8,208 matches
-
să aibă cu el? Un copil! Ce-au avut și cu Alexandru. Știi ceva? strigă pe neașteptate nora și sări din pat, izbindu-se de șifonier în întuneric. Întinse mâinile bâjbâind spre ușă, până dădu de căldarea cu apă. Scufundă cana și bău lacom, apoi spuse cu vocea joasă, aproape în șoaptă. Crezi că, dacă-i iubești, numai matale ai dreptul asupra lor? De unde-ai mai scornit și povestea cu fata aceea și cu Alexandru? De unde știi că ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceea viforoasă care fierbeau în el încă de pe locomotivă, tot drumul și toată viața jefuit de tot, fir-ar să fie! avea să se gândească și să-și dea seama mai târziu, încrâncenat, vânăt de ciudă, cu degetele încleștate pe cana groasă și grea de sticlă crestată ca un fagure. Își făcu vânt și proiectă halba-n tavan. O ploaie de cristale se revărsă peste mese. În aceeași clipă, ultimul lucru pe care-l mai înregistră înainte de a se prăbuși, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își măcina fălcile când se uita în stradă sau la cine-i intra în și-i ieșea din crâșmă, și după ce prefăcea spirtul sanitar îl limpezea și-l trecea prin pâine arsă, dacă nu-l avea gata pregătit și împingea cana de tablă pe tejghea, în fața clientului, cobora capul sau ridica ziarul, aplecându-se-n scaun, până când nu i se mai vedea decât moțul rărit și cenușiu, din creștet, și-ncepea să citească. Încolo era om bun, respectuos și săritor. Bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țel necunoscut și inevitabil. Trecu o oră sau poate mai bine până ajunse lângă masa unde tinere femei, și nu mai frumoase decât ea, dar îngrijit îmbrăcate, aproape luxos, pudrate și rujate, serveau câte-o felie de pâine și-o cană de ceai. Va să zică pentru asta stătea toată lumea aceea acolo! -, și cum își aștepta rândul, înciudată pe ea însăși că ajunsese să trăiască o astfel de clipă, uitând până și scopul venirii ei încoace, întoarse capul spre grupul de oficialități și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spunea ca s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-o recunoscu nici de data aceasta. Se sili să-și tragă răsuflarea, cu ochii fierbinți de rușine și umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
hardughia, părând și mai goală acum, dimineața, în harababura, dezordinea și murdăria de peste noapte, de la închidere, cu urmele proaspete ale celor plecați, și mai singur, ca un paznic al singurătății oarbe și deznădăjduite. Ridică fața spre ea, și-atunci văzu cana de cafea de lângă el și ziarele, maldărul de hârtie foșnitoare care-i absorbea toată atenția. De obicei primea ziarele noaptea, nu aflase niciodată de unde și prin cine -, le vedea numai în fiecare dimineață dinaintea lui, adunate în teanc sau răvășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
E bine? E sănătos? Păi dar cum să fie, dacă vine la o doamnă ca matali? Ca bradu, doamnă! Ca bradu-n geru bobotezei! Tânăr și frumos, nici n-ai zice că vine de-acolo! L-am lăsat dinainte c-o cană de puterea-ursului și-o pulpă de păstramă... Cred că n-am greșit? Nu mă iei la sfadă pentru asta! și-am dat zor după cerb, că mă gândeam să nu te dai dusă. Vino să te pup, Ghiță! Ce veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Și cu semnătura mea, pe care cred că n-o știi. M-am gândit că ar sta mai bine la tine decât la mine, nu vreau să aibă soarta celorlalte lucruri care se vor risipi, odată cu trecerea mea dincolo. De cană n-am nevoie, n-am folosit-o decât în visurile mele. Niciodată real. Mi-era frică să nu se spargă. Mi-e greu să renunț, fotografia de pe ea mi-e cea mai dragă imagine a ta. Caută în cană. Vei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
De cană n-am nevoie, n-am folosit-o decât în visurile mele. Niciodată real. Mi-era frică să nu se spargă. Mi-e greu să renunț, fotografia de pe ea mi-e cea mai dragă imagine a ta. Caută în cană. Vei găsi o amintire. Am și eu una, identică. Măcar amintirile să dăinuie, pentru că viața ne-a părăsit într-o bifurcație a ei. N-am iubit niciodată o femeie, așa cum te-am iubit pe tine ! Poți fi mândră, ești UNICA
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să plătească oalele sparte. Într-o dimineață liberă, cănd Bărbie plecase la servici, fetele s-au gândit să ia micul-dejun în pat − dar nu în patul lor, ci în patul mamei. Așa că și-au făcut o tavă mare cu două căni de ceai și două căni de cacao, cu niște sandvișuri alături, si au pus tavă în pat între ele. Au deschis televizorul, s-au instalat comod și curând au adormit. Deodată fetele s-au trezit într-o băltoaca: − Aaa! Lucy
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
o dimineață liberă, cănd Bărbie plecase la servici, fetele s-au gândit să ia micul-dejun în pat − dar nu în patul lor, ci în patul mamei. Așa că și-au făcut o tavă mare cu două căni de ceai și două căni de cacao, cu niște sandvișuri alături, si au pus tavă în pat între ele. Au deschis televizorul, s-au instalat comod și curând au adormit. Deodată fetele s-au trezit într-o băltoaca: − Aaa! Lucy, ce-ai făcut? zise Shelley
