824 matches
-
spital n-au reușit să-și protejeze marfa, compusă în principal din legume și fructe. Am văzut cum ploaia măcelărea căpșunile și cireșele, din care săreau stropi de un roșu închis, ce se scurgeau de pe masă și se reuneau pe caldarâm în mici pârâiașe. Câțiva câini au fost păcăliți de culoarea băltoacelor, pentru că s au repezit, cu limbile scoase, să lingă asfaltul, crezând că e sânge. S-a păcălit, ajutându-l din plin chiar eu și un domn distins, îmbrăcat elegant
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
străină gură"; la neputința de a mai iubi și chiar înghiți ce ți-a fost odată familiar, al tău, firesc și ușor, deși nevăzut ca aerul; la riscul de a te simți vulnerabil în cartierul unde știi fiecare piatră din caldarâm, fiecare copăcel; și mai ales, vulnerabil și nesigur pe tine în propria limbă, asupra căreia pierzi controlul, fiindcă ea însăși se modifică, asemenea copăcelului și nu cum ar face-o dacă tu ai fi lângă el, să-i rotunjești coroana
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
modă și curele de slăbire sînt singurele legate de vreun subiect așa-zis cultural-monden. Marea problemă e invazia de țânțari. Nu o prea rezolvă primăria. Cît despre parcări, e horror. Cu greu găsești un loc liber. Jeepanele și limuzinele umplu caldarîmul, dar și spațiile verzi." Casa de pariuri literare A apărut o nouă editură: CASA DE PARIURI LITERARE. A apărut, pășind cu dreptul, prin tipărirea a două volume de versuri ale Norei Iuga (Dactilografa de noapte și Spitalul manechinelor). Iar dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]
-
Simona Vasilache Prea puțin iubesc verile bucureștene, veri ca de nisipuri, mirosind a sudoare și a asfalt. În schimb, în cîte-un aprilie de fotografie, cînd primăvara orașului te păcălește, merită să risipești pe caldarîm pași sprijiniți de toiag. Arghezi a făcut-o o viață. Și studiile de portret, detaliu de centru, detaliu de mahala, le-a adunat, în dezordinea lor memorialistic-literară, în Cu bastonul prin București. Carte galben-pătată, cu autor și Ateneu în foto
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
sistemelor de siguranță ale vilelor de milioane de dolari: bărbații merg țepeni, cu bărbia Înainte, ca acțiunile În creștere. Cu toate acestea, aici nu e Typical, unde noul se Întinde limpede peste cîmpurile de zăpadă precum conturul unei victime pe caldarîmul unei străzi liniștite. Noua bogăție obraznică, neliniștită a Vestului se luptă cu trecutul, un trecut care nici el nu este din cale afară de vechi. Ici și colo, vechii bogați stau răstingniți În fotolii, Întrebîndu-se de unde au apărut bogații cei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l din priviri În timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la masivele și miraculoasele flori de gheață de la ferestrele casei părintești, care avea numai un rând de cercevele. Privesc ceva mai departe și observ cernerea lentă și subțire a unui praf de zăpadă, ce se adaugă stratului vechi, pudrând proaspăt caldarâmul și preajma - apoi mă gândesc la corespondența pe care va trebui să o fac. Am promis consăteanului I.N. Oprea un material de peste 40 de ani, scris atunci cu scop educativ la comanda fostului secretar P.C.R. Tolescu, material ce urmărea formarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
San Marco. Recunoscu străduțele pe care se jucase cu micii lui prieteni, revăzu zidurile caselor cu etaj, Înghesuite În alei umbrite, cu zidurile ușor Înnegrite de timp, se opri În Campo di San Luca, privind o fetiță care desena pe caldarâm, cu o piatră albă, profilul unei pisici, și apoi, la etajul superior al caselor elegante, ferestrele pline de flori roz, galbene și mov, iar În partea opusă, silueta masivă și Înaltă a Bisericii San Luca și crucea de pe cupolă desenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de lampioane roșii și verzi. Da, Kenzo era prins În mijlocul unui grup de peste o sută de samurai. Oan-san vedea Katana prietenului său rotindu-se fulgerător În toate direcțiile și auzea gemetele muribunzilor. Peste douăzeci de cadavre erau deja așternute pe caldarâm. Fără nici un zgomot, Copilul Albastru intră În luptă. Aruncă toate cele zece shuriken-uri, care se Înfipseră În punctele vitale ale dușmanilor, expuse fie și o fracțiune de secundă. Păstră pumnalele pentru mai târziu, dar trecu la atacul cu una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
platoșele din piele de bivol și ajungeau până În măruntaie (Midhat văzu chiar o lovitură de pumn care străbătuse platoșa unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o scosese cu un gest fulgerător, aruncând-o pe caldarâm), dar erau și lovituri de neînchipuit, aplicate cu piciorul direct În bărbie, sau, prin salturi cu răsucire, după ceafă, erau salturi lungi peste capetele războinicilor, adevărate zboruri care făceau ca locul masacrului să se schimbe de la o clipă la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
infinita bucurie a neființei. Căzuse pentru ca ei, ceilalți, să Înțeleagă. - Încetați lupta! se auzi o poruncă. - Încetați lupta! se auzi, din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
