1,100 matches
-
vom putea strînge într-un an întreg. Ceea ce se dobîndește după o călătorie de douăzeci de mii de mile, merită să fie salvat, domnule căpitan! Ă Asta așa e, așa e... dacă-l vom dobîndi... Ă Vorbeam despre uleiul din cală, domnule căpitan. Ă Iar eu nu vorbeam și nu mă gîndeam cîtuși de puțin la el. Pleacă de-aici! Lasă-l să curgă! Și eu sînt plin de găuri! Da, găuri peste găuri. Nu numai că butoaiele mele sînt găurite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu vorbeam și nu mă gîndeam cîtuși de puțin la el. Pleacă de-aici! Lasă-l să curgă! Și eu sînt plin de găuri! Da, găuri peste găuri. Nu numai că butoaiele mele sînt găurite, dar butoaiele astea zac în cala unei corăbii care ia apă, ceea ce e mult mai rău decît starea vasului Pequod, omule! Și totuși, nu mă opresc ca să-mi astup găurile, căci cum aș putea să le dibui într-o cocă atît de îngreunată? Și, admițînd că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe punte. Ă Ești un băiat bun, Starbuck, îi spuse el în șoaptă secundului. Apoi, se adresă echipajului, cu glas tare: Ă Strîngeți zburătorii și velele-gabier, la pupa și la prova! Mascați verga mare! Montați palancul cel mic și deschideți cala principală! Ar fi poate zadarnic să ne întrebăm ce anume-l făcea pe Ahab să se poarte în felul acesta cu Starbuck. Poate o scînteie de onestitate sau poate o simplă prudență, căci împrejurările erau de așa natură, încît un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mic de nesupunere, chiar trecătoare, din partea primului secund al vasului, ar fi putut avea consecințe grave. Oricum ar fi fost, ordinul fu executat: palancurile fură montate. Capitolul CIX QUEEQUEG îN SICRIU Se vădi că butoaiele aruncate la urmă în cală erau intacte și că spărtura trebuia căutată, deci, mai în fund. De aceea, cum marea era calmă, oamenii pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
palancurile fură montate. Capitolul CIX QUEEQUEG îN SICRIU Se vădi că butoaiele aruncate la urmă în cală erau intacte și că spărtura trebuia căutată, deci, mai în fund. De aceea, cum marea era calmă, oamenii pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea lor neagră, la lumina zilei. Butoaiele astea de la fund păreau atît de străvechi, din pricina lemnului lor ros și năpădit de mușchi, încît te așteptai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
infatuata lume să se apere de Potop. Unele după altele fură scoase apoi butoaiele cu apă dulce, cu pîine și carne conservată și legăturile de doage, pînă cînd pe punți aproape că nu se mai putea circula; sub picioarele noastre, cala deșertată suna a gol, de parcă-am fi călcat peste niște catacombe pustii și se legăna și se rostogolea pe mare ca un fel de damigeană umplută cu aer. Corabia era încărcată în partea de sus, întocmai ca un student famelic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bietul Queequeg: ca harponist, nu numai că era silit să înfrunte întreaga furie a balenei vii, ci - după cum am văzut - trebuia să se urce și pe spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu pămînt scos din fundul calei; în chip de pernă, îi puseră o bucată de pînză de vele făcută sul. Queequeg stărui să fie transportat în acest pat de pe urmă, ca să poată să-l încerce și să vadă cît de comod era. Rămase acolo nemișcat vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă în curînd, bătrînul fierar Perth, cu trupul plin de funingine și de bășici, nu-și dusese înapoi în cală forja mobilă, după ce-i meșterise lui Ahab accesoriile pentru piciorul său, ci o lăsase încă pe punte, legînd-o zdravăn lîngă arborele trinchet, cu niște belciuge grele. Acum era mereu solicitat de șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Capitolul CXIV PEQUOD SE îNTÎLNEȘTE CU Burlacul într-adevăr priveliștile și sunetele aduse de vînt, la numai cîteva săptămîni, după sudarea harponului lui Ahab, au fost destul de vesele. O corabie din Nantucket, pe nume Burlacul, care tocmai își vîrîse în cală ultimul baril de ulei, zăvorîndu-și bocaporții gata-gata să plesnească, aluneca veselă și trufașă, în ținută de sărbătoare, printre navele răzlețe din zona de vînătoare, înainte de a-și îndrepta prova spre patrie. Cei trei marinari din vîrfurile catargelor sale purtau la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tîrziu, Burlacul făcuse o expediție uimitor de norocoasă - cu atît mai uimitoare, cu cît, navigînd în aceeași zonă a oceanului, numeroase alte corăbii nu capturaseră nici măcar o balenă, în decurs de cîteva luni. Nu numai că trebuiseră să scoată din cală butoaiele cu carne și cu pîine, pentru a face loc mult mai prețiosului spermanțet, dar fuseseră nevoiți să cumpere butoaie în plus, de la corăbiile întîlnite în drum; aceste din urmă butoaie erau înșirate pe punte și în cabinele căpitanului și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Numai doi oameni din Insule, atîta tot, nici nu merită să vorbim despre asta. Dar poftim la bord! Hai, bătrîne, vino la bord! O să-ți descrețești grabnic fruntea. Poftim la bord, să iei parte la veselia noastră, căci avem o cală plină și ne îndreptăm spre patrie. „Cît de familiar poate fi un idiot!