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
Trebuie să scot culoarea asta. Dar acum mă duc la mașină de spălat, zise Lucy. Chiar atunci intra mama și se duse în camera ei. − Shelley, ce faci aici? Ce s-a întâmplat cu patul meu? − Aaa...... a căzut o cană de apă și...... − Apă maro? Și, mă rog, de unde a căzut? − Păi, am vrut sa luam masă în pat,...... − În patul meu? Și voi ce vă credeți, prințese, de vreți să luați masă în pat? Și spune drept, ce-ați
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
și...... − Apă maro? Și, mă rog, de unde a căzut? − Păi, am vrut sa luam masă în pat,...... − În patul meu? Și voi ce vă credeți, prințese, de vreți să luați masă în pat? Și spune drept, ce-ați vărsat? − O cană de ceai. − Și...? − Încă o cană de ceai. − Și...? − O cană de cacao. − Și...? − Încă o cană de cacao. − Aaaaa! Lucyyyyy! Lucy sări că arsă. Ieși repede și dădu nas în nas cu mama. Bărbie era furioasă. − Și tu, care
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
de unde a căzut? − Păi, am vrut sa luam masă în pat,...... − În patul meu? Și voi ce vă credeți, prințese, de vreți să luați masă în pat? Și spune drept, ce-ați vărsat? − O cană de ceai. − Și...? − Încă o cană de ceai. − Și...? − O cană de cacao. − Și...? − Încă o cană de cacao. − Aaaaa! Lucyyyyy! Lucy sări că arsă. Ieși repede și dădu nas în nas cu mama. Bărbie era furioasă. − Și tu, care ești mai mare? Nu știi unde
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
vrut sa luam masă în pat,...... − În patul meu? Și voi ce vă credeți, prințese, de vreți să luați masă în pat? Și spune drept, ce-ați vărsat? − O cană de ceai. − Și...? − Încă o cană de ceai. − Și...? − O cană de cacao. − Și...? − Încă o cană de cacao. − Aaaaa! Lucyyyyy! Lucy sări că arsă. Ieși repede și dădu nas în nas cu mama. Bărbie era furioasă. − Și tu, care ești mai mare? Nu știi unde se ia masa? − Ba da
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
În patul meu? Și voi ce vă credeți, prințese, de vreți să luați masă în pat? Și spune drept, ce-ați vărsat? − O cană de ceai. − Și...? − Încă o cană de ceai. − Și...? − O cană de cacao. − Și...? − Încă o cană de cacao. − Aaaaa! Lucyyyyy! Lucy sări că arsă. Ieși repede și dădu nas în nas cu mama. Bărbie era furioasă. − Și tu, care ești mai mare? Nu știi unde se ia masa? − Ba da, dar la tine puteam să ne
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3077]
-
asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme cum își șterge fruntea de nădușeală, cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la realitatea lui domestică. Le ghicea zâmbetele de a doua zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se neîndemânatic să cârpească o pereche de ciorapi de lână, Alioșa mușcând dintr-o gutuie, cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea sângele viu, sub crustă. Sânge din sângele lui. Umărul lui Dominique între cutele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici una dintre obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai, și când mi-am dat cu apă pe față, tot am plâns. Lung și epuizant. Lung. Ca la 9 ani. Părinții mei se despărțiseră. Plângeam după mama și fratele meu aproape în fiecare zi. Plângeam pe furiș, ca să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Rue de Rivoli, vor lua la rând magazinele, Dominique își va cumpăra ciorapi fini, Alexandre va sugera o nouă oprire gurmandă, pe care o va achita, la fel de discret, din plicul proaspăt primit... Dar mai e până atunci. Alexandre soarbe din cana de ceai și baleiază cu privirea camera minusculă, cu patul (de fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită pe vrafuri de cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion. Din tâmplă în tâmplă. — David? Ca un camion pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
obișnuite, plicticoase, poate. Non-cinematografic. Și totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana de ceai, clădind apoi bucățile într-o inexpugnabilă structură gemelară și căutându-le gustul cu vârful limbii. Prin aer... Te joci cu mâncarea. Știi că nu-mi place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
citeai pe jos, turcește, cu picioarele adunate sub tine și făcute nod, parcă, îmi amintesc cum ascultai muzică, mereu cu ochii închiși, de parcă viața ta ar fi depins de o notă, mereu următoarea, mereu, mereu, mereu, cum turnai ceaiul în cană, cum spălai vasele, cum te aplecai, din senin, pe stradă, după o floare pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o mai văzuse și cum mă opreai, - nu! Să nu calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă era vaca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]