805 matches
-
amintea că l-au dat afară din cazinou, că i-au plîns de milă, că l-au insultat. Apoi totul era o noapte neagră și el Înainta pe șosele care nu țineau niciodată destul și nenumărate gînduri Îl năpădeau făcînd camioneta să se Înscrie vertiginos În curbe și adesea să intre Într-un gard de piatră, ori Într-o casă, la un pas de moarte. Îl durea mai de mult un ochi cînd a intrat În bordel... Pipo Lastarria Îi Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e acasă și au aflat acum cu toții, mămica, Juan Lucas, Carlos, sînt un Încornorat, nu! nu! nu! Pe urmă totul a Început să-i meargă din plin, fiindcă gonea ca un nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dentistul Îi scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio, În spatele caleștii care avea acum o roată ruptă, fiindcă Bobby, intrînd În urmă cu cîteva zile beat cu camioneta, o ciocnise În plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu, nu mai era nimeni acasă. Julius puse receptorul În furcă și Țanțoșa Îl certă că nu lăsase nici un mesaj. Apucă receptorul ca să vorbească din nou, dar În clipa aceea răsună claxonul Jaguarului, afară și imediat se auzi și claxonul camionetei, de mai multe ori la rînd: Bobby cerea insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd Țanțoșa apăru În fugă, strigînd și Întrerupîndu-l pe Celso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a găsit-o (uitase că ea avea o Întîlnire la televiziune. Chiar el Îi fasificase o scrisoare de recomandare pentru șeful emisiunii, imitînd semnătura lui Juan Lucas), Bobby n-a avut altă soluție decît să-și continue goana nebună cu camioneta pînă cînd a debarcat Într-un apartament de pe strada Victoriei. O dezamăgire cumplită: l-a costat o groază de bani și nici nu se compara cu Maruja. Și pe urmă degeaba a căutat figura cunoscută de data trecută, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Maruja și-și anunță sosirea cu o frînă teribilă, urmată imediat de trei țignale de la primul claxon, marșul de la rîul Kwai și trei de la al doilea claxon, ti, ti, ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită făcînd să răsune amîndouă claxoanele În același timp și o luă spre Pera del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită făcînd să răsune amîndouă claxoanele În același timp și o luă spre Pera del Amor, unde, după vreo cincisprezece minute, transformă canapelele camionetei Într-un impresionant pat de două persoane cu perne și cu tot ce trebuie. Maruja Îl lăsă s-o sărute, Îl lăsă să-i deschidă puțin bluza și, cînd el vru să meargă mai departe, spuse stop și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar poate că era mai bine cînd se gîndea la Peggy. Și pe urmă, cine-a zis că nu se mai gîndea la Peggy? Chiar În după-amiaza aceea trecu prin piața Gutierrez și, cînd se aștepta mai puțin, o altă camionetă claxona cîntînd marșul de la rîul Kwai și Pipo Lastarria trecu cu Peggy alături de el și era mult mai drăguță ca Înainte. Porni, acceleră cît putu de mult, dar Îi ieși Înainte o mașină și porumbeii se pierdură la curba următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greu, fiindcă Îl atrage cu formele ei pline... Bobby șovăi, dar În clipa aceea i se păru că o recunoaște pe fata cu figură cunoscută pe care o văzuse data trecută la bordel, „aha“!, strigă și ieși glonț Îndreptîndu-se spre camionetă. Susana Lastarria era consternată de cînd aflase că Pipo Îi suflase iubita vărului său Bobby. Pentru nimic În lume n-ar fi putut Îngădui o asemenea mîrșăvie. Îl chemă pe Pipo și Începu să țipe la el, dar În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
