360 matches
-
îi veni Mitropolitului Calinic să hot ărască ca și arhimandriții să poarte mitră în timpul slujbelor Atâta ți-a trebuit, că ai și făcut - numai matale știi cum - rost de o mitră veche și stricată, ai chemat pe „Simion nebunul”, un calic „zmintit”, și, după ce l-ai „cinstit” bine, i-ai pus mitra pe cap și l-ai trimis în fața locuinței Mitropolitului, ca să cânte „Părinte Mitropolit, Simion s-o mitruit!”... Și iar mă întorc și zic: pe cine nu-l lași să
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cuvântul vorbit putea exprima gândirea umană. Primele mărturii scrise în țara noastră despre persoanele cu deficiențe apar în documente vechi<footnote Unele documente datează din vremea lui Petru Rareș, Matei Basarab, Vasile Lupu. footnote> ce conțin referiri la "miluirea mișeilor, calicilor și a săracilor" cuvântul mișei având sensul de infirmi: orbi, ologi, surzi, etc. În „Pravila de la Govora”<footnote Pravila de la Govora, este o traducere a călugărului erudit de la mănăstirea Bistrița, Mihail Moxa (sau Moxalie), a unui text slav, care redă
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
la struguri zice că sunt acri; Vine el drăguș la căuș; Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face; La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul; Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură; Vrabia mălai visează și calicul praznic; Ce-și face omul cu mâna lui, nu i-o face nimeni; Cine a murit ieri îi pare rău azi; Ce ți-e scris în frunte ți-e pus; Goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul; Cu bani
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în forme mărginite și rigide. Discuția continuă atunci aprins ore întregi și se continuă adeseori la Cafeneaua București, unde profesorul dă "peste mînă" dacă tinerii se fac a plăti. - Asta nu s-a întîmplat încă în viața mea. Fugiți, măi calicilor! Dar vorbele sunt înflorite de un rîs atît de bun încît n-ar putea ofensa nici pe cel mai mîndru muritor. E o adevărată recreație să stai în tipografia Bucovina. Muncitorii muncesc veseli. Profesorul îi cunoaște pe toți pe nume
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ești tu? E adevărat că am moș tenit, și e adevărat că m-ai ajutat când eram sărac, dar asta însemnează că acuma să mi împart averea cu prietenii? Păi, dacă voi face una ca asta, n-o să rămân iar calic, mă Drugoiu? Bietul Drăgoescu rămase pe gânduri și nu putea să i treacă. știa perfect de bine că prietenul Caragiale, cel mai bun prieten al lui, plătise la Frascatti, cu două seri mai înainte, 600 lei, o petrecere cu lăutari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Dumnezeu; Astronomul și doctorul); C. Sandu-Aldea (Revelion și Pe câmp); B.P. Hajdeu (Elena fiica lui Ștefan cel Mare); N. Beldiceanu (Bucătarul Chipailă); Nicolae Iorga (Împrejurimi cernăuțene și La moartea lui Ștefan cel Mare). Maria, Regina României (Lacrimi); Ion Creangă (Povestiri - Calicul de la Talpari și Cum am furat cireșe, dar și Cinci pâni), Petre Ispirescu (Balaurul cu șapte capete); George Coșbuc (poezia La Paști, dar și pagina culturală prilejuită de împlinirea a zece ani de la moartea lui George Coșbuc. 126 Îndreptarea publica
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ambiție. Societatea fără clase le servea drept Ierusalim ceresc. În fond, Revoluția va fi fost un piculeț, în secolul XX, cruciada fiilor mai mici, fără drept de moștenire, din familii și a celor fără de Dumnezeu așa cum prima cruciadă, cea a calicilor și a oamenilor neînsemnați, poate fi considerată ca fiind revoluția celor uitați de Dumnezeu din Evul Mediu. Explicația materialistă, goana după pradă de război și după pământuri, nu explică primul impuls al credinței care a pus pe drumurile Europei meșteșugari
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-am întrebat ce om pe care-l urăște a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însă nu știu ce e aceia un botgros, ori un cintez. Mai mult nu știu aceștia din urmă. La pod la Dumbrăvița moartea unui Țigan Mergând spre Hârlău Bătrâna care seceră în genunchi și armeanul speriat. În prundurile Moldovei Povestea cu Baciu. Calicul Chichiuță. Chichiuță cu căluțul lui. Istoria lui Iancu cu Sandu vizitiul cel voinic. Adaos, romanul pe care mi-l închipuiam acu doi ani cu Iancu Dorojan. Deci un tânăr care vine la moșie cu gând să facă bine. Stă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cinci minute cu calul. O petrecere seara la gară, după pornirea trenului, o stație pe linie secundară, cum ar fi Basarabi. III Vătavul, nevasta vătavului. Primarele, notarul, învățătorii și preotul. IV Cele dintăiu deziluzii cu privire la oameni. 8 Iulie 906 1. Calicul Chichiuță despre care demult vreau să scriu, și care a fost una din spaimele copilăriei mele. 2. Nuvele cu subiect din trecut. Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de cătră Tatari și Turci a mănăstirei Râșca 1576. Trebue să utilizez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și nu-i nici-o mișcare pe străzi. Numai ochii lucrează, ochii pândesc. Aici am văzut un fel de pavaj-trotuar-foarte economic și zgârcit făcut, care, se zice, a îngăduit primarelui să-și cumpere o moșie după săvârșirea lui, de unde înainte era calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
