788 matches
-
ceva nedefinit.../ între mărar și pătrunjel/ gogoșari copți și vinete marinate, /ceva între vișine și cireșe negre, fără sâmburi.../ ceva între nuci noi/ de curățat/ din copacul copilăriei/ și zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
iau pulsul, Mânată iluzoriu de impulsul Aceluiași pedestru chinuit. Treceau vagoane într-un murmur sec, Pe șinele încinse-n întuneric, În filmul cu sumarul său coleric, Rulând între speranță și eșec. Am mai găsit și-un rest de imprimeu, Pe caldarâmul negru ca de smoală, Desprinsă-i din scenariu altă coală, În vechea gară, sufletul e-al meu... Referință Bibliografică: AZI AM GĂSIT UN SUFLET... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de
AZI AM GĂSIT UN SUFLET... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366172_a_367501]
-
Vise de toamnă rătăcite, se aștern prin pleoape ruginii, valsuri de amintiri strivite, mătură pașii verii târzii. Vântul tomnatic pare nebun, dezbracă orașul de vise, îmbată-n șoapte de rămas-bun, și frunzele către abise. Strada obosită-i pustie, pojar inundă caldarâmuri, valuri de ceață fumurie, apasă liniștea-n adâncuri. Orașul, tot viață înseamnă, în anotimpuri aproape îmi ești, și tu respiri aceeași toamnă, aceeași toamnă...și tu o iubești!.. Azi lacrimile-mi par nestinse, poate izvoresc mai sus de nori, prin
ACEEAŞI TOAMNĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366176_a_367505]
-
Articolele Autorului Și-am prohodit lumina În somnul ei de seară, Prin noaptea ce așteaptă, Luceferi să apară. Din ceruri se prelinge Ca ceața peste mări, Sclipiri aprinse-n vise, Cu foc de lumânări. Din candelabrul serii Se scurg pe caldarâm, Lumini și umbre pale, Pe ultimul tărâm. Deplângem fără vină Căderea-n noaptea firii, Fără a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
artistul plastic Igor Vieru sau cele care-i prezintă pe Stalin și Ribentrop în Kremlinul anului 1939 dau forță publicistică și o mai mare valoare documentară. Sunt încărcate de dramatism imaginile cu românii din Bucureștiul anului 1940, în genunchi pe caldarâm, apăsați de lacrima durerii, și cele cu tinerii cărora la Fântâna Albă li s-a pus mișelește pistolul la tâmple. Celor care au cartea Marianei Cristescu sau o s-o aibă le propun o clipă de reflecție ( Clipa de reflecție este
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
ulterioare se precipitaseră așa de repede încât în capul lui Marian totul se învârtea într-o învălmășală năucitoare. Ceaușescu și consoarta lui fuseseră condamnați la moarte și uciși pe 25 decembrie, seara, după o judecată sumară; imaginea lor zăcând pe caldarâmul unei unități militare din Târgoviște încă-i mai stăruia sub pleoape, după o noapte de nesomn în fața televizorului pentru a se convinge, în sfârșit, că dictatorul s-a dus dracului pe lumea cealaltă.... Imediat Marian cu alți câțiva colegi s-
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
concesii, decretând că unele articole, din acest tărâm blestemat, ar putea să facă figură frumoasă „în orice publicație centrală”. Așa, da, coană duducă! Bravos! Întotdeauna, Centrul e în centru și, câteodată, din mila Lăbușului-cronicar, și periferia își bocăne papucii pe caldarâmul Centrului. Să ne apropiem și mai mult de unitatea de măsură a lui Lăbuș-Cronicar, mare talent literar, grație căreia se zidește piramida valoric ă a neamului. În prezentarea unei reviste, zice, riguros științific și documentat: „Semnalăm cu plăcere”. Vorbind despre
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
suflet, ca pe o muzică tristă, izvorâtă din amurg.” Am tresărit și aripile inimii... fâșii de lumină, s-au frânt. Și flacăra ce arde încă în mine plânge. Din mâna tremurândă, mărunțișul agonisit în primăveri de vis sună trist pe caldarâm, împrăștiind albe neliniști de argint , de argint... Referință Bibliografică: Întâlnire neașteptată / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
