615 matches
-
a plăcut. Am studiat-o doar pe corpul meu. -Credeți în reîncarnare? -Nicidecum. E o prostie gogonată... -N-aș putea evada din timpul propriei mele vieți. Îmi place să călătoresc în alte lumi prin intermediul cărților mele, printr-un fel de telepatie. Camerista ne invită imediat la masă, salutându-mă cu o plecăciune a corpului. Am ciocnit amândoi paharele cu gin tonic și am avut momentan impresia că el ridicase paharul pentru cu totul altceva decât în sănătatea mea. Dejunul a fost excelent
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o hotărâre. Trezindu-se, își dădu seama că o mai apasă încă nesiguranța. Deschise ochii, pornită împotriva zilei ce avea să urmeze. Se ridică în capul oaselor și încercă să-și mai relaxeze fața încordată, în acest moment, vreo cinci-șase cameriste, care stăteau mai mult sau mai puțin la pândă în spatele unui paravan insonorizat, se repeziră spre ea, oferindu-i o băutură energizantă. Adaptară lumina solară și dormitorul cel mare se lumină pentru o nouă dimineață. Masaj, duș, machiaj, pieptănat, coafat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o cameră de la hotelul Vrâncioaie, un client ,, rșefuza’’ să se trezească, deși lăsase vorbă la recepție că vrea să plece în zori de zi. Așadar, telșefoane, raportări la șșefi, constituire echipei operative și deplasarea la locul faptei. Între timp, o cameristă mai băgăcioasă, descuiase ușa, făcuse prima ,, constatare’’ și îi aștepta pe ofițeri să le spună că pasagerul de la camera 23 era pe cât se poate de mort.Ca urmare, sunt anunțați procurorul și medicul legist și se trece la primele cercetări
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
am spus: ― Dar toată lumea a pățit-o. ― Tocmai, mi-a răspuns el, acuma suntem la fel ca toată lumea. El e acela care mi-a vorbit de primele cazuri ale acestei febre uluitoare, care a început să stârnească neliniște. Una dintre cameristele lui e atinsă. ― Dar, bineînțeles, nu e nimic contagios, a precizat el iute. I-am spus că asta mi-era egal. ― A! văd. Domnul e ca mine. Domnul e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și a-l duce la spital. Atunci începeau într-adevăr abstracția și dificultatea, fiindcă familia bolnavului știa că nu-l va mai vedea pe acesta din urmă decât vindecat sau mort. "Fie-vă milă, domnule doctor!" zicea doamna Loret, mama cameristei care lucra în hotelul lui Tarrou. Ce însemna asta ? Bineînțeles că îi era milă. Dar asta nu folosea nimănui. Trebuia telefonat. Curând răsuna clopoțelul ambulanței. Vecinii, la început, deschideau ferestrele și se uitau. Mai târziu se grăbeau să le închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din camerele de vizavi. — Hei! Să vină careva repede! Femeia, speriată de țipete, s-a uitat în jur ca un șobolan încolțit și, înșfăcându-și bocceluța, a pornit pe coridor în jos. Când a văzut aprinzându-se lumina în odaia cameristei, s-a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte să aibă Gaston timp să-i răspundă, ea a și ochit ușa care fusese lăsată întredeschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul desfigurat și disperat. — Ajută-mă! Ajută-mă! repetă ea. Își împreună mâinile a rugăminte, ca în fața lui Buddha. Avea degete lungi și subțiri ca niște ace. Pe coridor se auzeau acum vocea cameristei și a bărbatului care a strigat. Gaston i-a auzit pe amândoi pronunțând cuvântul shōben. El știa că acest cuvânt înseamnă „urină“ și a dedus din conversația lor că aceasta fusese ofensa. A, deci asta era! Fața i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej. Dându-și seama că femeia le-a scăpat, „generalul“ s-a întors spre Gaston, turbând de furie: — De ce naiba ai lăsat-o să fugă? — Shōben... și dumneavoastră faceți! Nu bine să te superi că ea face shōben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din Yamagata, îi asigură șoferul. Era într-adevăr splendid. Din camera lor de la etaj, Takamori și Tomoe puteau privi în tihnă minunata grădină japoneză cu meșteșugitul aranjament de copaci, pietre și iaz. Hotelul părea destul de gol. Când i-a condus camerista în camera lor, au luat-o pe niște coridoare întortocheate. Camerele prin fața cărora au trecut păreau neocupate. — Cred că sunteți obosiți după atâta drum. Sunteți din Tokyo? îi întrebă camerista în dialect Tōhoku, împăturind frumos hainele lui Takamori. