439 matches
-
opusă, în aparență, celei a încăierării de la primărie. În realitate însă, este doar cealaltă mască, cea care râde, pusă pe fața aceleiași lumi „pe dos“ în care este sărbătorită alegerea „în unanimitate“ a celui „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu, comportamentul unui „homo politicus“, perfect adaptat unei soțietăți fără prințipuri, în care „alesul“ nu poate fi decât Dandanache, despre care autorul însuși afirma că este „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că, alături de celelalte personaje ale Scrisorii pierdute, Ștefan Tipătescu și Nae Cațavencu reprezintă scenic o lume imorală, absurdă, sancționată printrun uriaș hohot de râs în comedia lui Caragiale, strălucit precursor al teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se ajunge la o „maturitate nematură, falsă”, la o „cultură artificială și importantă” care poate corupe spiritul românesc. Generația cultă, care guvernează acum țara noastră, scrie Eminescu, „nu stă în nici un fel de legătură cu țara”. Și poetul izbucnește: „Orice canalie care a deprins trei buchii franțuzești la Paris aspiră de-a se face aici în țară cel puțin ministru”. Iată unde poate duce întâietatea formei artificiale asupra fondului, a miezului autentic. Cultura (minții) și educația (caracterului) - aflate în interacțiune - sunt
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
răspuns la căutările creative, mereu surprinzător prin noutatea sa, omul de care ai nevoie, călăuza... Cinic, caustic, sceptic, dar și neliniștit sau sentimental, de la geniu până la măscărici, de la zeu tutelar și istoric al secolului XIX, până la caricatură a românismului, reacționar, canalie sau nepatriot, Caragiale a adunat, poate, cel mai larg spectru de calificative din partea colegilor și prietenilor, a ziariștilor și comentatorilor, dar și a simplilor săi concetățeni. Deloc surprinzător pentru un adevărat creator de univers uman, un "univers paralel" adesea de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
opusă, în aparență, celei a încăierării de la primărie. În realitate însă, este doar cealaltă mască, cea care râde, pusă pe fața aceleiași lumi „pe dos“ în care este sărbătorită alegerea „în unanimitate“ a celui „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu, comportamentul unui „homo politicus“, perfect adaptat unei soțietăți fără prințipuri, în care „alesul“ nu poate fi decât Dandanache, despre care autorul însuși afirma că este „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că, alături de celelalte personaje ale Scrisorii pierdute, Ștefan Tipătescu și Nae Cațavencu reprezintă scenic o lume imorală, absurdă, sancționată printrun uriaș hohot de râs în comedia lui Caragiale, strălucit precursor al teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
exprimarea acestora devenise vitală atât pentru creatori, cât și pentru public, care comunicau într-un fel de complicitate a speranței. Acum, însă, când totul se poate spune, cei ce nu împărtășesc părerile majorității "înțelepte", trebuie să se obișnuiască cu "teroarea canaliilor care profită de libertate". Octavian Paler părea infelexibil, vehement, lipsit de umor, veșnic tensionat și tăios, înhămat la carul de foc al Ideii. Stilul său cvasi testamentar evita frivolitatea, inconsecvența și vocația tranzacției de tip "balcanic". Orator versat, stilist, de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
gândirea, de destrămare. Nu întârzie reactivarea frustrărilor, mai ales a celor provocate de un ansamblu social al nonvalorilor sau mediocriăților. Este deja celebră și întristătoare diatriba poetului din scrisoarea către Veronica Micle (1876) după destituirea din postul de revizor școlar: "(...) Canalia liberală a nimicit ideile ce mi le făurisem despre viață. De-acum rămas fără o poziție materială asigurată, purtând lovitura morală ca o rană care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavând un scop
