342 matches
-
Regatul Tesalonicului a trecut din nou sub suzeranitatea bizantină în 1224. La un an de la cucerirea Constantinopolului, împăratul Baldwin a fost înfrânt la Adrianopol pe 14 aprilie 1205, a fost luat prizonier, torturat și executat din ordinul țarului vlaho-bulgar Ioniță Caloian. Diferitele fiefuri feudale franco-latine din întreaga Grecie - în mod special celoe din Ducatul Atenei și din Principatul Moreii - au generat o amplă influență culturală grecească asupra Occidentului. A existat și un anumit impact francez asupra Greciei. În Grecia mai pot
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită târgoveților să taie din tufe, deoarece în Braniște se ascundeau tâlhari; domnitorul a permis rărirea (nu defrișarea) crângului. Prima oară când locuitorii orașului au
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost asasinați de boierii lor, în 1196 și 1197. Fratele lor Ioniță Caloian s-a urcat pe tron și a consolidat țaratul vlaho-bulgar. A extins granițele de la Carpații meridionali până la râul Marița și la Rodopi, de la Marea Neagră până dincolo de Vardar, la limita Albaniei. A obținut de la papă recunoașterea sa ca „"rege al bulgarilor
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
regiunea din Macedonia cuprinsă între râurile Strymon și Vardar s-a răsculat împotriva împăratului Alexios Angelos și a reușit să respingă armatele trimise împotriva sa. După tratativele de pace, împăratul a recunoscut autonomia lui Chrysus în Macedonia În timpul lui Ioniță Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârșit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciați și înființarea Imperiului Latin de Constantinopol. Între noua structură politică și țaratul vlaho-bulgar au fost
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
a fost luat prizonier însuși împăratul latin Balduin I. Ioniță aspira chiar la cucerirea Constantinopolului, dar planul său nu a reușit din cauza manevrelor politice ale adversarilor săi. Ioniță a fost ucis în 1207 de un cuman în timpul asedierii Salonicului. Ioniță Caloian ocupă astfel un loc important atât în panteonul istoriei românilor, cât și în cel a istoriei bulgarilor datorită succeselor sale militare și politice. Afirmării originii romane a poporului român în corespondența purtată cu Papa Inocențiu al III-lea pentru recunoașterea
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
monedă, net inferioare, din alte localități, în această perioadă. Originea numelui actual al orașului este subiectul multor controverse și plutește în legendă; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul "kral" (rege, crai). Ioniță Caloian 1197 - 1207 După unii, numele ar veni de la Craiul Ioniță Caloian, mezinul fraților Petru și Asan, care devine pentru o perioadă, împărat al imperiului vlaho-bulgar, dar care, potrivit cronicii grecești a lui Nicetas Choniates Akominatos, este nevoit să se refugieze
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
actual al orașului este subiectul multor controverse și plutește în legendă; singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul "kral" (rege, crai). Ioniță Caloian 1197 - 1207 După unii, numele ar veni de la Craiul Ioniță Caloian, mezinul fraților Petru și Asan, care devine pentru o perioadă, împărat al imperiului vlaho-bulgar, dar care, potrivit cronicii grecești a lui Nicetas Choniates Akominatos, este nevoit să se refugieze, o perioadă, la nord de Dunăre, unde devine "domn peste niște
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
noii formațiuni pe care a întemeiat-o el este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul" sau "Caloianul" și-ar avea originile în această perioadă. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți , cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
statul vlaho-bulgar, formându-se astfel Țaratul Vlaho-Bulgar sub dinastia Asăneștilor în nordul Peninsulei Balcanice. Capitala noii formațiuni a fost stabilită la Târnovo, pe malul răului Iarna. În 1196 și 1197, Petru și Asan au fost uciși de boierii locali. Ioniță Caloian, fiind recunoscut de Papa Inocențiu al III-lea ca rege al vlahilor și bulgarilor, a preluat conducerea regatului și a desăvârșit construcția și consolidarea țaratului vlaho-bulgar. A extins granițele de la Dunăre până la Marița, de la Marea Neagră până la Vardar. A aspirat chiar
