1,208 matches
-
o fidelitate remarcabilă, zile și momente din trecut. E de înțeles că evenimentele pot trece firesc din categoria memoriilor în cea a jurnalului înregistrat, însă transcris mult mai târziu. Avem de-a face cu un hibrid al biograficului, anume jurnalul camuflat în memorii. În plus, Lena Constante trece deseori în ficțiune, portretizând cu talent și întreținând metodic suspansul. O face în apropierea biograficului, aspect modificat în Evadarea imposibilă, unde lumea femeilor încarcerate ia locul intimismului revelat. Tot în privința structurii, cele trei
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
de misterele subiectivității creatoare, socotită aici ca element secund, ancilar față de mișcările de idei din epoca istorică respectivă. Indescifrabila esență a divinului face, în viziunea lui IPC, ca relativismul și polimorfismul să fie de neocolit: îl descoperim pe autorul însuși, camuflat în diverse personaje, întâi în Pietro, Ciudat, Culianu. Convins că avea să moară tânăr, obișnuia să intoneze un cântecel (prin care sunt rememorate culorile jocului de Tarot), reprodus în Ultimul Culianu (p. 77): „Blanches, les larmes de Maître Jacques/ Noire
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
tine, florin, știm bine, prea bine ce vrei, ce visezi îmi zice și din colet sar microfoane cabluri ecrane și tu urli învăluită de viziuni babiloane... - Nu plânge, femeie ! Nu-i nime...17 Darul divin ar putea la rigoare să camufleze o descindere a Securității sau, măcar, a Miliției. (Ipoteză în care Dumnezeu ar putea reprezenta un faimos diriguitor cultural din epocă, a cărui omnisciență e mărturisită sub un plural aproape instituțional). Angoasele iubitei ar fi, în cazul acesta, odată în
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
făcut că uitați de această problemă. Speriat de eventualele dispute pe aceeași temă, începând cu 21 iulie și până pe 23 iulie 2013 afost folosită tot o aeronavă a TAROM (YR-BGF) pentru o vizită de 2-3 zile în Spania, aeronavă oarecum camuflată prin branduirea cu logo-ul SKY-TEAM. Atunci ați evitat și conferințele de presă de la sosirea în Salonul de Protocol, așa cum se obișnuiește, pentru a nu fi luate de mass-media cadre cu aeronavele pe care le folosiți în deplasări. Interesant este
Boagiu, interpelare către Ponta: Cât a costat și cine a plătit pentru...? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34503_a_35828]
-
funebre în vederea reabilitării sale. Provenit dintr- un orfelinat, încarcerat pentru a-și fi ucis un coleg, tânărul se confruntă deopotrivă cu o istorie veche, cât și cu ceea ce meseria ocazională îi pune sub ochi: faptul morții. Retractilitatea sa, aparentul absenteism camuflează o sensibilitate acută. Ceea ce este remarcabil în filmul lui Markovics ține de controlul accentelor dramatice, generând un film de o sobrietate emoționantă, de o finețe aspră. Adolescentul trăiește intens noua experiență în care se amestecă codul procedural al manipulării cadavrelor
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
nu-l pot suporta decît măsluindu-i aparențele. Schemele pe care le urmărește autorul sînt, de obicei, dihotomice și bazate pe o tensiune între două principii opuse: coliziunea dintre convingeri morale și convenții sociale (cutumele împotriva instituțiilor), relațiile de putere camuflate în viziuni metafizice (voința de putere dospind sub catifea evlavioasă), redeșteptarea sensibilității religioase în forme noi (cultul sănătății privite ca scop în sine, idolatria trupului), contrastul dintre ireversibilitatea schimbărilor moderne și refuzul conștiinței colective de a le accepta, cu accentul
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
o axă ce trece prin Budila Express și prin Regele dimineții), Mușina a resuscitat, de unul singur, o zonă a poeziei challanged, a poeziei „mici și mijlocii”, situate în afara disputelor dintre lirism și narativitate. Accentul pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
aspectelor turistice ale vizitei, China de azi nemaifiind, cum notează Bodiu în cuvântul-înainte, chiar atât de departe de noi încât un travaliu descriptiv să-și mai aibă rostul. Ce-l preocupă, ce îi suscită atenția, este viața de acolo. Scriitorul camuflat în businessman (căci, fie el și unul academic, tot un business este acest parteneriat) observă oamenii, le desface în bucăți mecanismele de gândire, sistemul afectiv atât de diferit de cel al europenilor. În fond, într-o anume măsură, exercițiul confirmă