glezne. Nu mai privesc două televiziuni diferite, ci două lumi antagonice, ireconciliabile à jamais. 29 mai 2005 Franța spune un NU hotărât, cu accente proletare, proiectului de Constituție europeană. În celebra Place de la Bastille, matca tuturor revoluțiilor, este ars pe caldarâm textul acesteia și nimeni nu pare a critica gestul în sine. Agențiile de presă transmit că francezii par a se fi pronunțat împotriva unei Europa prea "liberale" după gustul lor, și a celebrului de acum instalator polonez, prototipul esticului venit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un jurnalist de televiziune cred că a fost extrem de interesant. Pe mine mă fascinează lumea non-occidentală. În special Africa și Orientul Mijlociu. Văzută din afară, Europa noastră, de Est și de Vest, este o provincie, destul de uniformă, aerul miroase la fel, caldarâmul arată la fel, suntem îmbrăcați la fel și așa mai departe. Cu cât te îndepărtezi de acest epicentru civilizațional, cu atât te (re)descoperi mai mult. Și am avut ocazia să descopăr și să mă redescopăr și în Siberia, dar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
unui străin; și m-ai obligat să meditez și să descopăr o parte din comorile poporului suedez. DIPLOMA DE DOCTOR Toamnă... Toamnă în dulcele târg al Ieșilor... Bătrânii tei de pe Copou își scutură frunzele de-aramă prin grădini și pe caldarâm, sub un cer îmbrobodit cu nouri de cenușă și de tuci, gata-gata să-și sloboadă apa strânsă-n baierele cerului. Am revenit în Alma Mater Iasiensis. Am revenit pentru a câta oară? După numeroase reveniri succesive, aproape an de an. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de medii. Nici un strigăt, nici un râset, nici un glas de femeie. Nici măcar zăngănitul de vase sau tropotul de copite de pe caldarâm. Totul părea la fel de mort ca victima. - Cine era omul acesta? - Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am crezut că e unul din mulții drumeți care se duc la papă, ca să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
n-ar strica nici ei! conchise sienezul. La amiază Priorul se despărți de prietenul său. Nu știa ce să facă, dezbinat Între dorința de a aprofunda cercetarea și nevoia de a se Întoarce la San Piero. Canicula cocea pietrele din caldarâm, ridicând volute de praf fierbinte. Simți În ochi iritația prafului și, fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă Dante, care se refugiase Înapoia unei căruțe, spre un bătrân ce ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada ochiului curierul care sărise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe caldarâmul arzător. Dante Îi făcu semn tânărului să se oprească, apoi se așeză pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta, Dumnezeu veghează asupra celor drepți, de pe tronul său. Ce se Întâmplă cu cei nedrepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu zăbrele metalice la ferestre și favoriți de fier monarhici pe post de apărătoare ale locomotivei și ale vagonului din spate. Mergeau greoi și huruiau, iar vagoanele de frână gâfâiau în mocirla cafenie a după amiezii de iarnă sau pe caldarâmul golaș și cafeniu al unei zile de vară, sărat cu cenușă, fum și praf din preerie, făcând pauze îndelungi în fața policlinicilor ca să dea drumul afară unui roi de oameni șchiopi, schilozi, cocoșați, împiedicați în proteze, târându-se în cârje, suferind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în aceeași cameră cu ea o oră pe săptămână, după școală, și, suferind îngrozitor, m-am așezat în spate în tramvai de câte ori se ducea acasă. Cobora prin față, iar eu săream din spate în nămeții plini de zgură și pe caldarâmul cenușiu și îmbibat de apă al străzii din Cartierul de Vest. Tatăl ei era croitor, iar familia locuia în spatele atelierului. Hilda dădea o perdea la o parte și intra și - oare ce făcea? Își scotea mănușile? Galoșii? Bea o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trup zdravăn și cu sângele clocotindu-i în vene, în obraz. Eu lucram jos la un raion cu solduri, sub nivelul trotuarului, zărind și auzindu-i pe cumpărători cum trec peste cercurile verzi de sticlă care erau prinse în betonul caldarâmului, cu poalele hainelor grele fâlfâind asemenea unor umbre proiectate pe aceste lentile, dar cu trupuri îndeajuns de solide, căci sticla scrâșnea sub tălpile care umblau în toate direcțiile. Această criptă era pentru o clasă mai nevoiașă de cumpărători sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
te porniseși, trebuia să continui. Nu, ceea ce o mâna era pasiunea cu care-și dorea ca el să prindă șopârle. Lângă ușa posadei ardeau două boțuri murdare de lumină de cherosen, asemeni unor prune de tuleu vrâstate cu negru. Lespezile caldarâmului erau lunecoase, însă nu de la rouă sau ploaie, iar mirosurile pe care nu eram încă în stare să le disting se ridicau puternic amestecate - mirosul de paie, de lut, cărbune, de fum de ocote, prăjeală, piatră, rahat și mălai, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-o din mâini și am sărit la volan. În lumina farurilor am zărit rochia Theei; stătea nemișcată și probabil aștepta să vadă ce am de gând. Singura mea dorință era să plec de acolo. Dar mașina deja o pornise pe caldarâm și mi se părea că nu mai pot să o controlez. Deseori se întâmplă așa cu mașinăriile: dacă te arăți șovăielnic, decid ele pentru tine. Am luat-o pe drumul spre Cuernavaca, urcuș abrupt, prost marcat. Ne-am ridicat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]