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
dinastia Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare răscoală vlaho-bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo. Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal. Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
În anul 1185 este cucerită cetatea Salonic de către normanzii din Sicilia. Eustathios pomenește printre apărătorii Salonicului pe bulgari, dar există discuții că sub această denumire ar fi vlahii (românii) din Balcani Tot în 1185, trei frați vlahi: Petru, Asan și Caloian, au cerut împăratului Isaac al II-lea Anghelos, dreptul de a primi ca soldă o parte din impozitele locale (pronoia). Refuzul si jignirile împăratului au dus la o revoltă în Bulgaria împotriva Imperiului Bizantin. Conducătorul noului stat a fost Țarul
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
comandant militar în regiunea din Macedonia cuprinsă între râurile Strymon și Vardar s-a răsculat împotriva împăratului Alexios Angelos și a reușit să respingă armatele trimise împotriva sa. După tratativele de pace, împăratul a recunoscut autonomia lui Chrysus în Macedonia Caloian, fratele mai mic al lui Petru și Asan, devine țar, se înțelege la pace cu grecii (1201) și face niște incursiuni militare împotriva sârbilor și ungurilor, apoi ocupă întreagă Macedonia, dar este ucis în bătălia pentru Salonic. Ulterior în istoria
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
situații politice și militare, în 1196 a intervenit, însă, o perioadă de scurtă acalmie, determinată de asasinarea la Târnovo, de către boierul Ivancu, a lui Asan (1185-1196). Petre și-a asociat la domnie pe fratele său mai mic Ioniță, zis și Caloian (cel Frumos), întors de curând de la Constantinopol, unde fusese ostatic. Domnia celor doi frați nu a fost, însă, de lungă durată deoarece, în anul următor, a fost ucis și Petru (1185-1197) . Dușmanilor din Orient ai Imperiului Bizantin, deocamdată, nu le
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
tabăra cruciaților, reușind astfel să își câștige o mare faimă în rândurile acestora. Atunci când fratele sau mai vârstnic, Balduin, devenit între timp împărat latin de Constantinopol, a căzut prizonier în bătălia de la Adrianopol din aprilie 1205 în mâinile țarului Ioniță Caloian al Bulgariei, Henric a fost ales să dețină regența Imperiului, iar la aflarea veștii că Balduin nu mai este în viață Henric a preluat conducerea directă, fiind încoronat ca împărat la 20 august 1206. Ca împărat, Henric s-a dovedit
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
aflarea veștii că Balduin nu mai este în viață Henric a preluat conducerea directă, fiind încoronat ca împărat la 20 august 1206. Ca împărat, Henric s-a dovedit a fi un conducător înțelept, domnia sa constând în lupte reușite cu Ioniță Caloian și cu împăratul proclamat de greci la Niceea, Theodor I Laskaris. În continuare, a reușit să îi respingă pe bulgari, ca urmare a unei victorii decisive obținute în anul 1208 la Philippopolis asupra noului țar, Borilă. Odată stabilizată situația pe
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
Montferrat, fiica lui Bonifaciu de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în 1213 între Henric I și Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din această căsătorie nu au rezultat copii. Totuși, Henric ar fi avut o fiică de pe urma unei relații extraconjugale, care mai târziu se va căsători cu conducătorul unei mici formațiuni politice a vlahilor din zona Munților
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
direct Târnovo și asediind Loveci vreme de trei luni de zile, însă fără succes. Pe parcursul asediului, bizantinii au capturat-o pe soția lui Asan, care a fost ulterior răscumpărată, în schimbul predării fratelui mai tânăr al lui Petru și Asan, Ioniță Caloian, la încheierea armistițiului. Însă niciuna dintre cele două părți nu intenționa să mențină pacea. Atunci când participanții la Cruciada a treia, conduși de împăratul occidental Frederic I Barbarossa avansau către Constantinopol, reprezentanții lui Petru și Asan le-au oferit sprijin militar
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
