32,616 matches
-
Emil Brumaru M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă, Îngere răbdător, unde ți-e puful dulce. Mi-e sufletul în grabă și-n risipă; E timpul lucrurile să se culce Alăturea de umbra lor; dulapul Misterios, îmbujorat de-arome bune, A căpătat și el înțelepciune Și nu
M-adăpostesc, copil, sub calda ta aripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8466_a_9791]
-
și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să "gonim" funigeii ca pe muște. A urmat spălarea cuverturii patului, a feței de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu cumva am reținut această episodică găzduire doar datorită numelui străzii. Năvalnicul nu se poate uita ușor. Dar nu! Mă urmărește și azi figura Mamei, posomorâtă câteva zile în
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Emil Brumaru Învăluirea caldă de aripă A unui înger nevăzut să nu o uiți. Tu-mi socotești pe degete ani scurți, Ci tot mai lungi i-aș vrea și cu risipă De-arome străvezii ce-ți ies în cale Cînd nici te-aștepți, iubita
învăluirea caldă de aripă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8442_a_9767]
-
era o femeie foarte progresistă. Și sentimentul ăla de întâlnire fericită, când mâna ei îl ridica deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
în acea formă îndelung râvnită și neatinsă a unei existențe ordonate, așezate, purtând pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în piețele din jur. Tata-mare s-a
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
deschise. Pe o firmă se poate citi cu litere roșii reclama unui magazin de confecționat fuste. Pe urmă, strada Lipscani se îngustează printre fațade și ziduri și se refugiază într-un punct, sub cupolele unei clădiri foarte dichisite, și e caldă și galbenă ca mălaiul, emanând tihnă și o nonșalanță văratecă, poate un mic Paris, dar unul - așa se vede cel puțin pe cartea poștală a lui tata-mare - în care lupoaica stă cu ochii ațintiți spre stradă. Și eu stau în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
culoare fără egal, pe care o cunoșteam de o viață, fără să o fi văzut cu adevărat până la sosirea mea în București, în această după-amiază; era probabil ecoul unui parfum, pe care cuvântul „România“ îl emana pentru mine, trezind modelul cald și dulce al unei broderii care se simțea aspră la pipăit ca basmaua brodată din bumbac păstrată de mama în șifonier, învelită în hârtie de mătase. În acest loc, sub copacii încă tineri, cu optzeci și cinci de ani în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
nici un rol în educație au un sens metafizic. „Fericiți cei săraci, că aceia se vor milui.“ Prima achiziție comportamentală prețioasă. Slăbesc reflexele de agregare. S-a plictisit de meciurile și berile de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara și banalizatul Sinatra dădeau iluzia melancoliei citadine, singurătății boeme, a unui decadentism cu ceva stil. (Depășirea etapei estetice a vieții, ar spune Kerkegaard). Prieteniile, sentimentele intense ale tinereții se estompează, se cern, se răcesc. Unii pleacă definitiv în provincie
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
cafea. Răul la mulți oameni era că nu știau să dea lucrurilor valoarea cuvenită. Majoritatea risipeau timpul și fericirea, așa cum risipeau și banii. Dacă te uitai mai bine, puțini știau să profite de ce aveau. De exemplu, nu profitau de apa caldă, nici nu-și aminteau să stingă imediat lumina când treceau dintr-o cameră într-alta, sau să oprească gazul puțin înainte ca mâncarea să fie gata. Da, câți făceau asta? Și pe urmă se mai și mirau că nu le
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
apă fierbinte îi era de ajuns. Iar vara, ca acum, nici nu trebuia să încălzească apa prea mult, era bună așa, doar călduță. În orice caz, cum folosea atât de puțină, ultima apă rămasă și-o turna pe spate mai caldă decât cealaltă - o, ce plăcută era această apă care-i curgea pe piele, la temperatura dorită. O cană de apă acoperea jumătate de corp, următoarea, cealaltă jumătate, și astfel - două căni cu apă, acoperind tot corpul, îi dădeau o senzație
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
o senzație de plenitudine. N-avea nevoie de nimic altceva, își spunea ștergându-se mulțumită cu prosopul curat și călcat cu grijă. Sigur că unele case aveau băi moderne, cu căzi în care chiar puteai să stai culcat și apa caldă nu se isprăvea la robinete. Dar chiar dacă nu avea nimic din toate astea, tot făcea baie, cu puțină îndemânare și pricepere. Și sigur că nici cei bogați nu aveau prosoape mai bine călcate decât ale ei. Acum însă îi era
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
-se în spatele lor ca și când ar fi putut-o proteja, orologiul din perete, etajera, masa, bufetul, scaunele. Proprietarul o vizitase odată, cu vorbe mieroase. Îi oferea o indemnizație ca să plece. Se va duce într-un apartament modern, cu boiler pentru apa caldă, baie și mașină de spălat, promitea el. Dar ea n-avea încredere. Chiar dacă ar fi fost adevărat, nu voia să cunoască alte vecine. Se putea să nu-i placă, și atunci? Și unde să ducă păsările? Fiindcă, bineînțeles, n-avea