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nebuniei", au fost puse la cale concertat de adversarii săi, fie că făceau jocul cabalei masonice a epocii, fie din invidie față de o culme a expresivității lirice naționale. Oricum, atât poetul, cât și jurnalistul, devenise o autoritate morală incomodă pentru "canalia liberală", care-l făcuse chiar pe domnitorul Al. I. Cuza să abdice. Monopolizandu-l pe Tudor Vladimirescu ca figură emblematică a "liberalismului", atât "caidul" pașoptist C. A. Rosetti, cât și "vizirul" I. C. Brătianu, în ciuda abilităților și meritelor lor, au manifestat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
noștri devorau colecția.... Submarinului Dox de 15 lei, încep "darea de seamă" cu nădejdea că va mai urma cel puțin încă un volum... Fiindcă, repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști sau doar mici canalii, datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu însumi încep să cred, în unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat în preajma doamnelor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!" Agamemnon Dandanache este un personaj interesant "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Acesta este caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
idei, și anume: „Eroii lui Caragiale sunt sănătoși sufletește, trăiesc fără tensiune, fără mari ambiții, fără deziluzii amare și fără ciocniri tragice“. Ralea afirmă de asemenea că: „Majoritatea acestor personaje sunt simpatice“. În mod sigur, teatrul lui Caragiale prezintă și canalii precum Cațavencu și Agamiță Dandanache, dar cei doi nu sunt identici. Doar Agamiță Dandanache este odios; Cațavencu devine până la urmă aproape simpatic, atunci când îl vedem la picioarele Joițicăi sau când ciocnește paharul de șampanie cu Tipătescu. Ralea are dreptate și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
l-a hrănit (...)"81. Își mai amintește tânărul și o frază a lui Saint Exupéry, care spune că viața este ca un război, este atroce, dar, dacă eu mă sinucid, pentru că am ajuns la concluzia asta, înseamnă că sunt o canalie, pentru că întotdeauna va fi cineva care va suferi după mine, iar asta nu pot și nici nu am dreptul să fac. Singura problemă cu adevarat serioasă a filosofiei este sinuciderea", spune Camus; să-ți dai seama dacă viața merită sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un Dumnezeu omnipotent, omniscient și generos i se pare atât de contradictorie, ca "nici macar nu era de luat în serios". Elaborează, în consecință, propriile sale teorii asupra existenței lui Dumnezeu: 1. Dumnezeu nu există; 2. Dumnezeu există și este o canalie; 3. Dumnezeu există, dar, uneori, doarme: coșmarurile sale sunt existența noastră; 4. Dumnezeu există, însă are accese de nebunie: accesele astea sunt tocmai existența noastră; 5. Dumnezeu nu este omnipotent, nu poate să fie în toate părțile. Uneori este absent
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ai nevoie de un personaj diferit de oamenii comuni, de cineva extraordinar. Fernando reprezintă absolutul râului, diabolicul, deși el însuși este un rebel care luptă, singur, contra tuturor celor care pun sub semnul întrebării însăși existența omului: "Mă consider o canalie și nu am nici un respect pentru propria-mi persoană. Sunt un individ care s-a uitat adânc în propria-i conștiința și vă întreb: care se mai poate respectă, după ce s-a uitat în adâncul conștiinței lui? Cel putin mă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
râului într-o putere subterană care guverneaza prin intermediul Sectei Orbilor și agravarea caracterului demonic al lui Fernando 88, care înlocuiește irascibilitatea lui Castel cu un sinistru complex: furia împotriva celorlalți, disprețul față de sine însuși și orgoliul de a fi o canalie, culminând cu degradarea generalizată din ultimul român sabatian, Abaddón, Exterminatorul, care îl atacă chiar pe autor, obligându-l să coboare printre personajele sale și să împărtășească tragică lor cădere. În faza să ultima, râul la Sábato atinge oroarea și se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
