4,287 matches
-
văzut că acum câteva minute a aruncat ceva în foc? Legitimația și carnetul de partid, asta a ars, mamă... Nu mai putu continua. Gheorghe intră în cameră, se apropie de sobă, deschise portița și o întrebă pe bătrână, dintr-o dată calm și cu un aer de gospodar la casa lui: Unde ții lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse bătrâna. Își așeză
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
înțelege nimic: cei doi vorbeau de sute de mii de dolari, de bani virați în afară, în bănci de care nu auzise. Se făcu mic în fotoliul uriaș din piele, cu privirea ațintită spre bărbatul elegant, bine făcut, de un calm imperturbabil. Da, era la doi pași de fostul activist de partid, care răspunsese de un județ, de sute de mii de suflete... Se afla în fața modelului pe care îl urmărise și admirase o viață, acum parcă mai puternic decât oricând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ai epocii de aur. Dar, Încet, Încet, am Început să-l apreciez din ce În ce mai mult pentru bunul simț al ideilor domniei sale și pentru dragostea de țară și neam, exprimate foarte frumos În cuvinte și În expresia feței. Și Îl admir pentru calmul și echilibrul cu care primește jignirile și loviturile sub centură ale celor mai tineri, care se cred și cei mai deștepți. Dar să revenim la emisiunea domnului Marius Tucă. Domnul Cosmin Gușă l-a atacat urât, profund jignitor pe domnul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în altceva. Așa își propusese. Așa calculase, febril, pe drum, cei câțiva zeci de pași din capul străzii unde-l rugase pe Tudor să oprească mașina și-i interzisese printr-un gest scurt să coboare s-o conducă. Limpezimea și calmul bătrânei o descumpăniră. Cum poți să-i cauți pricină unei ființe care plutește în seninătate și nu vrea ceartă? Cum să scoți ghioaga și să dai într-o ființă plăpândă și dezarmată care-ți surâde ca un înger și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ciapa mă-ti! Eu aștept să te întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar cu calmul lui a trecut ușor peste acest necaz. La bătrânețe avea o hernie cât un pumn ce i se urca și cobora pe piciorul stâng și spunea: asta o să mă bage în pământ, dar nu specifica, hernia sau Maria, că de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dar să nu uităm și de scopurile noaste principale, de valori și tradiții, de credință, sănătate, căci aceste elemente fac parte din viața noastră zilnică. Pentru a fi mai bună ziua, trebuie de dimineață să o facem așa, să ne păstrăm calmul, să respirăm aerul curat, să bem un pahar de apă și să zâmbim. Avem nevoie de de lucruri frumoase și pozitive și, tot ce-i rău, să lăsăm în urmă. Avem nevoie să ne alimentăm corect, să facem sport ca să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
puțin sentimentale) ale bătrânului scriitor. Mă întreb dacă doamna Bacinski a fost atrasă măcar de personajul feminin, Teodora, portretizată la un moment destul de minuțios de P.H.L. Așadar, o femeie extrem de „serioasă”, făcută pentru a lua viața în piept, parcurgând cu calm și încredere etapele cunoscute: studii, căsătorie, grijile casei, devotamentul de mamă. O viață obișnuită, ca atâtea altele, cu eroismele neștiute și neprețuite cu adevărat de cineva. Bărbatul „are impresia” că „așa se cuvine”, că tot ce face soția intră în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului, mai ales că discuții pe tonul acesta erau absolut normale între ei. De aceea întrebă cu mult calm: Bine-bine, tritoni, cum zici, dar ce-s ăia? Cum, adică, ce-s ăia? se arătă extraordinar de surprins Bărzăunul. N-ai auzit nici pînă acum?... Tii, zău că nu m-așteptam la așa ceva! Și încă de la tine!... Păi tritonii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
venit? se întrebă furios Bărzăunul, apoi se apropie de banca unde era așezată mama Ilincăi. Stătu puțin la îndoială dacă să intre în vorbă cu ea sau nu, apoi își luă inima-n dinți și i se adresă cu mult calm, după ce-i spuse un foarte politicos "sărut mîna": Îl aștepți pe nenea Tudor, tanti? Mama Ilincăi îl privi peste umăr nici măcar preț de-o secundă și Bărzăunul nu-și putu da seama dacă s-a uitat la el sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i meargă fulgii. Insulta era prea directă și avu un efect paralizant asupra fiecăruia. Auzi tu, să-l insulți pe Vlad în fața Ilincăi! Dar Vlad nu s-a lăsat împins de primul acces de furie, ci a procedat cu mult calm. El și-a dat perfect seama că, dacă l-ar pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a fost Tomiță. S-a încruntat spre Nuțu de parcă ar fi vrut să-l mănînce pe el fript pe piatră, apoi declară foarte calm că el n-are nevoie de păstrăvi și că se duce să culeagă hribi. Cu tot calmul dinainte, cu toată veselia ce domnise peste întregul grup, ceva ascuns și nebănuit de nimeni părea că stă la pîndă undeva. De acest fapt își dădu seama mai ales Bărzăunul, căruia Tomiță îi spusese la un moment dat în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mamifere s-au făcut nevăzute printre copaci. Oricît de precaut s-ar fi mișcat, se găsea întotdeauna un străjer care să-l depisteze și să le dea de știre. Încetul cu încetul, nu mai fu la fel de sigur ca altădată pe calmul său nativ. Unde fugeau toate sălbaticele acelea? Nu-i descifrau atitudinea pașnică? Nu-l vedeau dornic să li se alăture? În cele din urmă, își pierdu de-a dreptul cumpătul. Venise timpul să schimbe tactica. Trebuia să le forțeze să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-o, eram prea mic cînd am rămas fără de voi ca să mă poți recunoaște. Și, rogu-te, lămurește-mă: de ce mă întrebi pe mine de mama? Dacă ești tatăl meu, nu tu ar trebui să știi unde e? Înțeleptul îi răspunse calm și stăpîn pe sine, așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis, chip drag adesea învăluit în ceață sau, în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca în mecanica aplicată, calculul forțelor nu se poate aplica fără calculul rezistențelor. Mii de motive, deseori nemărturisite, cum ar fi amorul-propriu, interesele particulare, prejudecățile tradiționale, "pasiunile" părților, influențează spiritul negocierilor, iar aceste obstacole nu pot fi surmontate decât cu calm, în liniște, departe de privirile unui public pasionat și "flecar". Prințul Bismarck, care avea experiență în materie, spunea, în Landtag-ul Prusiei, în 1873, în stilul său familiar, cu care era atât de obișnuit: Dacă doriți să vă cumpărați un