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Muguraș Constantinescu Caldă încă, apărută în ianuarie 2004 la editura pariziană Seuil, ultima carte a lui Gérard Genette, Metalepsa - de la figură la ficțiune, este în întregime dedicată unei figuri - a transgresiunii, a intruziunii, a întreruperii și chiar a infracțiunii și delictului. După cum știm
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
Marioara Murărescu a organizat un spectacol reprezentativ aducând pe scena sibiană colindători din principalele zone folclorice ale țării. Grupuri sau grupulețe, moldoveni, bănățeni, olteni, bihoreni..., au adus cu ei frumusețea și prospețimea, sinceritatea și autenticitatea colindelor. Realizatoarea, cu vocea-i caldă și vorbe naturale (poate că n-ar fi rău să mai schimbe din când în când câte-o frază-două din limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
satisfac tocmai această foame de unic. Brook are nevoie de adevărul în act, nu acest adevăr cinematografic la care visează toți regizorii de teatru care vor să facă film, ci adevărul teatral, adevăr al relațiilor, al corpului, al acestor cuvinte “calde” pe care scena le exaltă. “Ceea ce mă interesează, spune el, e să dau viața unei lumi și nu să o manipulez”. Brook caută să parvină prin teatru la viață, nu la viața cotidiană, ci la o viață concentrată. La Brook
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
când peste o oră vor fi morți? S-ar zice că viața și moartea nu au nimic în comun. Te poți hotărî să mori mâine, dar azi mai vrei să mănânci ce-ți place și să dormi într-un pat cald. Ce gânduri ai de fapt? - Vreau să scap pentru totdeauna din infecția asta uriașă. - Doamne-Dumnezeule, pe vaporul cu care am venit în Europa nu mi-ar fi trecut nici o clipă prin minte că ambițiile mele neroade vor aduce pe cineva
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de joc propriu-zis. Actorii sînt în imediata apropiere a spectatorilor - într-un fel ca la Teatrul Act, ca într-un veritabil kammerspiel - realitate care îi obligă literalmente la modificarea stilului și a concepției de joc. Spațiul lui Sică Rusescu este cald - lemnul este protagonist - dar și tranșant totodată, și împinge, și el, spre abordări adevărate, spre curaj, spre căutarea altor modalități de rostire, de așezare în lumină, de raportare la parteneri, la nuanțe, la spectatori. Eu cred că momentul acesta este
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile, ca să onoreze cererea de obiecte din catifea și de hermine artificiale, ferite de atacul moliilor. Coroana în sine era o problemă, dat fiind că
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
care l-am încercat, mi-am dat seama că șoldurile mele se făcuseră tari și rozalii, musculoase și rotunde în același timp. Mâncatul îmi făcea bine. Îmi oferisem, așadar, o săptămână la Aqualand. Afară ploua, dar la Aqualand e întotdeauna cald și frumos. Intrarea acolo însemna aproape o zecime din ajutorul de reinserție pe care-l primeam lunar, iar maică-mea n-a fost deloc de acord. A refuzat chiar și să-mi dea un tichet de metrou, așa că, pentru a
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
în interviul pe care l-ați acordat d-lui Mircea Handoca în iulie 1981 5) spuneați că era apropiat de studenți, „îi cunoștea pe fiecare în parte”, îi îndruma, efectiv, pe cei care lucrau la teza de doctorat, era volubil, cald? - Ce m-a făcut să pornesc în aventura din România lui Ceaușescu în 1981, la 50 de ani? Știam că vreau să scriu o carte despre acest om important, care credeam că nu este înțeles cu adevărat de către cei din
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă. Sînt multe bariere în ăia 50 km dintre Odorhei și Sighișoara, același ritual - mecanic, barieră, tren, mecanic, barieră, tren; facem mai bine de-o oră jumate, în vagon ar fi cald, dar ușile nu se-nchid bine și-i curent. Ajungem la fix la Sighișoara, dar la acceleratul de București nu mai sînt locuri. N-am mai mers în picioare de cînd eram în anul I (dacă stau să mă gîndesc
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
catafaza), pe lîngă poezia incontestabilă a unor pagini, cum e cea despre Tăcerea îngerilor, despre Lumea în oglindă, despre Îngeri și litere sau despre Căderea îngerilor și răul omenesc, pe lîngă capitolul Omul de lîngă înger, una din cele mai calde înțelegeri ale călugărului, apar în carte și demonstrații strînse, perfect logice (vezi argumentul tomist al existenței îngerilor). Nu de puține ori splendide formulări aforistice articulează cîte o idee: “Ești ceea ce știi să-ți adaugi”; “Boala demonică prin excelență este fascinația
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
adîncite în întuneric, nici un bec aprins prin curți, nici un felinar pe străzi. E doar șase seara. Ajung cu bine la Teatrul “Tony Bulandra”. Sînt pentru a doua oară aici și am sentimentul că vin de cînd lumea. E o atmosferă caldă, umană, care te întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
e sufletul întreg - se pare - Pentru noi și-amiaza-amurg se vrea. Ce noroc că Soarta cruntă-n stare Totuși nu-i să ne mai schimbe ea! Durată în schimbare Doar o oră, ah, de-ar ține încă timpuriul har! Dar vînt cald de vest, cum vine, Ploi de flori așterne iar. Să mă bucur de verdeață, Că ea umbră-ntîi mi-a dat? Brusc furtuna o și-nhață, Toamna, cînd s-a clătinat. De vrei fructe de pe cracă, Partea ia-ți cît mai
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]