convențional, rece. ------------------------------------ Doina DRĂGUȚ: Bine te-am găsit! Trăiești în București, cu toate că te știu de pe alte meleaguri. Cum te-ai obișnuit cu viața capitalei? Constantin LUPEANU: Bucureștiul mi-a plăcut de la 14 ani neîmpliniți, când i-am călcat întâia oară caldarâmul, pesemne că viața anterioară mi-am petrecut-o într-o metropolă cu zeci de milioane de oameni. Apoi, sunt domenii ale vieții, politica, de pildă, care îți cer să trăiești în capitala țării, dacă li te dedici. După studiile de
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
alcătuind substanța acestei mirabile cărți, “toate cuprinse într-o cifră, într-o vârstă, într-o vamă”. Poeme reflectate în “aura respirației, inspirației”. Scrise pe niște petice de hârtie, ori, așa cum spune poetul, “pe colțuri de cer”. Cu toc zeiesc, pe caldarâmul ceresc. Pentru că poetul - în alcătuirea sa, este aidoma unui zeu. “O carte recuperată de prin sertarele unui an de o densitate, intensitate a trăirilor din toată viața mea” - dă mărturie Nicolae Băciuț. Trecute prin moarte ca prin nuntă într-o
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi povestse și lui nevasta unui inginer
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
-n zig-zag, se întorc înapoi vreme de zece pași, o iau din nou razna. Mai să mă împiedic de ele. Drumul de la Cristos până acasă e un continuu joc de-a nemuritul. Ele mă învăța cum să mă smeresc pe caldarâm sau în spațiul, odinioară verde, acum fanat de brumă și gălbinare. Covorul fermecat pe care mă dau că pe derdeluș, are darul (cum altfel?) de a ma întoarce-n demult, în vremea când neobosita, alergăm după frunzele moarte, mă prăbușeam
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346546_a_347875]
-
piesa de teatru „Azilul de noapte” a scriitorului rus Maxim Gorki? Daca da, e bine, dacă nu, parcurgeți-i, vă rog, rândurile! Este deosebit de necesară spiritului omenesc în aceste vremuri cumplite, când moartea și sărăcia domină fiecare metru pătrat de caldarâm al unei Românii înghițite de nămeți și de ger cumplit. „Toți oamenii mor? De ce? Ei și, n-au decât să moară cu toții!”, rostește, la finalul uneia dintre scrierile gorkiene, personajul principal al acesteia - Bulîciov. Trebuie spus faptul că Aleksei Maksimovici
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
călduri adulmeci noaptea umezită-n perne încă mai miroase a sex în dimineața nemișcată de-a curmezișul ușilor știi însă ce mă amuză cel mai tare? faptul că nu ai reușit niciodată să afli drumul spre casă uimitor nu din cauza caldarâmului plin de rădăcini sau a bordurilor putrezite ce împrăștiau în jur miros de pași ci datorită fiecărui drept cu glas nesigur prins la gât nu îți pasă arunci furioasă gleznele prelungi și tocul cui străpunge delicat tăcutul ce-l strâng
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
graniță, mereu (bună sintagma „Sfatul vameșului”, titlul celui de-ai doilea fascicol poetic al volumul), se retrage, își asumă singurătatea, falsă într-un fel, de vreme ce acolo, unde „cobor în mine ca-ntr-o catedrală de liniști,/ Pașii mei foșnind pe caldarâmul ideii de ieri”, o altă identitate are dreptul la exprimare. Acolo, unde, „ne construim zilnic; un cuvânt, o piatră,/ un cuvânt, o piatră,/ dăltuim în jurul nostru edificii de sunete/ de aceea ne și auzim așa de greu unii pe alții
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
ai dăruit Doamne, am ales iubirea. Bucurie și-amar împletind buchete de lacrimi, în sufletul meu. Am adunat picături de rouă să privesc în oglinda lor din când în când, amintirile și clipele zilei răsturnate firesc în pașii mei, de pe caldarâmul speranței. Îmi vine să râd când mă văd din nou acolo... în clipa primei iubiri. Dăruiam frenetic pumni de lumină zorilor. Cu ochii umflați de nesomn, așteptam răsăritul sau măcar geana zilei să-și tremure clipele în fereastră. Aștept și
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
cu care poți face organizat turul orașului. Dar e păcat să ratezi mersul la pas pe străduțele ce fac de neuitat orașul! Asfalt nu prea găsești, materialul dăruit de Vezuviu, granit sau bazalt, fiind prelucrat și intens folosit la pavarea caldarâmului, trotuarelor... Autoturismele, adică mașinuțele, apar și dispar, după ce te lipești automat de pereții caselor. De era să intru peste o Anna Magnani, care tocmai își savura țigara în balconașul de la ... parter. Am crezut că cel mai murdar oraș, din cele