blândă, iese chiar șarpele din pământ. Toți măgarii zbiară: care de care mai tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și neoneștilor să se impuie atenției. Acei oameni care într-un an opt luni fac rău și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care poartă două nume din care nu va rămânea nici unul. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iași ca să facă ocolul țării; dar la Focșani i-a venit rău și la Chitila și-a dat sufletul. Georgel mută acul ceasornicului cu degetul, ca să se întâlnească mai degrabă cu Georgeta lui. Doamne, păzește-mă de boier scăpătat, de calic îmbogățit, de cămătar, de avocat, de glumele bărbierului, de cei care se duc regulat la biserică și de cei care se jură necontenit pe parola de onoare. Puriștii scriu și vorbesc corect și plictisitor. *1 Cât prețuiește domnul care stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când s-a arătat pe țancuri faptul zilei, am contenit; nu mai aveam nici o hârtiuță de douăzeci-și-cinci. Lui Ghiță Adămoaia i-am dat un leu, ce-mi mai rămăsese și pentru rest m-a scris la condică. Ai rămas precum calicul... a complectat badea Chirilă. Întocmai precum spui, prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate, care, prin faptul acesta, trebue să se dea de partea "apăsătorilor", nu va privi niciodată cu ochi buni pe învățător, care este un "calic", care chiar prin situația lui materială stă lângă țăran și lângă nevoile lui. Deci în toate părțile învățătorul e un izolat. Și de multe ori țăranii sunt cu preotul și cu ceilalți împotriva lui. E lesne de înțeles ce simțiminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că rară vrednicie trebue să fi fost de rară frumuseță. El, Alecu Ștefănescu, pe lângă că a fost foarte energic, dar a avut și cu ce purta copiii la școală. Că cu un rac tot sărac și cu un chitic tot calic. El a fost răzeș cu multe fălci de loc. Când a murit Alexandru cel frumos a fost in 1903 și acum e în 1972, adică 69 de ani de atunci, am scris plângând în amintirea lui. Datele din acest articol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
destituit ulterior pentru "abuz de putere"! În anii când Sir Henry Morgan își trăia viața îndestulată de proprietar pe enorme plantații în Jamaica, se năștea John Rackham (1680), numit și "Calico Jack", pentru că purta pantaloni de bum-bac raiați (pânza denumită calico!). De la 1705 își începe atacurile în Caraibe. De "Calico Jack" sunt legate două fe-mei-pirat, situație de excepție, întrucât pi-rații nu acceptau femei pe navele lor. Una din acestea a fost Anne Bonny, născută în Irlanda (între 1697-1705), fiica "naturală" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cubanezi sunt descendenții lui "Calico Jack!). După un timp a revenit pe navă, unde în absența ei apăruse un alt "marinar" chipeș era un alt "travestit", Mary Red, "Calico Jack" acceptând ulterior "conviețuirea în trei"! Se spune că nava lui Calico Jack s-a întâlnit cu o navă britanică, la atacul britanic singurele care au opus rezistență fiind Anne și Mary, restul piraților fiind beți! Pirații au fost executați, cu excepția lui Anne și Mary, băgate la închisoare. Se pare că Anne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
11 august 1862, unitățile corecționale deveneau unități de educație morală, fiecărui deținut urmând a i se întocmi un "buletin de statistică morală" (art. 225). Ultimul capitol se ocupă de stabilimentele de binefacere pe care le clasifică după cum urmează: stabilimente de calici cerșetori bărbați, stabilimente de calici cerșetori femei, stabilimente de cerșetori valizi și stabilimente de nevârstnici orfani (tot corecționale, colonii agricole). Această legislație a fost urmată de un regulament general prin care M. Kogălniceanu transmitea prefecților dispozițiile de aplicare. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
deveneau unități de educație morală, fiecărui deținut urmând a i se întocmi un "buletin de statistică morală" (art. 225). Ultimul capitol se ocupă de stabilimentele de binefacere pe care le clasifică după cum urmează: stabilimente de calici cerșetori bărbați, stabilimente de calici cerșetori femei, stabilimente de cerșetori valizi și stabilimente de nevârstnici orfani (tot corecționale, colonii agricole). Această legislație a fost urmată de un regulament general prin care M. Kogălniceanu transmitea prefecților dispozițiile de aplicare. În ceea ce ne privește, reținem că abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
condusă de C. Banu. Tradusă în germană de René Pop. Nuvela Comoara de pe Rarău apare în Bukarester Tageblatt. În Analele Academiei Române, Dezbateri, tom. XXXIV, sunt publicate rapoartele lui Gane la volumele Calea robilor de N. D. Ciotori și La moara calicului de Caton Theodorian. Nicolae Gane este ales președinte al secției literare a Academiei Române. 1914. În volumul O luptă literară, Vălenii de Munte, articolul Povestitorii de ieri și de astăzi: nuveliști și scriitori de schițe (p. 110-122), Nicolae Iorga face o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu cuișoare, sau lapte fierbinte cu franzelă albă pentru lumea mai calică, grăbită la treabă. și când vardistul cel blajin, ocrotitorul femeilor cu rele nă ra vuri din mahalaua noastră, Își lua gustarea de dimineață În mijlocul străzii, la post, cu o juma’ de pâine coltuc, caldă, În mie zul căreia băcanul din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oricând dispuse a ceda bărbaților, iar aceștia să se complacă În oarecare rezistență. Ca de pildă când, acum de curând, la șaizeci și patru de ani ai mei, am decli nat grațioasa ofertă de a-mi deveni neapărat nevastă (așa calic cum mă știți și mă vedeți), primită din partea unei femei mai tânără cu peste patruzeci și cinci de ani și, pe lângă asta, frumu șică, inteligentă, cultivată, talentată, suflet artist, bună gospo dină, tot ce poftiți și Încă mai mult decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]