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și iaz. Hotelul părea destul de gol. Când i-a condus camerista în camera lor, au luat-o pe niște coridoare întortocheate. Camerele prin fața cărora au trecut păreau neocupate. — Cred că sunteți obosiți după atâta drum. Sunteți din Tokyo? îi întrebă camerista în dialect Tōhoku, împăturind frumos hainele lui Takamori. Era o femeie destul de în vârstă. — Tomoe, de ce nu intri în baie? Eu intru puțin mai târziu. Tomoe s-a conformat sugestiei fratelui ei. Takamori a rugat-o pe cameristă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îi întrebă camerista în dialect Tōhoku, împăturind frumos hainele lui Takamori. Era o femeie destul de în vârstă. — Tomoe, de ce nu intri în baie? Eu intru puțin mai târziu. Tomoe s-a conformat sugestiei fratelui ei. Takamori a rugat-o pe cameristă să-l învețe câteva cuvinte în dialectul Tōhoku. După ce a plecat din cameră, Tomoe a văzut că afară încă mai ploua. A intrat în sala de baie și s-a desfătat în voie în apa caldă și limpede, întinzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tomoe a văzut că afară încă mai ploua. A intrat în sala de baie și s-a desfătat în voie în apa caldă și limpede, întinzându-și picioarele obosite. După ce l-a învățat pe Takamori câteva cuvinte în dialectul zonei, camerista s-a retras, lăsându-l să-și tragă sufletul. Takamori și Tomoe ascultau ploaia. Ploua fără încetare. Din când în când se mai ridica la suprafața iazului câte un crap și apoi se scufunda iar. Dincolo de gardul grădinii, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
luat-o spre strada principală și s-a oprit, privind în jur după o clădire pe care să scrie „han“. La un moment dat, a intrat într-unul și a strigat din ușă: E cineva pe-aici? Cănd a venit camerista în fugă la ușă, el a întrebat-o în șoaptă: — Aveți aici vreun turist pe nume Endō? Camerista l-a privit speriată. Și-n împrejurări normale Gaston arăta îngrozitor, dar acum, ud până la piele, părea un câine abandonat. Domnul Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scrie „han“. La un moment dat, a intrat într-unul și a strigat din ușă: E cineva pe-aici? Cănd a venit camerista în fugă la ușă, el a întrebat-o în șoaptă: — Aveți aici vreun turist pe nume Endō? Camerista l-a privit speriată. Și-n împrejurări normale Gaston arăta îngrozitor, dar acum, ud până la piele, părea un câine abandonat. Domnul Endō? Camerista s-a întors spre funcționarul de la recepție și l-a întrebat dacă aveau vreun oaspete cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în fugă la ușă, el a întrebat-o în șoaptă: — Aveți aici vreun turist pe nume Endō? Camerista l-a privit speriată. Și-n împrejurări normale Gaston arăta îngrozitor, dar acum, ud până la piele, părea un câine abandonat. Domnul Endō? Camerista s-a întors spre funcționarul de la recepție și l-a întrebat dacă aveau vreun oaspete cu numele de Endō. Bărbatul, cu creionul după ureche, l-a privit și el cu suspiciune pe Gaston. — Endō? Nu avem așa ceva. Gaston a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu voce tare ceea ce, de fapt, gândeau amândoi: — Arată ca un cerșetor. Și la următorul hotel Gaston a primit același răspuns. A umblat două zile prin oraș și s-a interesat de Endō la nenumărate hoteluri. Răspunsul era invariabil același. Cameristele și funcționarii îl priveau ciudat și-i răspundeau că nu aveau nici un turist cu numele de Endō. Nici nu i-a trecut prin cap că Endō ar fi putut să se prezinte sub alt nume, așa că a continuat să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oarecum vinovați pentru faptul că ei se aflau acolo, după o masă bună, și