626 matches
-
nu conștientizase frumusețea discursului, farmecul vorbitului pur și simplu, al argumentației la nesfârșit... Simți cum mintea lui o ia razna și încercă să o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla cu canionul. Deoarece rămăsese mult mai puțin spațiu la baza lui decât atunci când ajunsese el aici. Se luptă disperat să-și desfacă frânghiile. în zadar. Strigă la Khallit și Mallit. — Morții pot vorbi? întrebă Khallit. — Mira-m-aș, răspunse Mallit și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămânea decât s-o descopere. Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va fi niciodată bun la Jocul Ordonărilor. Și apoi enervarea i se risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e cumva un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei și a speranței. LÎngă mine, Fermín respira adînc, ușurat, și am știut că nu eram singurul bucuros că lăsasem În urmă acel bazar de neguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întunecos chiar și În timpul zilei, un loc plin de obiecte aducătoare de moarte. Femeile mai tinere nu priveau decât cu dispreț și Încercau să-i retragă pe copiii care strigau după camioane. Erați cu toții așezați pe podelele de lemn ale canioanelor, nu știați ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului, Încercați să păreți ceva mai curajoși decât cei de lângă voi și făceați bancuri pe seama timpului urât sau a modului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți este intactă când îmi mângâi trăsăturile și îmi răsfeți privirea oferindu-mi bujorii obrajilor emoționați. Acum, când te întinzi să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ți le simt moi pe obrazul meu
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
țară șerpuind direct din autostradă, iar el o luă la stânga, gândindu-se că urmăritorii săi vor merge înainte sau o vor coti la dreapta. Trecu de o fermă și de colibele culegătorilor de fructe, îndreptându-se spre o fundătură a canionului. Auzi sirenele din stânga și din dreapta, din spate și din față. Știind că oricare dintre drumuri însemna capturarea sa, o tăie peste câmpul denivelat, mărind distanța între el și ti-ta, ti-ta, ti-ta... Văzu niște lumini staționare în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stă treaba, detectivule. Danny spuse: — Da, domnule. Apoi puse receptorul în furcă și se pregăti de plecare. *** Se făcuse rece și era înnorat. Danny ascultă radioul din mașină în drum spre Allegro. Meteorologul promitea alte ploi, poate chiar inundații în canioane. Nici o veste despre oribilul asasinat. Trecând pe lângă șantierul de construcții de-acolo, văzu copii jucând fotbal în noroi și câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz dădu ocol parcului, uitându-se la ei și etichetându-i: șomeri, peste douăzeci de ani, probabil vindeau țigări de marijuana și colectau banii de protecție de la cei câțiva negustori rămași aici, cei prea săraci ca să se mute în noul canion kosher dintre Beverly și Fairfax. Erau membri în White Fence, 1st Flats sau Apaches, iar tatuajele dintre degetul mare și arătătorul de la mâna stângă indicau în care din ele. Periculoși când erau îmbibați cu mescalină, marijuana, barbiturice și păsărice, neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asta până la o răscruce, iar acolo faceți la stânga și mergeți până la capăt. Doctor Lux e la crescătorie. Poarta se deschise. Buzz trecu cu mașina pe lângă clinică și clădirile anexă și o luă la stânga, pe un drum care trecea printr-o canion miniatural, acoperit cu vegetație pitică. La capăt se afla un fel de baracă: pereți scunzi din sârmă și un acoperiș de tablă. Găinile cotcodăceau înăuntru. Unele păsări țipau a omor sângeros. Buzz parcă și ieși din mașină, uitându-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de Celeste. Ar fi fost primul lor contact social după ce Mal îi redesenase contururile feței. Neliniștit, achită nota de plată, apoi se urcă în mașină și ajunse pe dealurile din Pasadena, unde parcă mașina într-o râpă complet întunecată a canionului: „Cordite Alley”, locul unde generația lui de boboci LAPD se amețea cu alcool, discuta tot felul de rahaturi și trăgea la țintă, folosind tufele înalte pe post de infractori. Pe jos se vedea un strat gros de cămăși de cartușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
South Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de mașină și se gândi la operațiunile lui de la Moravuri și cum refuzase el să facă parte din Brigada Durilor, unde intrai cu pistolul scos, iar tipi ca Dudley Smith te respectau. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Desmond, regele mașinilor, încă marcat de cicatricile căpătate în bătăia încasată de la polițistul John Rokkas, s-a arătat îngrozit de noua lui încarnare. Iar atunci el a știut că va rămâne polițist până la moarte. Cum stătea acolo, înconjurat de întunericul canionului și simțind sub tălpi resturile muniției irosite, gândurile lui Mal trecură de la fratele lui la Danny Upshaw. Cât de bun era Danny? Ce urma să vadă el acolo? Oare ceea ce va vedea o să valoreze mâine de cincizeci de ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte de ziua nunții: nu aveam nici un fel de perspectivă romantică, iar cariera părea să-mi fie împotmolită într-un punct din care nu mă mai puteam mișca nici înainte, nici înapoi. Mă aflam pe un făgaș cam de dimensiunile Marelui Canion. * * * Cum am mușcat din cea de-a doua pizza, telefonul a început să sune: era Beatrice, care mă întreba dacă vreau să merg cu ea la deschiderea nu știu cărei noi galerii de artă. Nici gând, mi-am zis - și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
