2,870 matches
-
or odihni oasele lui? Nici în ziua de azi nu am aflat unde-i este mormântul. - Nu-mi doresc să mai trăiesc singură! - Ce-o vrea bunul Dumnezeu... Dacă îi e dat să trăiască, vine el... - Când, mamă? Niciunul dintre camarazii lui, cu care a luptat la Tatra, nu l-au mai văzut din data de 9 Mai '45... De atunci au trecut doi ani și nu am primit răspuns: e mort, trăiește, e prizonier?! - Aneta, culcă-te și încearcă să
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_taina_marin_voican_ghioroiu_1364546859.html [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
se află că Vasile Gafencu lucra la tăiat pădurea și cerea pesmeți și usturoi. Vasile Gafencu moare pe 16 martie 1942, în lagărul sovietic, ca un mucenic jertfit pentru neamul românesc și întru Hristos. El nu și-a trădat credința. Camarazii de suferință ai lui Valeriu Gafencu au recunoscut în acesta „educația” ireproșabilă a părinților Vasile și Elena: „Fiul lui Vasile Gafencu (un bun gospodar din Sângerei-Bălți, fost deputat în Sfatul Basarabiei), născut în 1920, Valeriu, moștenește de la părinții săi o
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ionut_tene_1452767690.html [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
azi e consolidată de aportul jertfelnic al părinților, bunicilor și străbunicilor noștri. În timpul documentării pentru monografia comunei Miroslovești, am aflat despre drama unui soldat din Soci, pe nume Chiruț Iordache. Acesta, în cel de-al Doilea Război Mondial, lupta alături de camarazii săi pe linia frontului din zona Păstrăveni-Uricheni, la o "azvârlitură de băț" de satul unde-și avea gospodăria. Îl măcina mereu dorul și grija față de cei de-acasă, cu atât mai mult cu cât el se afla în preajma lor, fără
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Pretul_dorului_de_casa_razboiul_in_gheorghe_parlea_1344768706.html [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
să-i fie fatală: a ascultat de glasul inimii și nu de cel al rațiunii. În timpul nopții ce a urmat aceleiași seri, pe un cal înspumat de zorul prin care soldatul spera să atenueze fapta-i necugetată, se întorcea la camarazii de arme din vizita fugară făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Pretul_dorului_de_casa_razboiul_in_gheorghe_parlea_1344768706.html [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
și nu de cel al rațiunii. În timpul nopții ce a urmat aceleiași seri, pe un cal înspumat de zorul prin care soldatul spera să atenueze fapta-i necugetată, se întorcea la camarazii de arme din vizita fugară făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului de execuție, în prezența nedumeriților săi camarazi. Târziu, peste
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Pretul_dorului_de_casa_razboiul_in_gheorghe_parlea_1344768706.html [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care, pe timp de pace, se naște din circumstanțele atenuante. Soldatul a fost dus în fața plutonului de execuție, în prezența nedumeriților săi camarazi. Târziu, peste ani meniți să învăluie în pâcla uitării relele timpului, la o moară de grâu de peste apa Moldovei bărbați cu fețe aspre și mâini bătătorite din sate învecinate pregăteau nevestelor trupul pâinii. Unul dintre ei, gospodar în Valea-Albă, purtând
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Pretul_dorului_de_casa_razboiul_in_gheorghe_parlea_1344768706.html [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
pâinii. Unul dintre ei, gospodar în Valea-Albă, purtând încă asupra sa, ca pe o pecingine, duhul cel rău al războiului, îi povesti acestea lui Jănică Handra din Soci, mulțumit că a putut să facă măcar atât pentru amintirea nefericitului său camarad. Căci se credea despre el că a fost un dezertor în sensul cel grav al cuvântului. Și săteanul acesta nemțean își rosti ultima frază a istorisirii sale răvășit, cu aportul perturbator al nodului din gât: „Era speriat săracu’, deși văzuse
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Pretul_dorului_de_casa_razboiul_in_gheorghe_parlea_1344768706.html [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
Bertoni D Albert Pustiul mă bântuie azi Iar sufletu,-mi umblă nomad Cu privirea ta vie mă arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie
DANIEL BERTONI ALBERT by http://confluente.ro/articole/daniel_bertoni_albert/canal [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
nu i-am numărat!, i-a răspuns moșu’ Chircuț în poziție regulamentară. Generalul, amuzat de răspuns, i-a zis atunci: - Bravo, caporal, să trăiești! Apoi, i-a pus medaliile în piept și l-a sărutat pe amândoi obrajii, în uralele camarazilor. - Uraaaaa! Uraaaaa! Uraaa! Să trăiască! Într-adevăr, a trăit destul de mult, aproape nouăzeci de ani. A avut norocul să scape viu și nevătămat din război, deși a făcut și campania din Ungaria, ajungând până la Budapesta. De acolo, s-a întors
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1445377465.html [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
