2,791 matches
-
și această Întâlnire, atunci n-am făcut umbră pământului degeaba. Doctore Gruia, Îngăduie-i bătrânului Petrică Staniște să te Îmbrățișeze cu toată dragostea de frate al tatălui tău. Frate de arme, am vrut să spun, fiindcă acolo, În focul luptei, camaradul Îți este frate adevărat... Pentru nimic În lume nu l-ai părăsi!... Cu aceste vorbe, spuse cu tremur În glas, l-a Îmbrățișat părintește pe doctorul Gruia. Despina, emoționată peste măsură, privea când la Petrică când la Nicu. ― Tare aș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ni-l va da, băiete. Ni-l va da - l-a asigurat Nicu, sub privirea plină de lumină a Despinei. ― Am să-i scriu lui tata Toader că am avut norocul să-l Întâlnesc pe cel mai bun și drag camarad de arme al lui - a vorbit doctorul Gruia - cerându-și Îngăduința din priviri de la profesor... ― Spune-i din partea mea că mi-i dor să-l văd. Apoi, că le doresc, lui și mamei Maranda, să fie sănătoși și, la toamnă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simți, prietene? ― Cu atâția doctori pe lângă mine, mi-ar fi rușine să spun că nu mă simt bine. ― Asta mă bucură mult. Pe deasupra, am văzut-o pe Despina la treabă, cum se spune, și l am cunoscut și pe fiul camaradului Toader. ― Și nu este un doctor oarecare... doar este asistentul meu. ― Atunci, bucuria mea este Înzecită. Să dea Domnul să ajungi să-i lași moștenire locul tău de profesor... ― Asta o va obține doar prin muncă. Prin multă muncă. ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ascute-ți memoria. Ei? Totul e În regulă? Atunci, spune-mi dacă numele de Petrică Staniște Îți spune ceva... Așa-i că da? Află matale, dragul și bravul nostru cercetaș, că am avut onoarea să stau de vorbă cu acest camarad al tău, În cabinetul profesorului Hliboceanu, pe care Îl cunoști... Și dacă ai ști cât de mult m-a rugat să-ți scriu să vii la Iași, să depănați amintiri de pe front, nu ai mai sta pe gânduri... Te roagă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spui pe nume. Așa, ca Între oamenii ce au legături sufletești venite de departe... ― Cu mare plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume, te-aș simți aici lângă inimă ca fiul celui mai scump camarad și prieten! Ce știi tu, dragule Gruia, ce Înseamnă ca acolo unde glonțul orb te pândește - și nu iartă - să-l ai lângă tine pe omul a cărui inimă bate În același ritm cu a ta și la nevoie nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văd vreodată Înainte de a trece dincolo... Acolo unde nu e suspin și nici durere... Ce faci, camarade? Ești gata de luptă? Dacă da, atunci bine ai venit la Hanul cercetașului... ― A cărui cercetaș spuneai? ― A cercetașului Petrică Staniște, dragul meu camarad și frate. Odată cu aceste cuvinte, s-au depărtat unul de altul atât cât să se poată privi cu aducere aminte... ― Dacă n-aș lua sama la mustățile aiestea cât niști hulughi și la pletele albi, aș zice - după glas - că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către celălalt. „Oare o reușit să treacă de linia ianamicului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a trezit, cu ordin să ne prezentăm la căpitan... Și, cum spuneam. Până să fiu eu gata, camaradul meu, care ajungea cu vârful capului În bagdadia bordeiului, mă aștepta În prag. Niciun cuvânt. Niciun zâmbet. Tăcea ca un perete. Îl urmez ca coteiul boierului. Intrăm. Un țăcănit de călcâie și În fața mea se afla un brad cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sper să nu supăr pe nici unul dintre dragii noștri musafiri, dar din toți cei de față doar Nicu și nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l ajuți cu nimic, decât luându-i capul În brațe și, strângându-l la piept, să-i spui: „Adio frate... Adio!” - a vorbit Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o cu năduf... ― Ce fel de frați sunteți dacă purtați nume de familie diferite? - a Întrebat În cele din urmă, privind la tata Toader și la Petrică. ― Dacă aveai mintea la dumneata, ai fi reținut că pe front am fost camarazi, ceea ce Înseamnă că suntem frați adevărați. Da’ ce Îmi bat eu capul să explic dacă mintea dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o căciulă rusească, iar în spate ducea un rucsac greu și îi recunoscu primul, salutându-i de departe. Împreună cu el mai era un ins înalt, slab și negricios, cu ochelari, pe care Stelian avu impresia că-l cunoștea de undeva. Camaradul și prietenul meu..., îl prezentă cu glas scăzut în mod conspirativ Fănel Trifu. Își strânseră mâinile și se retraseră la marginea trotuarului, ca să poată discuta mai în voie. Aflară astfel că Fănel Trifu și cu prietenul său lucrau pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mână cu ace fosforescente, ca să se convingă că era suficient de târziu, își stinse țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
