933 matches
-
împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI MAI MULTĂ VIAȚĂ DE LA QUANTUM INTERMINABIL. îAȘA OR SĂ VĂ IUBEASCĂ). CAPITOLUL 39. Divorțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interesată de o relație serioasă? Asemenea cuvinte ar fi putut părea stupide sau chiar bizare, având în vedere că se cunoșteau de atât de puțin timp, dar sinceritatea evidentă a lui Laurence le transformă în ceva nespus de emoționant. Apetisantul calcan de Dover pe care îl adusese chelnerul i se răcea în farfurie. Doar un bărbat într-adevăr deosebit o putea face pe Fran să uite de mâncare. — Da, Laurence, spuse Fran cu blândețe, cred că aș fi. — Așadar, chiar te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
față de masă de pe o parte pe alta. Fața proaspăt întoarsă era una de dărâmături fumegânde, de alveole în care râcâiau excavatoarele cu comportament și psihologie de fiară. La intersecția dinspre Piața Căuzași, 14-15 buldozere agățau fiecare, sub lamă, cîte-un calcan sau vreun dos de clădire, retrăgîndu-se cu ele, pe cîte-o ulcerație de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mână și-l conducea până în fața celei de-a treia case, pe mâna stângă, cum ieși din intersecția stradelei Ștefan Mihăileanu cu strada Plantelor, una dintre cele mai înalte și orgolioase vile din vechiul cartier. Îi arăta c-o unghie calcanul mîrțologit și îi susura: Dacă vrei, sparge! Dacă simți nevoia, distruge! Distrează-te cât te ține pipota, țipă, rostogolește-te! Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
actor și spectator. Această «paradă a morții», aceste tendințe se observă În mod frecvent la copil, la femeie și la adolescent.” (Pierre Moron, op. cit., p. 77). (18) Émile Durkheim, Despre sinucidere, Institutul European, Iași, 1993, p. 12. Traducere de Mihaela Calcan, prefață de Mihai Dinu Gheorghiu. (19) Ibidem, p. 10. (20) Paul-Ludwig Landsberg, op. cit., p. 93. (21) De pildă, În Encyclopaedia Universalis, Paris, 1981. (22) Pentru un studiu extensiv (ba chiar și excesiv!), v. lucrarea clasică, din 1621, a lui Robert
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
curgătoare se alimentează unele pe altele; cele mici se varsă în cele mari, râurile se varsă în fluvii și fluviile în mări. Marea dă tot mai puțin pește. În urmă cu două decenii se pescuiau în larg cantități mari de calcan. Acum cantitățile au scăzut. Rechinul de Marea Neagră este și el tot mai rar; la fel și lufarul. 8 NOIEMBRIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A ZONELOR URBANE În zonele urbane aerul este din ce în ce mai poluat. Anumite persoane, care nu se gândesc la respectarea mediului
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. În portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan? o pisică-de-mare? un barbun? - care, chinuit de dorință, se freca de o piatră; și s-a simțit de îndată mai bine, în stare să reia cursul normal al activităților sale filosofice. (M-am informat, peștii nu se masturbează; femela își
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vă amuze, iar minunata stupiditate a oamenilor vă încîntă. Mă întreb dacă ați găsi aici cu ce să vă hrăniți: niște americani greoi, din clasa de jos, niște englezi suspicioși și aceste mese interminabile la care copiii mei adorm între calcan și friptură... V-ar plăcea foșgăiala de corpuri goale pe plajă această populație de pe malurile Gangelui. E o generație care știe să trăiască fără veșminte. Copiii și adolescenții se joacă cu mingea îmbrăcați aproape numai cu bronzul de pe ei: săpunul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frumoase, la rândul ei o caligramă, cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale decorative, unde, uneori, în fundal, se profilează orașul, cu o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În Primăvara (1901), pictorul înfățișează înconjurată de flori o femeie cu flori în păr, într-o atitudine gânditoare. Tabloul este străbătut de o creangă precum o nervură fină, o vascularizare a sa, iar două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă atenția sa se fixează cu precădere asupra gesticulației și a unui transfer al elementelor figurative în motive sugestive, împinse către abstracție, pe care artista nu le mai descrie, forța lor de sugestie făcând inutilă descripția. "Mă atrăgeau mai mult calcanele caselor bătrâne, pentru că în zidul vechi și sgronțuros, în crăpături, ca și în părțile lui netede, vedeam desenându-se figuri în gesturi de rugăciune, cavaleri medievali în zale, alergând pe cai repezi, oameni disperați ridicând mâinile spre cer; vedeam valuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
București, 2008. Compagnon, Antoine, Demonul teoriei. Literatură și bun simț, traducere de Gabriel Marian și Andrei-Paul Corescu, Editura Echinox, Cluj Napoca, 2007. Dufays, Jean-Louis, Stéréotype et lecture. Essai sur la perception littéraire, Mardaga, 1995. Durkheim, Émile, Despre sinucidere, traducere de Mihaela Calcan, Editura Institutul European, Iași, 1993. Eckermann, Johann Peter, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale, în românește de Lazăr Iliescu, prezentare de Al. Dima, E.P.L.U., București, 1965. Évrard, Frank, Fait divers et littérrature, Éd. Nathan, Paris, 1997
