perfecțiunea. Imperfecțiunea e un joc pe care numai natura, în perfecțiunea ei, și-l poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere, vreo pată cafenie pe omoplatul drept. Nimic. Viața și trupul îmi erau la fel de curate ca laptele pe care-l vindeam. Am răscolit toată casa, spionând și suspectând obiectele de care eram înconjurat. Am îndrăznit să intru, pentru prima dată, în atelierul bunicului. Acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]