839 matches
-
până În momentul de față, am meditat asupra ultimului text pe care l-am găsit, când era gata-gata să renunț. Nu știu când l-o fi scris Belbo. Sunt nenumărate foile În care se Împletesc printre rânduri caligrafii diferite, sau aceeași caligrafie din epoci diferite. Ca și cum l-ar fi scris foarte devreme, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, apoi l-ar fi revăzut, s-ar fi Întors la el pe la douăzeci, și iarăși la treizeci, și poate și după aceea. Până În momentul când a renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pachet era ușor și mic cam cât o cutie de chibrituri, iar când desfăcu pânza, văzu că era vorba chiar de o cutie de chibrituri, decorată cu un desen reprezentând doi localnici ducând un elefant. Laturile erau acoperite de o caligrafie frumoasă, În birmaneză. Cine să-i fi trimis chibriturile? El nu fumează. O scutură. A, era ceva Înăuntru: o casetă pentru cameră de filmat digitală. Pe etichetă scria clar: „Călătorie În China/Myanmar“. Pe cealaltă parte scria: „Caseta 1: 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de tot, în colțul din dreapta, găseai explicațiile topografice, înghesuite sub niște lauri cafenii; formele păreau corecte, înflorate cu măsură. Cel care lucrase harta o făcuse pe gustul tuturor: Germanic, Italicorum, Turcicorum, Hungarorum. Nu trebuia să fii expert în desen și caligrafie, ca să pricepi că autorul săruta mâinile mai multor stăpâni. Pe mijloc, tot jos, o lămurire și-un an: Totius DANUBII, A. 1766. A-ul zâmbea grăsuț și cârlionțat, încrețit de brațe și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o bună zi să evadeze și, eliberându-se din laboratorul de inginerie genetică al sufrageriei, luase calea domiciliului părintesc. Abia acum, jubilau pițipoancele, Adina-și făcuse dreptate. „Ironic, amicul...“, a mârâit Mihnea. „N-ai fi zis, dacă te luai după caligrafie. Cine-i Adina?“ „O iubită de-a lui din Pitar Moș.“, am improvizat. „Una roșcată, cu gura și pantofii mari, de Robespiere.“ „Mai zi...“ „Ochi căprui, talie-ngustă, da’ niște picioare de nu te-apropii.“, am continuat să inventez. „Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o pui În rezonanță cu libertatea totală a minții și cu armonia de dincolo de aparențe a lumii. Erau lucruri prea multe și prea complicate pentru Ștefănel. Nu se putea ca Yamabushi să nu știe asta. Și totuși, Yamabushi continua. Caligrafia cu penelul fu Înlocuită cu o altă caligrafie, cu bățul de bambus. În prima etapă, o caligrafie desenată pe pământ. Apoi, când iarna sosi din nou, pe zăpadă. Iar apoi trecură la un lucru cu totul neașteptat. Caligrafia pe aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a minții și cu armonia de dincolo de aparențe a lumii. Erau lucruri prea multe și prea complicate pentru Ștefănel. Nu se putea ca Yamabushi să nu știe asta. Și totuși, Yamabushi continua. Caligrafia cu penelul fu Înlocuită cu o altă caligrafie, cu bățul de bambus. În prima etapă, o caligrafie desenată pe pământ. Apoi, când iarna sosi din nou, pe zăpadă. Iar apoi trecură la un lucru cu totul neașteptat. Caligrafia pe aer. Copilul Încercă de multe ori, dar, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lumii. Erau lucruri prea multe și prea complicate pentru Ștefănel. Nu se putea ca Yamabushi să nu știe asta. Și totuși, Yamabushi continua. Caligrafia cu penelul fu Înlocuită cu o altă caligrafie, cu bățul de bambus. În prima etapă, o caligrafie desenată pe pământ. Apoi, când iarna sosi din nou, pe zăpadă. Iar apoi trecură la un lucru cu totul neașteptat. Caligrafia pe aer. Copilul Încercă de multe ori, dar, cum se aștepta, pe aer nu se vedea nimic. - E destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Yamabushi continua. Caligrafia cu penelul fu Înlocuită cu o altă caligrafie, cu bățul de bambus. În prima etapă, o caligrafie desenată pe pământ. Apoi, când iarna sosi din nou, pe zăpadă. Iar apoi trecură la un lucru cu totul neașteptat. Caligrafia pe aer. Copilul Încercă de multe ori, dar, cum se aștepta, pe aer nu se vedea nimic. - E destul de bine, spunea, totuși, Yamabushi. Continuă. Caligrafia pe aer era Însă extrem de obositoare. Copilul Încercă diverse ideograme cu mâna dreaptă, apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iarna sosi din nou, pe zăpadă. Iar apoi trecură la un lucru cu totul neașteptat. Caligrafia pe aer. Copilul Încercă de multe ori, dar, cum se aștepta, pe aer nu se vedea nimic. - E destul de bine, spunea, totuși, Yamabushi. Continuă. Caligrafia pe aer