“ își spuse în gînd Ahab. Apoi, cu glas tare: Ă Ai cala plină și te îndrepți spre patrie, zici? Ei bine, corabia mea e goală și se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fețele lungi? nu știu de glumă? Uite, domnule Starbuck - dar e prea întuneric ca să te uiți. Atunci, ascultă-mă: eu unul, văd în flăcările alea care-au licărit în vârfurile catargelor, un semn bun, căci catargele sînt înfipte-ntr-o cală care-o să fie plină vîrf cu spermanțet, pricepi matale? Așa că, tot spermanțetul ăla o să urce prin catarge ca seva prin trunchiul unui copac. Da, cele trei catarge ale noastre au să fie ca niște lumînări de spermanțet - ăsta e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tremur atît de straniu, încît oamenii începuseră să se întrebe dacă era o făptură muritoare sau doar o umbră tremurătoare aruncată pe punte de trupul nevăzut al cuiva. Umbra aceea plana necontenit acolo; nici măcar noaptea nu-l vedeai coborînd în cală sau dormind. Stătea ore-n șir pe punte, fără să se așeze sau să se rezeme de ceva, iar ochii lui galbeni, dar uimitor de vioi, păreau a spune: „Noi doi sîntem veșnic de veghe“. La fel, marinarii nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu că Fedallah lipsea. Ă Partul! exclamă Stubb. Te pomenești c-a fost smuls de... Ă Dar-ar ciuma-n tine!... Dați fuga cu toții și căutați-l pretutindeni în arboradă, în cală, în cabină, la teuga - să mi-l găsiți! Nu, n-a fost smuls, nu se poate! Dar oamenii se întoarseră curînd la căpitan, pentru a-i spune că partul nu era de găsit nicăieri. Ă Da, domnule, făcu Stubb, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru a prinde animale sălbatice. Fostă colonie portugheză în India. Mult într-o bucățică îlat.). Pe balenierele care vînează cașaloți și care transportă o cantitate mare de ulei, se obișnuiește ca, de două ori pe săptămînă, să se introducă în cală un furtun pentru a stropi butoaiele cu apă de mare, care, ulterior e scoasă cu pompele vasului, la intervale diferite. în felul acesta se urmărește ca butoaiele să aibă umezeala necesară pentru a nu crăpa, iar grație apei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a stropi butoaiele cu apă de mare, care, ulterior e scoasă cu pompele vasului, la intervale diferite. în felul acesta se urmărește ca butoaiele să aibă umezeala necesară pentru a nu crăpa, iar grație apei pe care o scot din cală, marinarii pot detecta cu ușurință eventualele scurgeri ale prețioasei încărcături în.a.). în limbajul marinăresc, „puii Maicii Carey“ înseamnă pasărea furtunii. Nu te botez în numele Tatălui, ci în numele diavolului îlat.). Numele a trei frați romani, care, sub domnia lui Tullus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care-l urmăreau. Din înaltul cerului un vuiet începu să răsune și în mintea tuturor încolți acel gând care era rupt din realitate. În ultima clipă putură vedea aripile bleu alungite pe lângă corpul principal al avionului și cum, din cala sa, un punct albastru deschis, străbătut de linii albe care își schimbau permanent poziția, se desprinse și cădea spre școală. O lovi pe aceasta în aripa B, aproape de parter, în curtea interioară, dar nu făcu nici un fel de pagube. Helur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se încrucișează pentru a putea modifica înălțimea mesei, înde părtând mai mult sau mai puțin suporții verticali. Totul în cepe să i se învârtească în fața ochilor ca într-un calei doscop haotic. Augustus îl privește lung un minut sau două, apoi se ridică și se-ndreaptă în tăcere către grădină. Nu prietenia cu Claudia Appia riscă să-l piardă pe Libo, ci ura neostoită a Liviei. Nedumerirea îi încolțește din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi forfoteau ca niște furnici. Pe puntea a doua se afla intrarea în cala navei. De acolo, se despărțiră și fiecare coborî în cabina ce-i fusese atribuită. Solilor li se dăduse aproape de prova o cabină mică, dată cu lac în stil shunkei. Încăperea era plină de mirosul de lac. Însoțitorii trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pierdere. Nu te cred. — Nici nu-i nevoie să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o bătălie. Pe câmpul de luptă, ostașul trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în război, oamenii de seamă n-au devenit soli, ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-un colț al acelei încăperi se găseau însoțitorii săi, Yozō, Seihachi, Ichisuke și Daisuke. În cabina cea mare mirosul rogojinilor de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]