Constantinopol, Balduin I i-a conferit Philippopolis și teritoriul aferent acestuia, până la râul Marița. Primele campanii desfășurate de în toamna și iarna lui 1204 pentru preluarea teritoriilor ce i-au fost atribuite au fost reușite, însă în 1205 țarul Ioniță Caloian al Bulgariei și-a năpustit trupele asupra sa și a capturat Adrianopolul, amenințând direct Philippopolis. Având la dispoziție un număr redus de oameni sub comanda sa, Renier s-a baricadat în castelul de la Stenimaka (astăzi, Asenovgrad). Evenimentele se petreceau în
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
în care împăratul Balduin I a fost capturat în bătălia de la Adrianopol, fapt care reducea și mai mult speranțele lui Renier de Trit de a rezista. În vara anului 1205, ereticii paulicieni din Philippopolis au încercat să predea orașul lui Caloian, însă Renier de Trit a ieșit rapid din fortăreața sa și a distrus din temelii cartierul paulician. Astfel, rezistența a continuat, la ea participând atât latinii, cât și grecii din oraș. Până la urmă, Philippopolis a fost cucerit, iar cartierul grecesc
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
atunci "Imperiul Romaniei" de către occidentali) și întemeierea Imperiului Latin de Constantinopol. Există și opinia potrivit căreia încheierea acestei cruciade a fost marcată de bătălia de la Adrianopol din 1205 , în care Balduin I a pierdut o confruntare decisivă împotriva țarului Ioniță Caloian, conducătorul statului vlaho-bulgar, și și-a petrecut ultimele zile de viață ca prizonier. Balduin a fost fiul contelui Balduin al V-lea de Hainaut și al contesei Margareta I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia . Atunci când Filip de Alsacia
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
au trecut în Asia, unde au întreprins cucerirea Bitiniei, la care a participat Henric de Hainaut, fratele mai mic al lui Balduin. Însă în februarie 1205, grecii din Tracia s-au revoltat din nou, bucurându-se de sprijinul țarului Ioniță Caloian al Bulgariei și Vlahiei, ale cărui propuneri de alianță fuseseră respinse cu aroganță de către Balduin. Garnizoana cruciată din Adrianopol a fost alungată. Drept urmare, Balduin, împreună cu Enrico Dandolo, Ludovic de Blois și Geoffroi de Villehardouin au pornit în marș pentru a
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
asumat regența Imperiului Latin. Abia în iulie 1206 moartea sa a devenit certitudine. Condițiile în care Balduin a murit nu sunt cunoscute cu exactitate, sursele fiind contradictorii. Se pare că inițial, el a fost bine tratat ca prizonier de către Ioniță Caloian, fiind văzut ca un ostatec de preț, însă ar fi fost apoi sacrificat de către conducătorul bulgar într-un moment de furie a acestuia, probabil ca urmare a pierderii Filipopolului, oraș care a trecut din nou în stăpânirea cruciaților. În conformitate cu o
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
a acestuia, probabil ca urmare a pierderii Filipopolului, oraș care a trecut din nou în stăpânirea cruciaților. În conformitate cu o legendă bulgară, Balduin și-ar fi provocat singur pieirea, ca urmare a tentativei sale de a o seduce pe soția lui Caloian. Pe de altă parte, cronicarul bizantin Georgios Akropolites notează că țarul bulgar și-ar fi confecționat o cupă din craniul lui Balduin, după cum procedaseră bulgarii cu împăratul Nichifor I cu aproape 400 de ani înainte. Oricum s-ar fi petrecut
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
altă parte, cronicarul bizantin Georgios Akropolites notează că țarul bulgar și-ar fi confecționat o cupă din craniul lui Balduin, după cum procedaseră bulgarii cu împăratul Nichifor I cu aproape 400 de ani înainte. Oricum s-ar fi petrecut lucrurile, Ioniță Caloian (care primise coroana regală de la Papa Inocențiu al III-lea, i-a raportat suveranului pontif că Balduin a murit în închisoare. În prezent, un turn din forăreața Tsarevets din capitala de atunci a Bulgariei, Veliko Tarnovo, poartă denumirea de "Turnul
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
Mică și nici pentru a prelua stăpânirea asupra nou creatului ducat de Niceea, care îi fusese rezervat, potrivit Partitio terrarum imperii Romaniae. Imediat după ce și-a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de țarul Ioniță Caloian al Bulgariei, compuse din valahi, bulgari, cumani și greci. Ludovic a atacat adversarii cu prea mare avânt, îndepărtându-se de baza de operații a cruciaților și epuizându-și trupele și caii, motiv pentru care împăratul Balduin I însuși a fost
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]