păși înăuntru primul. În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea un bec economic de 25 de wați și îi întâmpină un câine mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Bine-ai venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le scutură bărbătește mâinile, apoi închise ușa cu precauție și o zăvorî bine. Fănel Trifu i-l prezentă pe camaradul său, constatând că socrul surorii sale, pe care nu-l mai văzuse de câțiva ani, nu se schimbase aproape deloc. Bărbat cu părul albit complet, ajuns la vârsta de șaizeci de ani, Titi Vlădăreanu nu se lăsase încovoiat de grelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un ton conspirativ el le făcu cunoscut că urma să rămână în locuința sa câteva zile, după care, pentru siguranță, trebuia să se mute în casa unui prieten de-al său, iar în acest timp aveau să se întâlnească cu camarazii din București și să pună la punct planul de asasinare a lui Dej sau a unui alt lider comunist important. Din câte văd eu, aici este vorba de un război în toată regula!... remarcă Fănel Trifu. Cam așa ceva, confirmă Titi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
București și să pună la punct planul de asasinare a lui Dej sau a unui alt lider comunist important. Din câte văd eu, aici este vorba de un război în toată regula!... remarcă Fănel Trifu. Cam așa ceva, confirmă Titi Vlădăreanu. Camarazii din capitală vor să vă puneți de acord în privința unei acțiuni comune, cu etape și cu termene precise. Fănel Trifu stătu puțin pe gânduri, ca să cântărească lucrurile mai bine. N-ar fi rea ideea, dar trebuie să avem grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el niște lucruri, pe care le puse pe măsuță. Fănel Trifu îl privi și zâmbi: Pentru bătrân sunt gata să pun mâna-n foc, zise. E un om de absolută încredere. Nu e cazul să ne facem griji din cauza asta... Camaradul său mormăi ceva cu o mină încă sceptică și dădu la iveală din rucsac un pistol-mitralieră, pe care îl verifică atent și îl ascunse apoi sub pat. Pe stradă se auzi trecând un camion greu, care făcu gemurile să zuruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu îi scutură din nou mâna și, urându-i mult noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe cărarea care ducea la cabană, Virgil avu brusc sentimentul că strania întâlnire nici nu se petrecuse aievea, ci fusese doar o năzărire de-a lui... 10 ... Până în primăvară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă (tatăl său era nevăzător din timpul primului război mondial), iar celălalt, Mircea Cartojan, teleormănean de la Roșiori de Vede, serios și foarte bun camarad. Cei doi îi deveniră încă din primele zile atât de apropiați, încât ceilalți avură impresia că s-ar fi cunoscut între ei mai dinainte. În scurt timp ei, cu prietenia care-i lega, ajunseră să facă o notă aparte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiului său. El, fiind văduv de atâta vreme și înaintând mereu în vârstă, nu putea să mai trăiască singur ca un pustnic. Singurătatea nu-i făcea bine unui om atât de sociabil ca el, care trăise mereu înconjurat de colegi, camarazi, superiori și subalterni și, nu în ultimul rând, de propria familie. De-acum încolo n-o să mai plecăm nicăieri! Cu matale o să rămânem! îl asigură Virgil, coborând din autocamionul cu care își adusese de la Brănești familia și calabalâcul, și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat pe tata așa cum își dorea el și nu cred să fie vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat al tatălui meu, cu care a păstrat legături de prietenie și a corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rușii sunt necruțători mai ales când e vorba de trecut din Rusia spre România", gândi atunci tânărul. Fostul lui învățător a mai spus câteva cuvinte despre prietenia care îl lega de străinul care îl însoțea, domnul Simion, cu care fusese camarad în lagăr la ruși și a tăcut iar. Apoi, domnul Simion rostise și el, pe un ton sfâșietor vorbe care i-au mers la inimă : Micuța este copilul meu; mama ei, Teodora, era studentă la Cernăuți când am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
continuarea. Teodora întrerupe scurt, fără prea multe comentarii, depănarea amintirilor ei și, după un "Noapte bună !" grăbit, Dora se retrage în iatac. * * * Așezată pe marginea patului, Dora examinează un micuț aparat de fotografiat. Așa cum spusese Teodora, aparatul rămas de la fostul camarad neamț al lui Simion, care nu mai avusese șansa să se întoarcă la nevasta și cei doi copii ai lui, este, cum abia se poate descifra pe ceea ce fusese cândva o etichetă, un vechi aparat "Leica". Dora își amintește cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bătrân care păștea niște bivolițe, precum că soldatul în cauză a băut niște lapte de bivolițe după care s-a culcat, arătând și locul unde dormea. Așa acei doi plecați în misiune l-au găsit dormind sub umbra unor tufișuri. Camarazii au hotărât să-l trezească și, după ce acesta deschise ochii, încercă să se ridice dar nu reuși și rămase în continuare la pământ cu ambele mâini ținându-se de burtă în partea stângă sub esofag, acuzând dureri. Într-un târziu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]