amintesc cu plăcere. La tradiționalele melodii se mai adăugau texte noi, specifice mediului carceral, compuse de poeții închisorilor: „Și în lagăr la Cavnic, de Crăciunul din anul 1952, am avut parte de același teatru: alarmă, percheziție, mâncare proastă, izolarea câtorva camarazi. Când am intrat însă în mină, în galeriile întunecate care ne deveniseră prietene, toată mina a început să răsune de colindele pe care le cântam. Mai ales vocile preoților, printre care a lui popa Scai, sau basul extraordinar al unui
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia by http://confluente.ro/stelian_gombos_1485349195.html [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
aceste repere devin fără îndoială, determinante atunci când este luată în discuție creația lirică. În închisori se învățau versuri cu sete și înfrigurare. Dacă veneai din libertate cu poezii memorate, acestea constituiau un capital prețios care îți asigura simpatia și respectul camarazilor de suferință. S-au creat versuri în închisorile comuniste cu cele mai variate teme, de la cea care exprima revolta și setea de libertate, cu implicite accente mesianice, trecând la lirica patriotică, erotică, religioasă, la specia epigramei și pamfletului; lumea literară
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia by http://confluente.ro/stelian_gombos_1485349195.html [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
stat, în fruntea societății, se bucurau de respectul tuturor, în primul rând al elevilor. Aș vrea să vă dau un exemplu care pe mine mă urmărește din fragedă tinerețe. Eram ofițer, făceam parte dintr-o unitate de tancuri unde aveam camarazi și mai mulți ofițeri în rezervă. Între alții, un învățător dintr-un sat. I-am uitat numele. Într-o noapte pe front, stând de vorbă după ce se liniștiseră luptele, l-am întrebat: „Domnule locotenent sunteți rezervist, ați participat la campania
CONVORBIRE CU MIRCEA CARP de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Convorbire_cu_mircea_carp.html [Corola-blog/BlogPost/345120_a_346449]
-
sunteți rezervist, ați participat la campania din Răsărit și acum sunteți din nou pe front, în luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord. V-ați îndeplinit datoria cu prisosință. De ce nu vă duceți acum acasă, la familie și la meseria Dvs?” Camaradul meu mi-a răspuns: „Ani și ani de zile mi-am învățat elevii ce înseamnă Istoria țării noastre, cum să-ți faci datoria față de poporul din care te-ai născut. Cum aș putea deci să nu-mi fac datoria până la
CONVORBIRE CU MIRCEA CARP de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Convorbire_cu_mircea_carp.html [Corola-blog/BlogPost/345120_a_346449]
-
profă! Cât despre ultima lui remarcă... nu zise nimic, dar un fior de emoție îi aduse aminte surpriza pregătită pentru toți în seara ce urma... prima ei carte de versuri... Americanul, sfătos, își așeză mâinile pe umerii celor doi războinici camarazi și decise: -Părerile sunt împărțite, există studii sau numai presupuneri, ce contează asta?! Credem ori nu, important e să ne ascultăm pașnici unii pe alții, să nu facem din țânțar armăsar pentru orice! Până una-alta, haideți să ne bucurăm
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1437888382.html [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
băieți încă se țineau pe poziția de cocoși neînvinși în ring...Totuși, în zadar, atmosfera gravă îi subjuga încet-încet și pe ei. După momente bune de tăcere, privirile tuturor se odihneau pe chipul Americanului, implorând scăpare. Îmboldit inconștient de speranțele camarazilor, acesta se trezi din letargie, nedezmințindu-și firea dominantă, recunoscută de toți. -Aș vrea să spun că am soluția salvatoare, dar nu o am! Mi s-a golit mintea și abia mă abțin să nu urlu de spaimă, se lansă el
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
în ghearele ei... căci ajungem să murim puțin câte puțin! continuă năvalnic Diplomatul. -Ce zici, Americanule, ai vreo idee? îl încurajă Patriarhul pe liderul lor să treacă de momentul greu de slăbiciune. Americanul, privind în oglinda de dincolo la siluetele camarazilor, spuse cu glas pierit: -Eu știu... Să vă spun gândul meu ascuns în spatele acestei mici vacanțe cu drag plănuite... Departe de voi, mi-am dorit nespus să aflu cum v-ați trăit viața, să vă cunosc pe de-a-ntregul, să
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
încurajată de îndată să lanseze versurile lămuritore: -Sunt unii dintre semeni scăldați în plin de soare,/ ce dă lumină minții și faptelor grandoare./ Sunt alții, mulți la număr, zălog în noapte grea,/ adâncă, fără lună și fără de vreo stea! În timp ce camarazii își regăsiseră, surprinzător, buna dispoziție, Americanul își aruncă ochii spre peretele-oglindă. Acolo, aceiași, cu cincizeci de ani mai târziu, repetau gestica adolescenților de lângă el. În schimb, rămase aproape cu gura deschisă de uimire când zări un miraculos capăt de pod