era Însă extrem de obositoare. Copilul Încercă diverse ideograme cu mâna dreaptă, apoi cu mâna stângă. Stânga obosea imediat, dreapta rezista, uneori, aproape un ceas. Nici picioarele nu erau prea sigure. Două ore de caligrafie pe aer impuneau picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spunea, totuși, Yamabushi. Continuă. Caligrafia pe aer era Însă extrem de obositoare. Copilul Încercă diverse ideograme cu mâna dreaptă, apoi cu mâna stângă. Stânga obosea imediat, dreapta rezista, uneori, aproape un ceas. Nici picioarele nu erau prea sigure. Două ore de caligrafie pe aer impuneau picioare bine antrenate, ușor Îndoite pentru un echilibru cât mai stabil. Dar seara, picioarele Îl dureau la fel de tare ca și mâinile. Se plânse lui Yamabushi, care continuase să spună că lucrurile mergeau din ce În ce mai bine, dar problema lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din ce În ce mai bine, dar problema lui principală era respirația. Ștefănel fu uluit. Ce legătură avea respirația cu picioarele, ce legătură aveau picioarele cu mâinile, mâinile cu umerii, umerii cu ochii, care oboseau să tot privească aerul, și, În sfârșit, aerul cu caligrafia? - Au legătură, spunea netulburat Yamabushi. Dar trebuie să fii atent la respirație. Să-ți controlezi inspirația și expirația. Să ajungi la o expirație cât mai lungă. Atunci când vei putea desena o Întreagă ideogramă pe o singură expirație, va fi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mult mai mare decât forța mâniei sau a oricărui sentiment omenesc. Că viața japonezilor cuprinde ceremonii al căror rost este acela de a evidenția frumusețea unui detaliu din natură, fiindcă acel detaliu cuprinde În el o Întreagă poveste. Că Între caligrafie, pictură, muzică, teatrul Kabuki, teatrul No, Ninpo (arta Ninja), Iai jutsu (arta scoaterii sabiei din teacă), Tai jutsu (lupta fără arme), Dakentai jutsu (lupta cu arme) este o adâncă legătură. Aceleași trăiri, aceleași măști, aceeași filosofie a vieții, aceeași căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Bățul. Uneori din bambus, alteori, din stejar. De la băț la sabie, nu e decât un pas. Acest pas este bo-ken. Sabia din lemn. De la sabia de lemn, drumul duce direct către ceea ce am făcut noi În primul an: bo-kuseki. Arta caligrafiei. Lupta cu sabia de lemn, cu bastonul sau cu sabia din metal este o artă a caligrafiei. Ea e legată de aer și de puterea noastră de a găsi un sens care să fie aliat aerului. Copilul Albastru nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pas este bo-ken. Sabia din lemn. De la sabia de lemn, drumul duce direct către ceea ce am făcut noi În primul an: bo-kuseki. Arta caligrafiei. Lupta cu sabia de lemn, cu bastonul sau cu sabia din metal este o artă a caligrafiei. Ea e legată de aer și de puterea noastră de a găsi un sens care să fie aliat aerului. Copilul Albastru nu se grăbise să spună că e prea complicat. Se concentră să găsească legăturile. Știa că Yamabushi avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aflau taberele luptătorilor genin și chunin și ale luptătoarelor kunoichi. Majoritatea fetelor și femeilor Ninja locuiau Însă În satele din jurul taberelor de antrenament. Acolo aveau șansa să se comporte ca orice locuitor al Japoniei, Îndeletnicindu-se cu gospodăria, gătitul, pictura, caligrafia, muzica. În acest fel, ele puteau fi folosite În misiuni de spionaj fără ca vreun gest neîndemânatic să dezvăluie adevărata lor natură. Antrenamentele aveau loc doar În anumite zile și cuprindeau tehnici de luptă fără arme sau cu arme ușoare, provenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
MANIEI.. '' ] Asupra maniei ce-o are onor. d. Brătianu de-a crea din liberali, din fii și nepoți de liberali, reputațiuni uzurpate, primim un interesant articol, care ne dovedește cum un tânăr advocat ce e totodată profesor de religie, de caligrafie și de aritmetică, ocrotit de aripele cancelarului nostru, devine într-o bună dimineață ilustru zoolog. Un caz pentru multe altele pe cari le avem in petto va ilustra sistemul de nepotism, favoritism și cumul practicat fără cuviință de d. Brătianu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