citi telegrama zîmbitoare: „Sosesc pe 24. Trei după-amiaza ora Limei Zborul 204. New York-Lima, Vin cu Lester Lang“, Bobby se simți nespus de bucuros. Santiago sosea peste cîteva ore. Au mîncat ceva la repezeală; pe urmă au plecat cu toții cu camioneta. Juan Lucas a preferat să-l lase pe Carlos să conducă, ca să poată opri la intrarea principală a aeroportului și pe urmă să caute un loc de parcare. Au ajuns fericiți la aeroport. „Ăsta e“, spuse Bobby arătînd spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ți-l amintești pe fratele tău?“ Îl Întrebă Susan, luîndu-l de mină, În timp ce intra În holul principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul cu domnișorul Santiago. Acum era aici, stînd țeapăn pe terasă lîngă ei, pronunțînd odată cu ei numele lui Santiago, pînă cînd În sfîrșit l-au văzut apărînd În urma celor două stewardese care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună că se Îmbată dintr-un păhărel, dar a preferat să nu pară un pîrÎcios față de musafirii care pînă În clipa aceea păreau simpatici, deși fratele lui avea ceva ciudat În privire. — Ce mașini sînt? Întrebă deodată Santiago. — O camionetă și un Mercedes, fără să socotim Jaguarul lui Juan Lucas. — Camioneta e a ta? — Da. — Atunci mama merge cu Mercedesul. Și noi doi? Bobby voia să explice că de multe ori Mercedesul era liber, că Susan ieșea de obicei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu pară un pîrÎcios față de musafirii care pînă În clipa aceea păreau simpatici, deși fratele lui avea ceva ciudat În privire. — Ce mașini sînt? Întrebă deodată Santiago. — O camionetă și un Mercedes, fără să socotim Jaguarul lui Juan Lucas. — Camioneta e a ta? — Da. — Atunci mama merge cu Mercedesul. Și noi doi? Bobby voia să explice că de multe ori Mercedesul era liber, că Susan ieșea de obicei cu Juan Lucas, dar dintr-odată Santiago trecu la alt subiect. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbetul lui se stinse Încet-Încet și atît el cît și Lester se urcară și Închiseră portierele de parcă toată viața ar fi mers cu automobilul ăsta. Bobby stătea Încremenit, uitîndu-se la ei și gîndindu-se că de Îndată ce vor pleca el o să ia camioneta și-o să se ducă la madame Nanette. — Te urci? Îl Întrebă Santiago pe neașteptate, des-chizîndu-i portiera automobilului. Bobby se sui repede și se așeză pe locul strimt din spate, cu speranța că cineva va ieși să ie deschidă poarta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Santiago, uitîndu-se la frate-său, dar, În pofida tuturor așteptărilor, Bobby nu zîmbi și nici nu se arătă bucuros, preferă să-și păstreze zîmbetul pentru diseară, avea și el tactica lui, Învățase repede lecția asta. — Nu, nu merg cu voi; am camioneta la dispoziția mea. — Cum așa? Întrebă Santiago Lester nu Înțelegea conversația celor doi frați. Bobby Îi explică În engleză, „Îmi pare rău, Îi spuse, dar mă așteaptă o femeie; mă așteaptă de mult și e singura mea ocazie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conversația celor doi frați. Bobby Îi explică În engleză, „Îmi pare rău, Îi spuse, dar mă așteaptă o femeie; mă așteaptă de mult și e singura mea ocazie s-o văd“. Santiago deveni curios. Și cum se face că ai camioneta la dispoziție? — Foarte-simplu: i-am spus lui Juan Lucas că voi s-ar putea să vă Întoarceți tîrziu de tot și că eu nu vreau să vin atît de tîrziu; cel mai bun lucru era să-mi Împrumute camioneta, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai camioneta la dispoziție? — Foarte-simplu: i-am spus lui Juan Lucas că voi s-ar putea să vă Întoarceți tîrziu de tot și că eu nu vreau să vin atît de tîrziu; cel mai bun lucru era să-mi Împrumute camioneta, așa mă pot Întoarce mai Înainte, dacă e nevoie și mă pot scula mîine la timp ca să Învăț. — Grozavă idee... — În afară de asta, mi-a dat și ceva bani; nu mulți, dar destul pentru