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
inventarul nihilist căruia i se dedică, acribios, scriitorul. Era de înțeles de ce în prozele din Boare pe Waterloo (1984) nu reușea să omogenizeze viziunea istoricistă. Își lua însă revanșa cu romanul Apă neagră (1999). Aici impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe fantastice. Radiografia satului din roman nu trece de o formulă în care știința istoriei era tratată la loc de cinste între avariile unei lumi vicioase, ce plonja în apocalipse previzibile. Prozatorul este interesat de
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
de a vira mai degrabă spre un tip de scriitură dominat de violență, de limbaj și de situație, cinism, patologie și grotesc. Puține dintre textele antologiei mai aveau aura interioarelor rusești cu samovare aburind sau intensitatea psihologică a dialogurilor care camuflează drame domestice, din proza lui Tolstoi sau Cehov. Nu întâmplător, acesta din urmă este unul dintre modelele literare ale lui Mihail Șișkin. Deși avertizat că autorul Scrisorarului (Editura Curtea Veche, 2012) se revendică mai degrabă din literatura rusă “clasică”, și
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
tânăr poet despre care am scris și la debut: Hose Pablo. M-a fascinat,atunci (în 2007, când publica volumul Căpșune în inima mea) capacitatea lui de a-și construi o mitologie de nowhere man. Începând cu pseudonimul care îi camuflează originea basarabeană (în acte, se numește Victor Neaga), totul la el e parcă făcut să fie de-a-ndoaselea. Pierzând un concurs de manuscrise, i se părea rezonabil să dedice cartea (scoasă în cele din urmă la o altă editură) tocmai juriului
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
aceste chestiuni rămân nerezolvate, că odată stigmatul așezat pe fruntea membrului unei astfel de societăți tribale devine de neșters. Vinterbeg supralicitează în acest sens pentru ca demonstrația să fie perfectă, însă câmpul motivațiilor rămâne fragil și numai excelenta prestație actoricească îi camuflează inconsistențele.
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
Ștefănescu, „și-a luat o căsuță în Green Village Băneasa (...) și pe deasupra mai e și vecin cu Mircea Cărtărescu”, în timp ce Horia Stanciu are în comun cu autorul Dan Stanca ocupațiile, profilul psihologic și chiar domicilul (în Drumul Taberei). Autobiografismul abia camuflat și nonficțiunea mascată debușează în ficțiune și mit printr-o infuzie progresivă de fabulație livrescă, istorică și simbolică, sugerînd corespondențe amețitoare și predestinări oculte. Cei patru „crai” în mizerie ar fi fost mai întîi niște cruciați medievali francezi, luptători pentru
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
deosebită grijă asupra rîndurilor pe care urmează să le pună pe hîrtie. El știe tot ce s-a întîmplat și de aceea, înspăimîntat de cunoașterea sa, se sfiește să continue povestirea. Dar are datoria să nu tacă. El s-a camuflat în personaje, a ales căi lăturalnice și înșelătoare pentru a vorbi, și-a pus pe față măști pentru a-i deruta pe cititori, dar acum s-a decis să spună că nu e nici Horia Stanciu, nici Florea Pirgu, Victor
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
de coincidențe rezultate e supărătoare. Nu doar Antonescu, dar și Sara Moscovici, Lucrețiu Pătrășcanu, Ana Pauker. Și alții. Prea sunt prinși toți în același buchet, indiferent de conjunctură. Este evident că la un moment dat naratorul renunță la ironia bine camuflată în biograful de serviciu și empatizează histrionic cu Georgian. Carevasăzică nu mai e unealta demonstrativă, ci un caracter echilibrat. E limpede că Ioan T. Morar nu a rezistat până la capăt tentației burlescului, înfățișat nemaipomenit în Lindenfeld. Tușele caracterologice sunt mult
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
din umăr și schime de dispreț. Cuprinsul haotic al primei sale cărți*), un fel de ghici-ghicitoarea-mea, n-a întâlnit nici un curios care să-și bată capul cu rezolvarea lor șsicț. Micile cancanuri bucureștene, înfășurate în clar-obscur, sprijinite pe pseudonime și camuflate în secrete de stat, n-au nici o căutare pe bulevardele cosmopolite ale Parisului. Cum de a izbutit atunci să le bage pe gât gazdelor sale istorioarele de bârfă măruntă, ecourile de țață pizmașă, cu care a bătut la ușa lor
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