posibil, să răscumpere turbulenta întunecată a creaturilor sale"93. Fernando Vidal Olmos, "un sfânt al infernului" așa se prezintă în Dare de seamă Fernando. "Mă numesc Fernando Vidal Olmos, născut la 24 iunie 1911, în Capitán Olmos (...) și sunt o canalie"94 (aceeași dată că și scriitorul). Se prezintă deja de la început, prevestitor, de parcă l-ar pregăti pe cititor, cu cartea de vizită în mână a râului goethean: "sunt o canalie", care trimite la o parafrazare à rebours a dictatului diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la 24 iunie 1911, în Capitán Olmos (...) și sunt o canalie"94 (aceeași dată că și scriitorul). Se prezintă deja de la început, prevestitor, de parcă l-ar pregăti pe cititor, cu cartea de vizită în mână a râului goethean: "sunt o canalie", care trimite la o parafrazare à rebours a dictatului diavolului lui Goethe: "sunt o parte din acea parte a întregului care, vrând râul, face binele", dar, pentru că omul subteran este mult mai nociv decât diavolul însuși, el vrea să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Frondei, a rămas profund marcat de agresivitatea lor. Într-una din discuțiile dintre el și fratele său, regele are o reacție cât se poate de concludentă privind atitudinea față de supușii săi:,,Frate, dacă patru sau cinci mii de astfel de canalii vor muri, se va micșora Franța? Nu sunt prea folositori lumii. Te rog nu te implica în probleme care nu te privesc”. my own reputation and make the public realise, by the very rank of those whom i selected, that
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
o modă literară generată de Canturi, o adevărată maladie a leopardismului (formularea îi aparține lui Gilberto Lonardi), diferită de cea patriotică din prima jumătate a secolului: Nu te lasă și tu furat de fanatismul leopardian. E o modă burgheza. Aceste canalii nesuferite fac astăzi cu Leopardi ceea ce au făcut cu Byron. Toți avocățeii și medicii de doi bani, toți funcționărașii și tot tineretul stricat, fiii de croitori, simt durerea universală, nihilismul mistuitor al lui Leopardi. (...) În orice caz Leopardi este un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care, după spusele lor, ar fi trebuit să fie <<cea mai înaintată formă de organizare a agriculturii>>, ocazie cu care s-a lansat o campanie furibundă împotriva oamenilor gospodari. Neputând să facă treaba singuri, au chemat și întăriri, adică diverse canalii sub chip de <<activiști de partid>> de la raion sau de la regiune, care umblau din poartă în poartă cu pistoale la brâu, puse în așa fel ca să se vadă și să inspire teamă și groază. Lumea a intrat în panică, știind
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
maidanurile din Ploiești" și urmărindu-i comportamentul: "Caragiale cam nerușinat cu ceilalți"; "Caragiali violent, grosolan și inutilizabil; "Caragiali lipsit de tact ca la mahala în discuția cu Alecsandri"; către D. Zamfirescu îl fixează definitiv în ordine morală ("Caragiale e o canalie") după care se hotărăște la o atitudine irevocabilă: "Pentru Caragiale niciodată nimic". Mentalul colectiv este un constructor neobosit de legende după un model arhetipal care ne asigură un nemeritat confort interior bazat pe o ideologie a falsificării realului; de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Eminescu, l-aș trece fără ezitare printre complotiști pe Caragiale care, am convingerea, i-a grăbit moartea lovindu-l în cele mai tainice fibre ale sufletului și rezervîndu-și rolul de prim apărător, în posteritate, a operei atitudine de cinic și canalie, așa cum chiar Eminescu îl caracteriza. Desigur, Slavici se înșeală declarînd că cei doi au fost "prieteni în cel mai bun înțeles al cuvîntului" căci așa cum apreciază T. Vianu "n-au existat doi oameni mai deosebiți în această lume decît Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
loc. Poate cu timpul să-mi treacă acea adîncă și neagră părere de rău, pe care tu n-o înțelegeai pîn-acum..." (24 februarie). "Precum era de prevăzut, mirosul de capră rîioasă trebuia să-și dea în petec și s-arate canalia netrebnică în toată urîciunea ei morală și fizică. Dar, în adevăr, să-l dăm dracului! Nici să-mi mai pomenești ceva despre el în vro scrisoare a ta." (25 februarie). Acestea sînt, esențializate, opiniile Poetului despre promotorul artei erotice în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a cetățenii onorabili și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea unui fenomen care nu este numai românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]