astă seară. — Bine, zise Santiago, atunci ceao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i se citea o mulțumire desăvîrșită. Ce se Întîmplă cu Lester? Întrebă. — Trebuie să mă ajuți să-l scot de aici; e beat mort. Ar fi mai bine să doarmă puțin În altă parte Înainte de a-l duce acasă. — În camionetă. Canapeaua din spate se transformă În pat. — Bună idee... Să mai așteptăm puțin și, dacă nu se trezește, mă ajuți să-l iau. N-a fost nevoie. S-a ridicat singur singurel, puțin cîte puțin, Încetișor. De altfel nu dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuia să plece și se ridică țeapăn și continuă să se uite cîteva clipe la Vlăjgan, așa cum era trîntit la pămînt, acolo, Înaintea lui, cu fața făcută zob. CÎteva minute mai tîrziu, Lester dormea ca un prunc pe eanapeaua-pat a camionetei Mereury, parcată În fața barului Freddy Solo’s. Ceva mai Încolo, În Volvo, Santiago și Bobby așteptau să treacă timpul, picotind și ei de somn, dar silindu-se să-și țină capul sus și Încercînd să găsească subiecte de conversație care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte rău și se văita tot timpul, pînă l-au convins că dormise cîteva ore și că acasă o să-i dea ceva să mănînce, ca să se poată culca din nou și să doarmă mai departe. Santiago s-a urcat În camionetă și i-a spus lui Bobby să se Întoarcă cu Volvo. Era aproape opt dimineața cînd au apărut claxonînd de zor la poarta palatului. Universo, care Întotdeauna stropea florile foarte devreme, le-a deschis imediat poarta și atît Bobby cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
data asta erau să calce o femeie Îngrozitoare pe care Lester, de la fereastra mașinii, o socoti o prelungire a cumplitei proaste dispoziții care-l Împiedica să adoarmă din nou. În schimb, ea Îl privi zîmbitoare și abia după aceea; cînd camioneta intrase, rămase descumpănită, gîndindu-se că tînărul ăsta blond nu putea fi unul din băieții stăpînilor. În urma camionetei intră Bobby cu Volvo, dar ea au reuși să-l vadă fiindcă Universo o descumpănise și mai tare spunîndu-i că n-o lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prelungire a cumplitei proaste dispoziții care-l Împiedica să adoarmă din nou. În schimb, ea Îl privi zîmbitoare și abia după aceea; cînd camioneta intrase, rămase descumpănită, gîndindu-se că tînărul ăsta blond nu putea fi unul din băieții stăpînilor. În urma camionetei intră Bobby cu Volvo, dar ea au reuși să-l vadă fiindcă Universo o descumpănise și mai tare spunîndu-i că n-o lasă să intre În palat. Se certară o bună bucată de vreme. Universo voia să știe cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineață iese să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa i-a spus domnul, dintr-o clipă Într-alta trebuie să se Întoarcă și domnișorul Julius... Dar Julius nu s-a Întors. Stînd pe canapeaua din spate a camionetei, alături de Bobby, Julius se silea să-și stăpînească mînia, disperata și covîrșitoarea timiditate care-l cuprindea cînd și-o amintea pe Nilda, azi de dimineață, scoțînd pachetul de hîrtie cu ouăle pe care i le adusese de ziua lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-o producă plecarea lui Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu simtă părerile de rău În gît ce-ai zice dacă i-am lăsa pe copii acasă și am ieși să mîncăm la un restaurant?... lumina verde. Susan accepta orice propunere, da, darling, bună idee, Își scotea brațul pe fereastra camionetei care gonea nebunește, Îl Jntindea ca să simtă aerul călduț al nopții de vară, Își privea mîna scoasă afară, printre degetele desfăcute și Întinse vedea alergînd fațadele luminate ale caselor, Își trăgea apoi iute brațul Înapoi ca să nu se ridice mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]