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Miramoț, punând mâna pe baston. -Mergem în aceeași formație ca la urcuș, da?! tatonă Diplomatul grijuliu. -Evident, lăsați-mi plăcerea să mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă! strigă Patriarhul. Într-adevăr, camarazii începuseră coborârea, surprinzător de tăcuți, fiecare simțindu-se puțin vinovat de neînțelegerea timpului pierdut, dar jenat să ceară lămuriri celorlalți. Americanul își verifică ceasul reapărut pe mână ca prin minune. Constată că, spre deosebire de telefonul mobil, era tot funcțional. Cadranul arăta
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
mână ca prin minune. Constată că, spre deosebire de telefonul mobil, era tot funcțional. Cadranul arăta că trecuseră trei zile din momentul în care începuseră urcușul. Probabil că cei de la Hotelul Royal erau mai mult decât alarmați! Se pare că nici unul dintre camarazi nu-și mai amintea cutremurul, căderea, toată aventura... Doar el... Se muncea cum să le înfățișeze tuturor o explicație plauzibilă... măcar cu ei să cadă la învoială vis-à-vis de ce urmau să le spună celor de la hotel, eventual autorităților, căci era
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
gala UNITER în 1992, locul 2 din cele 102 piese înscrise în competiția de artă concurențială a momentului respectiv. Pentru salvarea libertății spiritului, a entității ontologice, a conștiinței creștine pe care e imprimat chipul lui Dumnezeu, pentru lupta crâncenă a camarazilor de război și gulag contra terorii fizice și morale, Radu Mărculescu trebuia să depună mărturie și în fața oamenilor, nu numai înaintea Bunului Dumnezeu, prin volumul lucrării monumentale, Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică. Succesul cărții s-a înfrățit în 3
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
păstrează în harul ei memoria unei înalte conștiințe creștine în care se derulează suferința căderii în prizonierat ori în infernul robiei. Dacă pentru mulți prizonieri această înfrângere s-a transformat în cădere, devenită apoi o catastrofală prăbușire, pentru foarte mulți camarazi, căderea s-a înălțat pe culmile de azur ale Biruinței. În fiecare trăitor creștin, temelia, stâlpul, farul conștiinței sale spirituale este Adevărul revelat, singurul pe care se poate clădi: viața, binele, dreptatea, frumosul, crezul, nădejdea, suferința, dăruirea, veșnicia sa și
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
și pedagogul, îndrumătorul și misticul, frumosul și mărturisitorul: „Noi ne-am hrănit din tot ce-am dăruit, Avutul nostru, tot ce-am risipit. Nu pregeta să suferi și să sângeri! Izbânda noastră crește din înfrângeri!” (Din testamentul lăsat de erou camarazilor de suferință) Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest Neam! Să fim demni de astfel de Eroi, Martiri și Mărturisitori! --------------------------------------------------------------------- *Din ciclul: Filocalia Suferinței și a Jertfei. Cu Noi este Dumnezeu! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 10 ianuarie 2016 Referință Bibliografică
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
roșie” spre lumea liberă. Să fi fost o comandă politică a sârbilor? Să fi fost o condiție pusă de Occident lui Tito? Nu se știa, important era faptul că pentru prima dată după șase luni de incertitudini, Tiberiu Cunia și camarazii săi se simțeau liberi cu-adevărat. Însă, pentru fatalistul Cunia începea o perioadă care stătea sub semnul unei întrebări firești: „De ce am ajuns aici? Ce voi face? Dacă nu mă temusem de spaimele vieții de lagăr, îți dai seama că
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Tiberiu_cunia_63_de_ani_in_exil_o_cariera_stralucita_si_un_premiu_von_humboldt_.html [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și vor putea face Crăciunul împreună cu familia, a fost înlocuită treptat cu deznădejdea. Traiul deosebit de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care colcăiau răspândind boli infestând mâncarea, febra tifoida, holera și dizenteria făceau ravagii, iar vremea rece, ploioasa, frigul și umezeală care îi pătrundeau până în măduva oaselor erau tot atât de necruțători inamici că cei din tranșeele de vizavi. Pentru ridicarea
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422275428.html [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
greu. Nu știa el că, la vremea aceea, învățătoarea nu avea voie să lase repetenți la sfârșit de an! În ultimul an de liceu, Gabriel a scăpat de naveta chinuitoare. Vasile a descoperit că are un cunoscut în capitală, fost camarad de militărie. Nu știa precis cu ce se ocupă, dar i‑a promis că rezolvă el problema. Și a rezolvat‑o chiar în prima zi de școală, pentru un sac de făină și câțiva pui, asigurând cazarea copilului la un
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_12_.html [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]