religioase. Tot astăzi mă plimb fără țintă prin București. O formă specială de "terapie", deoarece mâine mă întorc iarăși la "unitate" și nuanțele sale de albastru cazon. În Piața Dorobanți, un afiș lipit pe un stâlp. Scris de mână, cu caligrafie de stil vechi, de un individ care cred că este ultimul mohican al francofoniei bucureștene. Predau lecții de canto și muzică ușoară. Muzică populară. Canto clasic, la cel mai înalt nivel artistic și profesional. Predau lecții de pian, orgă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fotografie realizată chiar de el, într-un sat numit Mircea Vodă, județul Brăila. Pe un panou de lemn pe care scria "Depozitarea gunoiului interzisă, amendă de la un milion de lei la trei milioane" (totul tras cu vopsea neagră și o caligrafie chinuită) fusese lipit un afiș electoral. Un afiș mic, din cele ce se lipesc repede și cu fereală la lumina farurilor. Un broscoi electoral îmbrăcat în verde, sugrumat cu o cravată cu motive geometrice roșii și galbene promitea "fapte, nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rămase din vremea lui Ștefan cel Mare sunt prețioase ca mărturii ale preocupărilor de ordin spiritual ale oamenilor din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Ele sunt, însă, și opere de artă, chiar dacă este vorba doar de arta caligrafiei. Au fost prețuite de istorici, dar și de colecționarii de artă. De exemplu, manuscrisul copiat în 1475, Cuvintele pusticești ale Avvei Dorothei, a fost achiziționat de S. I. Sciukin, unul dintre marii colecționari de artă ruși, care a cumpărat opere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lexicalizarea "cea mai scurtă" direct și strict, ca adverbe "slabe"37, de precizare. Se poate observa și trecerea semantică din clasa adverbialelor de mod limitative în cea a adverbialelor de mod propriu-zise (calificative)38: Caligrafic ("din punctul de vedere al caligrafiei"), este o operă de artă, poetic, nu are nicio valoare./ Ion scrie caligrafic ("frumos"). Adjective precum comun, declarativ, democratic, diferit, dinamic, dogmatic, dramatic, ecologic, esențial, fizic, formal, fundamental, geografic, individual, legal, logic, material, național, oficial, practic, profesional, spiritual, sportiv, statistic
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
întorceau înapoi. nici măcar nu se mai oboseau să sape vizuine, își făceau doar niște cuiburi la suprafață. Nu prea aveam clienți. Happy a notat cele câteva vânzari pe care le-am făcut pe niște foi mari și îngălbenite; cu o caligrafie elegantă, de care era nespus de mândru, se așeza pe taburetul înalt, cu pălăria sa de paie tuflită pe cap, așternând cu delicatețe literele mari și subțiri. Acest pupitru demodat în care își ținea registrele, de un galben zgâriat, lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la stăpâna ei, apoi se întoarse și ieși. Nu-și scosese pantofii la ușa de la intrare. Alex, care recunoscuse caligrafia lui John Robert, se așeză pe bancheta de la fereastră, sub storul pictat. Scrisoarea, evident, nu sosise prin poștă, ci fusese predată de cineva. Rupse plicul: Dragă doamnă McCaffrey, Am primit prin domnul Osmore detaliile contractului și sunt de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tratatul lui Hume și Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer. Mai erau o serie de caiete groase cu însemnări, unul dintre ele deschis la o pagină așternută cu scrisul lui John Robert, care semăna atât de mult cu o caligrafie reflectată în oglindă. George își spuse: „E cartea cea mare! Totul e aici!“ Se uită la pagină, fiind familiarizat cu mâzgălelile lui John Robert: Dacă la un anumit punct devine imposibil, din rațiunile menționate mai sus, să menținem concepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici măcar cu gândul asupra acestui lucru). Pricina care determinase scrisoarea nu-l preocupa pe George. Importantă era scrisoarea în sine, o întorsătură cu totul nouă, un formidabil fenomen nou în lunga istorie a relațiilor cu profesorul său. Când George recunoscuse caligrafia lui John Robert pe plic, sperase, în primul moment, că scrisoarea va conține ceva, nu știa exact ce, pe măsura dorințelor lui, un cuvânt bun, un gest de umor sau de tandrețe, orice, chiar și reproșurile i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sedleigh și că vor emigra împreună în Spania. — Splendid! Asta-i o binecuvântare! — Nu știu. Poate că nu-i adevărat. Vrei puțin whisky? Îți aduc imediat. Brian trase cu ochiul la scrisorile de pe masă: una lungă, scrisă mărunt, într-o caligrafie foarte precisă, și una abia începută, așternută cu un scris oblic. Se gândi că nu văzuse niciodată scrisul Stellei. Bănuia că scrisoarea lungă era de la tatăl ei. — De ce-l căutai pe George? întrebă Stella când se întoarse cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]