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
Și ea, ca de obicei, crede orbește tot ce spune el. Hm!” Afară era cald pentru începutul lui septembrie și soarele abia asfințise. Câțiva copaci de pe aleea de la o scară la alta a blocului își lăsaseră deja câteva frunze pe caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate și cu pețiolul răsucit. A privit-o lung, întorcând-o pe o parte și pe alta, a mângâiat
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
așa cum era, s‑a mai găsit câte un „bădăran” care s‑o jignească și să‑i facă fel de fel de propuneri, așa cum s‑a întâmplat și în ziua aceea în care mergea îngândurată pe stradă, cu privirea lipită de caldarâm, fără să vadă pe nimeni. - Hei, Iulia, hai să‑ți fac o lucrare „la mansardă” ca să nu mori proastă! - Până la a face asta, învață să vorbești frumos, băiete! a răspuns ea, păstrându‑și calmul. - Băi, tu ori ești proastă rău
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați de caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca o piftie Imperiul e împins la nesfârșit, Din cenușă nu mai învie Rădăcina nucului din tronul înverzit. Plouă pentru mine cu petale de îngeri, Clopotele bat în dungă unele înfrângeri, Sunt întoarceri efemere în călcâi
FULGER ALBASTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346245_a_347574]
-
tânără subțirică și creolă inventaria un geamantan mare, scoțând pe rând lucrurile și apoi punându-le la loc, așa fără să se oprească,iar și iar. La capul patului se afla chiuveta apa curgea cu zgomot de pietre rostogolite pe caldarâm.În fața ei, o femeie cu părul vâlvoi încerca să prindă șuvițele încurcate cu o perie cu câțiva dinți; gestul era formal, căci nu atingea nici un fir de păr. Se strâmba în oglindă și la Gențianne. Ținea peria în mâna stângă
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
nu apuci măcar o ciozvârta, o cirta de timp, o idee de timp și de viață, măcar câteva secunde măcar câteva nanosecunde să-ți prelungești propriul infinit iluzoriu. O, câtă deșertăciune! Iluzia iluziilor! Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagma!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se îndupleca. Risipitori, avari, ei azvârl în dreapta și-n stânga bancnotele spulberate de
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
comercializau bijuterii și diamante. Le găseai unul lângă celălalt și aveai ce să vezi. Nu am mai parcurs același traseu decât parțial. Terasele din scuarul dintre sensurile de mers ale bulevardului erau umplute de consumatori. Unii chiar stăteau direct pe caldarâm. Era o zi superbă de primăvară, caldă, bună și pentru ținuta la mânecă scurtă. Din loc în loc întâlneai standuri cu biciclete de închiriat. Introduceai cardul, plăteai cât timp doreai să ții bicicleta închiriată și ți se deschidea lacătul. Când ajungeai
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
vor împlini, când va străluci țara cea nouă, se va auzi din adâncimi refrenul cântecelor noastre de luptă, de biruință, de moarte... Prigonitorii noștri nu vor putea ascunde la infinit sângele nostru vărsat între zidurile temnițelor, sângele care a înroșit caldarâmurile pe tot cuprinsul țării, sângele vărsat în rezistența din munți și pe atâtea alte fronturi... Tăria faptelor lor a fost Iisus Hristos! Luptătorii români din Armata Demnității Creștin-Naționalist-Ortodoxe n-au putut fi decimați în lagăre, în temnițe, în penitenciare, la
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
doliul sufletului acestui brav neam. ...Caut cuvinte și nu găsesc. Vreau să uit, dar nu am voie. 22 septembrie 1939... Un rege dezechilibrat, apăsat de orgolii și împovărat de orgii, înconjurat de către o clică politicianisă trădătoare, înroșește cu sânge nevinovat caldarâmurile pe tot cuprinsul țării și ucide între zidurile temnițelor cele mai alese și curate suflete românești, nimicind viitorul unui tineret viteaz până dincolo de granițele timpului său. Bacăul nu e mai prejos!... În Piața Florescu..., trei cadavre cu tâmplele ciuruite de
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]