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Berlin, acordurile din 1904 consacraseră o antantă franco-britanică. Deja, în 1905, Germania ne impusese o negociere sub amenințarea unui ultimatum. Din nou, în 1908, incidentul dezertorilor germani din Casablanca a furnizat Wilhelmstrasse-ului pretextul unei violente campanii de intimidare. Priceperea, iscusința, calmul și autoritatea lui Jules Cambon au contribuit și nu puțin la a asigura reglementarea acestui incident printr-un arbitraj. Jules Cambon sosea la Berlin în momentul când se preluda violarea tuturor legilor vieții internaționale prin însăși violarea uzanțelor ei. El
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
teritorii care nu erau contestate, în timp ce Germania nu renunța decât la pretenții care nu erau justificate. Însă drepturile noastre asupra Marocului păreau la adăpost de o nouă ofensivă germană și, ceea ce era mai important decât orice, pacea era astfel salvgardată. Calmul imperturbabil al lui Jules Cambon, simțul clarvăzător în ceea ce privea compromisurile necesare, obiceiul său "clasic" de a subordona accesoriul esențialului, experiența africană, stima și chiar simpatia pe care a știut să le inspire domnului Kiderlen Waechter, au contribuit mult la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
o îndemna să răspundă. Și apoi era o lipsă de respect să auzi telefonul, să poți răspunde și totuși să nu o faci. Așa credea ea. - Alo? La celălalt capăt al firului era liniște deplină. Karina încercă să-și mențină calmul repetând întrebarea. Răspunsul pe care-l primi fu aceeași tăcere iritantă. Văzând că nu răspunde nimeni, deși simțea că era cineva la capătul firului, se enervă. - Dacă tot ai sunat, ar fi bine să nu mă lași să vorbesc singură
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cât mai repede. Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care o privise de sus din start. Locul ei nu era acolo. Ajungând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă tu crezi că prezența mea te face fericită, atunci da, pe mine. - Nu voi lupta niciodată atunci când la mijloc sunt și alte femei. - Karina ai un talent nemaipomenit de a mă scoate din minți, iar eu sunt atât de calm de felul meu. De câte ori trebuie să-ți repet că era o simplă glumă nevinovată? - Nu-i nevoie să-mi repeți, e suficient că simt că nu sunt singura femeie din viața ta. - Te iubesc! Înțelegi asta? - Te doresc! Asta înțelegi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în testul Luscher. Interpretarea culorilor de bază În concluzie: * roșu agresivitate, sânge, vânătoare; * verde hrană, grija față de sine; * albastru liniște, pasivitate; * galben speranță, viitor. > Ce culoare are mașina ta? Albastrul reprezintă "adâncimea sentimentelor" și are drept corespondența emoțională starea de calm, liniște, reîncărcare, mulțumire, tandrețe, dragoste și afecțiune. Verdele reprezintă "elasticitatea voinței" și corespunde persistenței, rezistenței la schimbare, încăpățânării, posesivității și egoismului pozitiv. Este de asemenea asociat cu grija pentru persoana proprie. Roșul este "forța voinței" și corespunde dorinței, arătând excitabilitate
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se trezește. Se întinde alene, ia gazeta, se uita superficial pe ea. O vede pe Efimița lată. Se uită la ea, îi ia pulsul. Se adresează publicului calm, didactic: LEONIDA: Stăm foarte rău domnule. Statul nu vrea să se gîndească. Nu este nici o încurajare. Și asta să-mi dați voie să spun, e trist. Noi ducem greul țării ăsteia și uite... Că toți vă pronunțați... (o mai ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă. SONIA: Ce tot citești acolo? BUNICUL: Vorbe, vorbe, vorbe. Am auzit asta undeva. Citeam rubrica mea preferată. SONIA (cu interes): Care? BUNICUL: Decese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
În mână, să Îi amintească măcar că viața lui sub comuniști e o „necesitate Înțeleasă“ - o necesitate a tovarășilor secretari și prim-secretari, de care țineau cu dinții, pentru că fără această necesitate ciuciu privilegii, dar Înțeleasă de clasa muncitoare cu mult calm și Înțelepciune... Vasile nu s-a Întrebat ce Îl mâna pe prietenul lui să scrie astfel de inepții, din moment ce le și publicase, iar el mai avea până să confirme În felul acesta... I se părea lui că acesta ar fi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ștampilat, așadar ul nu se atinsese de el; o mână fină Îl strecurase, cu alte cuvinte, În cutia poștală a familiei Moare, dacă asta ar mai fi avut vreo importanță. — Inocența e o rază Într-un cerc vicios , Își spuse calm, uimit de fericita formulă care Îi străfulgerase mintea. Citise el undeva de faimosul pariu pascalian, nu Îi Înțelesese prea bine subtilitatea, acum Însă, pus În fața acestui pact aparent formal, amiabil, ecuația se dovedea că nu are decât o soluție, neiertătoare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]