drumul către bucătărie. Mă durea capul. În seara următoare avea loc petrecerea de lansare pentru În Gură: O Istorie Ilustrată a Sexului Oral. Eu presupusesem că publicarea acestei cărți avea să ne așeze, confortabil, pe cea mai joasă treaptă din canionul prostului gust - dar acum devenise limpede că existau profunzimi și mai mari de descoperit. Ca, de pildă, organizarea petrecerii de lansare la Lucky, cel mai execrabil club de striptease din oraș. Mi-am pus zahăr în cafea și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gardieni. Deasupra Muntelui Omei e toamnă și luna plină pe jumătate Lumina pală și-o revarsă, lăsând-o să curgă pe apa râului Pingchang Noaptea, las în urmă limpedele curs al lui Chingchi ca s-o iau Pe cele trei canioane Și alunec pe lângă Yuchow, gândindu-mă la tine, Cel pe care nu te pot vedea. Gardienilor le este milă de mine. Încep să răspundă. Unul dintre ei îi sugerează șefului său că par a nu avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu englezii Ăștia, i-am spus. Era o observație așa de profundă, că-mi dădui imediat seama că cerusem prea multe sticle. Afară se făcuse frig și, În lumina lunii, norii mari și foarte albi treceau peste Gran Via, largul canion mărginit de blocuri, iar noi mergeam pe trotuar printre proaspetele urme de obuze făcute-n timpul zilei, care tăiau frumos cimentul, pline Încă de moloz, și urcam micul deal care ducea spre Plaza Callao, unde hotelul Florida dădea spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să cunoască și interpretarea alternativă, în loc să se limiteze la Darwin !”. Am făcut ochii mari : ceva nu e în regulă în Danemarca asta !... Bernard-Henri Lévy povestește și el explicațiile pe care le-a primit de la pilotul care-l plimba peste Marele Canion din Colorado : „Există două teorii” - îi arată tînărul pilot relieful frămîntat de sub ei. „Cea care susține că tot ceea ce vedeți s-a născut încetul cu încetul, în cursul a milioane sau chiar miliarde de ani, pe măsura eroziunii. Și cealaltă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de câțiva kilometri și deosebit de largă. O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de canion, sinistru de spectaculos. Ici-colo, au mai rămas mici grote, în care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin prăbușire viața să renască. Mai întâi a apărut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Sprijinită pe buza dură a stâncii, construcția sporește altitudinea și dă suplețe ansamblului. Privit de jos, de la nivelul străzii, castelul pare un pitic. Aproape că nu se vede. De sus, însă, imaginea lui capătă grandoare, se impune admirației. Iar valea, canionul, de la poalele lui seamănă cu un hău verde, peste care îți vine să zbori. Ca să ajungi sus, trebuie să sui vreo câteva zeci de trepte. Măcar 100. Dar și cărări în serpentină, pe marginile cărora, primăvara, te salută cu delicată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
eliminarea unei mase de magneziu dintr-un alt tip de receptor, intervenea calciul și se dezlănțuia un iad chimic. Genele se activau, producând noi proteine, care ajungeau înapoi la sinapsă, remodelând-o. Și asta ducea la formarea unei noi amintiri - canionul de-a lungul căruia curgea gândul. Spirit din materie. Fiecare explozie de lumină, fiecare sunet, fiecare coincidență, fiecare pas întâmplător prin spațiu transforma creierul, modificând sinapsele, adăugând chiar unele noi, în timp ce altele slăbeau sau dispăreau pentru că nu erau folosite. Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă și plăcută a negoțului... stradă năpădită de mii de picioare ce se grăbesc veșnic dimineața În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte, de canion, ne vom cîștiga averea, faima, puterea și respectul pe care le merită viețile și Însușirile noastre! — Stradă a nopții! au strigat ei. Măreață stradă a misterului și Încordării, a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate astea, poate dimpotrivă. Terra era pe jumătate ocupată de galerie. Acolo se înghesuiau durii periferiilor bucureștene, analfabeți și generoși, gata oricând să mânuiască șișul. Stăteau pe jos, fumau, aplaudau și înjurau. Printre ei, mă visam călărețul singuratic, pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În pauze, mă răsfățau, îmi cumpărau bomboane, ciocolată, caramele, napolitane, vișine cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri însemna să stai pe porțiunea îngustă de podea care nu era acoperită cu marfă, un canion cu bunuri pe ambele părți. La nivelul ochilor și mai sus se afla argintăria, în principal sfeșnice, printre care multe exemplare din cele cu opt brațe, menora tradițională folosită de evrei în timpul sărbătorii Hanuka. Întotdeauna l-a izbit pe Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]