444 matches
-
nu mai era în stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența nu i-ar fi folosit la nimic, pentru că avea de-a face cu o situație deosebită, cu care nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nevinovați nu vei face să se împlinească mai mult legile tale. O vei face cu putință răbdare, virtute cu care vă mândriți cei din rasa voastră. — S-ar putea să ai dreptate. Bineînțeles că am! mormăi celălalt. Dacă te grăbești, canalia asta nu va plăti niciodată pentru ce a făcut și tu o să ai morțile noastre pe conștiință; dar dacă știi să aștepți, ai să poți arunca hienelor mâna lui. — Crezi într-adevăr că asta vreau să fac? întrebă tuaregul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la cari trebuie să-mi răspunzi. Ca să am o scrisoare de la tine cată să-ți fac cîte-o întrebare. Mă iubești? Ai dori, acum în minutele când citești scrisoarea, să fii lângă mine, eu să te pup și să-ți zic: Canalie infamă! Și tu să-mi răspunzi: ai dreptate, așa e. Apoi eu, iaca, te sărut, mă apropiu de tine, îmi alătur obrazul de obrazul tău, mă uit în oglindă și observ diferența de figura - iar tu zici: chiar asta-i
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tine, să-i stric rosturile, cu oricine, îți zic, așa, de ochii lumii, chit că apoi voi da divorț. Dar Stănică nu e serios, și apoi nu mi-aș ierta să fac să sufere o biată femeie. Ticăloși sunt bărbații, canalii! Georgeta stărui ca Felix să se ducă acasă, spre a nu fi pândit de Stănică, și, spre mai multă siguranță, îl duse în biroul lui Iorgu, unde moș Costache, foarte mulțumit, mânca alune dintr-o farfurie plină vârf. Iorgu părea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răspundă. "Pungași de doctori! Îți iau banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și o tremurătură îi străbătu tot trupul. Va să zică, Simion putea să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este o anumită simpatie a autorului față de versatilitatea (cum o numește) structurală a unui personaj mimetic, capabil de judecăți moral-valabile și chiar de transpoziții sentimentale în lume ale moralului, deși actele lui rămân permanent imorale - ca și cum autorul ar prețui în canalia inteligentă eforturile, echivalând inteligența activă, bună, cu o muncă ce trebuie răsplătită. În cadrul "balzacianismului" (interese de afaceri, de succesiune) din Enigma Otiliei, cel mai îndreptățit să-și însușească banii avarului Giurgiuveanu este singurul care muncește pentru însușirea lor, prin inteligența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l caute pe șoferul cunoscut la Hotel Nord. Răspunde o voce de femeie : A murit în octombrie, la un hotel. Băuse vin dintr-o sticlă care avusese în ea, pe fund, verde de Paris. Receptorul cade la locul lui. Canalii, canalii!! izbucnește Mihai, lovind cu pumnul în telefon. Rămîne o clipă înmărmurit, cu privirea pironită pe carcasa telefonului crăpată de lovitură, apoi, hotărît brusc, începe să se îmbrace. Cunoaște un procuror tînăr, cu care vrea să stea de vorbă. Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-l caute pe șoferul cunoscut la Hotel Nord. Răspunde o voce de femeie : A murit în octombrie, la un hotel. Băuse vin dintr-o sticlă care avusese în ea, pe fund, verde de Paris. Receptorul cade la locul lui. Canalii, canalii!! izbucnește Mihai, lovind cu pumnul în telefon. Rămîne o clipă înmărmurit, cu privirea pironită pe carcasa telefonului crăpată de lovitură, apoi, hotărît brusc, începe să se îmbrace. Cunoaște un procuror tînăr, cu care vrea să stea de vorbă. Excelent! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se ocupă cu scrisul, poate pe undeva, pe la vreun ziar. Atitudinea lui a devenit brusc ostilă. Drumul spre șeful restaurantului i-a fost barat lui Mihai definitiv, iar la insistențele sale, bătrînul a pus în joc un cinism de mare canalie. La o amenințare a lui Mihai că se va adresa mai sus, șeful de sală cu înfățișare de cașalot alb s-a uitat ironic la degetul mic. Atunci Mihai a înțeles că în fața unuia ca ăsta nu poate avea cîștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mîna diavolului pretutindeni. Diavolul, mi-a mărturisit el, orbește rațiunea și Îi pierde pe oameni. — Uită-te dumneata la război și uită-te dumneata la mine. Fiindcă acum mă vezi bătrîn și moale, Însă În tinerețe am fost o mare canalie și un mare laș. Diavolul fusese cel care-l luase pe Julián de lîngă dînsul, a adăugat el. — Dumnezeu ne dă viața, Însă administratorul lumii e diavolul... Ne-am petrecut seara Între teologie și covrigei rîncezi. Odată, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta, domnilor, doar pentru că mi s-a părut nefiresc ca un fiu să dea pe față într-un mod atât de deschis secretul mamei lui... Într-un cuvânt, m-am convins în primul rând că Cebarov ar putea fi o canalie și că chiar el l-a ațâțat pe domnul Burdovski, îndemnându-l, prin înșelăciune, la o asemenea escrocherie. — Dar e deja insuportabil! se auzi din direcția oaspeților săi, dintre care câțiva chiar dădură să sară de pe scaune. — Domnilor! Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și ascultați: dovezi sigure! Eu încă nu cred, nici eu nu cred, vă încredințez de asta; încă mă mai îndoiesc, deoarece Gavrila Ardalionovici nu a apucat să-mi comunice toate amănuntele, dar nu mai încape îndoială că Cebarov este o canalie! El v-a înșelat, domnilor, pe domnul Burdovski l-a trișat, iar pe dumneavoastră toți, care, cu onestitate, ați venit să vă susțineți prietenul (deoarece are evident nevoie de sprijin, doar înțeleg și eu atâta lucru!), v-a dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Evgheni Pavlovici. — O noutate! continuă vocea sonoră. Nu-ți fă griji cu polițele lui Kupferov; Rogojin le-a cumpărat cu treizeci de mii, eu l-am convins. Poți fi liniștit încă vreo trei luni. Iar cu Biskup și cu celelalte canalii rezolvăm noi, ca între amici! Asta-i, înseamnă că totu-i în ordine. Bucură-te! Pe mâine! Caleașca porni și dispăru repede. — E smintită! strigă, în sfârșit, Evgheni Pavlovici, făcându-se roșu la față de furie și uitându-se zăpăcit împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințesa de Rohan; dar acum vede și el că prințul gândește de cel puțin douăsprezece ori mai cumsecade decât ei toți „la un loc“! Căci lui nu-i trebuie nici strălucire, nici bogăție și nici măcar onoruri, ci doar dreptatea! „Dar canaliile și netrebnicii judecă altfel; în oraș, prin case, la reuniuni, în vile, la concerte, în bodegi, la mesele de biliard se discută numai și numai despre apropiatul eveniment. Am auzit că unii chiar vor să iște sub ferestre un charivari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
câmpului de bătălie, altă scenă, alți morți și alte salvări de la moarte in extremis, rugăciuni cu voce tare către sieur sfântul Iacob. Iar În acest timp, bravul conte de Soissons, pe când taie și spintecă, strigă: „Domnule de Joinville, să lăsăm canaliile astea să urle, căci o să mai vorbim noi de ziua asta când o să fim În mijlocul doamnelor!” Iar regele cere vești despre fratele lui, blestematul conte d’Artois, și fratele Henry de Ronnay, prepozitul Ospitalierilor, Îi răspunde „că a auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trec anii, cred chiar că începi să-i semeni, așa e cu perechile în vârstă. — Ești proastă, Fifine... Am tăcut amândoi pentru o clipă, iar ea a continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce nu te-a crezut? Doar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam se preface uimit. Nu eu scriu scenariul. Eu doar citesc replicile. Nu e vina mea că scenariștii m-au distribuit în rol de canalie. Totuși, nu sunt așa în realitate. Ca să mă asigure de spusele lui, îmi face cu ochiul. Nu mă uit prea mult la televizor, îi spun, dar lucrez la un scenariu. Chiar în timp ce vorbesc, îmi dau seama ce pretențioasă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
probleme care nu mai suportă amânare. Iar dacă eziți, zici că n-ai timp, că ai altele pe cap sau că, horribile dictu!, „domnule, nu-mi pasă dacă tu zici că trebuie să-mi pese“, atunci ești înscris în rândul canaliilor. În România de astăzi, ca în Franța stângistă din anii ’70, eticul se vertebrează socio-politic, iar esența lui e oenghistă. Eu mă încăpățânez să cred că moralitatea este, totuși, un subiect mai larg și mai adânc decât această agendă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
le creează, sunt dorul imaginației lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui Mateiu." " Da, mi-a răspuns Miron, așa este, i-a făcut, Pirgu reprezintă canalia, noroiul, omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și se râde de marii profeți. O să vă spun trei metamorfoze ale spiritului, continua filosoful, cum spiritul devine cămilă, cum cămila devine leu și cum în fine leul devine copil... Și filosoful continua luând în derâdere idolii, preoții, miloșii, virtuoșii, canaliile, înțelepții iluștri, oamenii sublimi, savanții, poeții. O poezie abia frânată, o poezie a gândirii însă, dar și a unei exaltări lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu să spui că însăși gândirea era și ea aruncată în aer
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
unii dintre ei cârcotași, bătrânii aveau să-l tragă de limbă pe Dinu să afle amănunte despre cum s-a desfășurat vânătoarea și n-aveam nici un chef să se uite la mine cu simpatie ironică. Preferam să fiu socotit o canalie decât un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povești despre tăcerea bizară a pescarilor, despre văduvele din cătun care își alungau singurătatea cum puteau, dar vânătorile de cerbi incendiau pur și simplu imaginația unora ca Mopsul și Dominic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-am o părere foarte bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata să cred că singura crimă a zeilor este omul, care nici pe marginea gropii nu încetează uneori să fie o canalie; face calcule murdare până amuțește cu un pumn de țărână în gură. Toate cuțitele cu care s-a înjunghiat au fost ținute de mâini omenești, toate plutoanele de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu vocea tremurând de indignare ca papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul. care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa, comună. Când i-am auzit, să-mi vină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: "Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: "Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!" Nici pe Laura n-o ierta canalia: Pe noi ne repede, face pe sfânta, în timp ce se culcă cu el, tîrfă!" "Toate sânt târfe, domnule", îl consolase Dominic. "Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine. În aproape fiecare bărbat se ascunde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]