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și eroul salvator, femeia fiind mereu la mijloc, între bine și rău fapt ce-i conferă complexitate, ferind-o totodată de sancțiunea morală. Așadar: duplicitatea feminină e prescrisă de însăși poetica melodramei. 117 Émile Durkheim, Despre sinucidere, traducere de Mihaela Calcan, Editura Institutul European, Iași, 1993. 118 Scrisoare către Mihail Dragomirescu din 3 aprilie 1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 57: Așadar Ana bine face că n-are voință. Ar vrea ea viață nouă dar aceasta nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
albastre, lufari ambițioși, neîntrecuți la gust, labani argintii egali orientați, chefali prăpăstioși cu zalele curgând ca niște râuri neîntrerupte; la rând urmau barbunii mustăcioși, dragoni cu spini paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lingă alta. Cărțile mele nu sânt străbătute de cine știe ce oițe din folclorul românesc sau de mătăniile ritului ortodox, ci de stelele dantești, de compasul lui John Donne, de lancea lui Cervantes, de gândacul lui Kafka, de madelaina lui Proust, de calcanul lui Gunther Grass. Nu mă simt în concurență doar cu autorii români sau doar cu bulgarii, rușii, sârbii, cehii sau polonezii din preajmă, ci cu scriitorii de pretutindeni pe care-i admir și-i iubesc. Sigur, subiectele mele pot fi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Adrian Nastase, Cătălin Nechifor, Robert Negoiță, Oana Mizil, Carmen Moldovan, Daniel Oajdea, Victor Ponta, Vasile Popeangă, Dan Mircea Popescu, Cristian Rizea, Valeriu Steriu, Mugurel Surupăceanu, Valeriu Zgonea. 23 Mircea Banias, Florin Mircea Andrei, Viorel Riceard-Badea, Radu Berceanu, Anca Boagiu, Valentin Calcan, Dumitru Oprea , Iulian Urban, Albu Gheorghe, Cătălin Buhăianu-Obuf, Bogdan Cantaragiu, Adrian Gurzău, Gheorghe Hogea, Monica Ridzi, Dănuț Liga, Stelian Fuia, Theodor Paleologu, Silviu Prigoana, Nicușor Păduraru, Ștefan Pirpiliu, Elenă Udrea, Sever Voinescu, Valerian Vreme, Sorin Zamfirescu, Dan Zătreanu. 24 Emilian
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
peștele-dulgher și multe alte specii mediteraneene), o cotriade bretonă (macrou, merlucius, sardină, adică pești ieftini, căci supa aceasta o făceau pescarii din ce le rămânea nevândut după o zi de trudă pe mare), o matelote din Normandia (diferite specii de calcan, scoici, creveți), o caldeirada portugheză (anghilă, merlucius, dar și homar, creveți, scoici), o uha rusească (începând din secolul al XVIII-lea, aceasta se face exclusiv cu pește, în special din specii de apă dulce), o kakavia sau o psarósoupa avgolémono
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care au zăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mele nu ar fi făcut decât să-i creeze dificultăți suplimentare. Cu toate astea, tăcerea trebuie să mă fi împovărat destul de mult, altminteri e greu de crezut că m-aș fi simțit dator să-i ridic, în romanul meu retrospectiv, Calcanul, un monument imposibil de ignorat acelui profesor de latină și fost președinte al partidului de centru al orașului liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
persistentă? Să fie oare golul din stomac un spațiu ce poate fi umplut retroactiv? Oare nu ar fi mai important să vorbesc acum în fața unui public sătul despre jalea de astăzi din imensele lagăre africane sau, ca în romanul meu Calcanul, să relatez în general despre foame, „așa cum a fost ea răspândită în scris“ și nu voia să mai plece, așadar să istorisesc la nesfârșit povești despre foame? Încă o dată se bagă în față eul meu, chiar dacă nu se poate data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceartă până și la masă și vor să fie izbăviți cu ajutorul unor povești mincinoase ce se dau pline de evlavie, fiindcă au încremenit în semne zodiacale medievale. Mai târziu am tras de intervalul meu de timp și am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în prelatul Ludewik și tovarășul de beție al acestuia, Ludrichkait, apoi în călăul Ladewik sau cioplitorul în lemn Ludwig Skriever și transformat de la un secol la altul, el a fost țesut în povestea istorisită și totodată copărtaș la romanul meu Calcanul, la care am trudit pe la mijlocul anilor ‘70. Unul dintre capitolele scurte al acestuia poartă titlul „Lud“, pentru că, în timp ce scriam, prietenul mi-a murit. De atunci lipsește Lud. De atunci, Lud trăiește în memoria mea, motiv pentru care nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învățat ce mai trebuia învățat în continuare -, ci găina masivă, apoi un corp de păsăre alungit ca un băț și peștele turtit, conceput într-o formă frântă, erau cele care dădeau direcția. Peștele se baza pe primele desene pe tema Calcanul, iar în poezii precum Flașnetă cu puțin înainte de Paște și Apă mare, un text care a generat prima mea piesă de teatru, am găsit tonul până atunci căutat doar în joacă; acesta începea să fie favorizat de aerul Berlinului, amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine ca „fier vechi“. Când, pe la mijlocul anilor ‘70, în celelalte zone ale vieții mele fericirea căminului scârțâia pe ici, pe colo și nu mai aveam patru pereți între care să mă simt în largul meu - motiv pentru care manuscrisul romanului Calcanul nu știa ce i s-a-ntâmplat -, m-am refugiat cu pas ușor din Berlin, cu una dintre Olivetti-urile mele în valiză, la Londra, unde am găsit adăpost la Eva Figes, o foarte amabilă colegă a mea; așadar, mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]