că titularul unui cazier atât de sinistru nu poate fi, în ruptul capului, un scriitor. Omul care, după propria-i mărturisire scrisă, și-a lăsat zălog odrasla, ca pe o boarfă uzată și dinadins părăsită de un delicvent hotărât să camufleze o fraudă și o fugă, nu e decât un evadat perpetuu, în căutare de travestiri, alibiuri și noi victime. Cel care a trădat și și-a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
în cursul căreia a fost scrisă cartea și de Holocaustul care nu avea, din nefericire, să-l ocolească pe autorul ei. Asta nu înseamnă, firește, că Baudelaire este un autor de fațadă sau un pretext pentru un discurs filosofico-moral fraudulos, camuflat sub masca unui act critic. Nicidecum: alegerea poetului din secolul al XIX-lea de către exegetul din anii celui de-Al Doilea Război Mondial nu e deloc întâmplătoare. Este vorba, în realitate, de o reală afinitate electivă, dacă nu cumva chiar
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
Mădălina, fiica doamnei Stoican. După câteva episoade însă, povestea e abandonată. În locul ei, sunt derulate pe fast forward o serie de scene aiuritoare: Valeria decide să plece la muntele Athos pentru a-și găsi bărbatul „dezertor”, se rade în cap, camuflându-se în bărbat, are, pe drum, o criză pe jumătate extatică (își imaginează o scenă pe Sfântul Munte), pe jumătate clinică, se pierde într-un orășel nenumit (și, în fond, oarecare), pentru a fi în cele din urmă recuperată și
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
de mai jos, trimise unor foste colege de facultate rămase în țară, surorile Victoria (Vicky) și Zizi Luca. Raportarea la ele, și îndeosebi la Zizi - în mod evident preferata - este ambiguă: pură prietenie în sensul de „camaraderie”?, apropiere erotică timidă, camuflată într-o atmosferă, atitudine și expresie de bravare, joacă și parodie? Nici una, nici alta, singure; ci și una, și alta. Este motivul pentru care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în care componenta
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Traseul tramvaiului 14 funcționează prin urmare drept punte de legătură între doi poli ai narațiunii - unul ce corespunde dorințelor de înavuțire ale lui Petru Anicet, de recuperare a unui anumit statut, altul al mizeriei existențiale pe care încearcă să o camufleze. Silit, de moartea tatălui, apoi a lui Pavel și de sărăcirea treptată a familiei, să se mute în fundătura Mătăsari, Petru Anicet percepe locul ca emblematic pentru noul statut social al familiei. Într-una dintre discuțiile acestuia cu Alexandru Pleșa
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
Inventivitate, s-ar zice, tipic infantilă și complet străină de „condiționări”. Căci viața acestora nu se reduce la marile absențe pe care trebuie să le îndure (ar fi însemnat să avem un roman postiș, obsesional). De cele mai multe ori, ei își camuflează simbolic suferința. Aceste situații, mai cu seamă, scot în relief vocația de prozator a Lilianei Corobca. Foarte echilibrată, ea nu pune nicăieri mai multe accente sentimentale decât e necesar. Sigur că multe episoade pot fi citite în grilă dramatică (fiind
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
aproape un caracter de masă: de la nulități ca familia A. Toma, T. Șelmaru, A. Baranga etc., până la notorietăți ca Mihail Sadoveanu și trena (Sevastos, Cezar Petrescu, Demostene Botez etc.), tot terenul e inundat de ,foștii rezistenți"; foști, în realitate, agenți camuflați de poliție, provocatori notorii sau pur și simplu slugi ale marii burghezii și foști curteni regali ca Zaharia Stancu, Al. Rosetti, Horia Liman, Tiberiu Vornic, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu, Maria Banuș etc. (...) pretutindeni aceeași sacrosanctă misiune de agenți acoperiți: Eusebiu
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să m-așteptați cu jind/ și încărcați cu sacii, să aduceți în pătule,/ Poemele nescrise atîția ani
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
unei cacealmale judiciare) vor avea surpriza, citind romanul Porunca lui Elohim, să observe că unele episoade ale acesteia apar legate nu de unul, ci de mai multe personaje ale cărții. Disipîndu-și la nivelul mai multor personaje propriile experiențe existențiale, autorul camuflează un aspect prea apăsat autobiografic al romanului. În felul acesta, el spune ce este de spus, fără însă a ieși din limitele a ceea ce în mod obișnuit se încadrează în limitele ficțiunii. Se poate vorbi, în acest caz, despre autoficțiune
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]