mâncau deliciosul desert, pe când el... Ploaia s-a oprit în cele din urmă. Vântul nu adia deloc. Îi aștepta o noapte înăbușitoare. În timp ce Tomoe îi spunea cameristei că erau în căutarea unui străin, o cunoștință de-a lor, Takamori s-a întins pe rogojină în fața unei hărți a orașului Yamagata. Numele străzilor mari ale orașului Yamagata erau foarte interesante. Multe dintre ele purtau numele obiectelor făcute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Apoi mai erau A-șaptea-zi-machi, A-opta-zi-machi, A-zecea-zi-machi, în funcție de ziua în care se ținea târgul în respectiva zonă a orașului. Mai erau și Fermieri-machi, Hanuri-machi, Dulgheri-machi... La ce concluzie ai ajuns? o întrebă Takamori pe Tomoe în șoaptă, după ce a vorbit cu camerista pe coridor. — Spune că orașul nu e prea mare. Un străin bate repede la ochi, așa că nu-i greu de găsit. Mi-a promis că telefonează deseară la toate hanurile din oraș. Tomoe se așeză lângă fratele ei. — Drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
apropierea orașului Yamagata. Și Zaō e în apropiere. Ce romantic! După ce-l găsim pe Gaston, ce-ar fi să facem o plimbare până acolo, toți trei? Se auzea televizorul de la parter. Cineva se uita la meci, probabil. Când a venit camerista să le facă paturile, le-a spus că telefonase la șapte-opt hanuri mai mari din Yamagata, dar nu aveau nici un străin cu numele de Gaston Bonaparte. — Am să telefonez și la hanul din munte, cu izvor termal, care seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
noi, n-o să dispară până ajungem acolo. Dacă nu stă la vreun han mai răsărit din oraș, s-ar putea să fie la Yoshiya, unul dintre marile hanuri de lângă izvorul termal din munte, le-au sugerat lui Takamori și Tomoe camerista și funcționarul hotelului. A telefonat acolo, dar nu aveau nici un străin care să semene cu cel descris de ei. Cu patru-cinci zile în urmă, însă, un turist le-a spus că văzuse un străin plimbându-se pe stradă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un turist le-a spus că văzuse un străin plimbându-se pe stradă cu un japonez. — Ce-ar fi să mergeți acolo și să întrebați direct? le spuse patronul hotelului Araki Mataemon, un bărbat bondoc. Takamori și Tomoe aflaseră de la cameristă, chiar în clipa sosirii, că era membru influent al Asociației Alpiniștilor. — E o stațiune termală mică. Dacă mai e acolo, o să-l găsiți imediat. Cu mașina se face numai o jumătate de oră de la Yamagata. Până cu vreun an în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zile însă îi simt junghiul între sâni, și nu-mi sunt de-ajuns trei perne ca să-mi aducă ușurare și să-mi îngăduie să ațipesc. Mi se întâmplă ceea ce am văzut cu ochii mei că i s-a întâmplat Bertariei, camerista dăruită mie de Rotari în ziua nunții, și care a murit acum patru luni. Ea mi-a relatat tot ceea ce simțea, și acum știu că nu mai am de trăit decât două luni, nu mai mult. În timp ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și suflet la celălalt, iar Zoe era un astfel de suflet, legat cu adevărat și cu dragoste de sufletul oamenilor. A privit-o din toate unghiurile și cu toți ochii care i-au stat la dispoziție. A văzut-o din cameriste și croitorese, cu ochii femeilor, dar și cu ai bărbaților care jucau stos pe masa de fag, pusă special pentru ei în pavilionul cel mare, care era un fel de chioșc acoperit cu o cupolă înaltă și care făcea legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mașină și s-o ia spre Universitate. Josh Mollner era cazat la Boulevard, într-un apartament ale cărui ferestre dădeau spre Calea Victoriei. Zogru mai fusese în această clădire, iar acum se simțea răscolit de amintiri. A intrat ascuns într-o cameristă, apoi s-a instalat lejer în sângele lui Josh. Camera era mobilată cu obiecte subțiri și dantelate, din lemn alb și catifea verde. Pe ferestrele mari se vedeau strada și scările de la Cercul Militar. În colțul camerei stătea neclintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]