664 matches
-
Sterian oferă "Declarațiile celor mai de seamă profesori ai Academiei Ruse de Teologie Ortodoxă de la Paris" cu privire la problema Pascaliei românești, printre care "Declarațiile Profesorului Florovsky de la Academia Rusă de Teologie Ortodoxă din Paris", precum și o "Convorbire cu profesorul de drept canonic Kartachoff", comentată pe larg de Nae Ionescu. În vara anului 1929, Tit Simedrea, conducătorul Sfântului Sinod dă un comunicat în care se fixa, în urma acordului Sinodului cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, data de 20 aprilie ca dată de sărbătorire a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din episcopat ar fi anticanonică. Un episcop nu poate ieși din scaun decât prin caterisire. Investiția cu cârja pastorală se face pe viață; și nici boala, nici oboseala, nici descurajarea, nici vârsta înaintată, nici oboseala nu scuză și nu îndreptățesc canonic o demisie"1. Că asemenea "propuneri" sau "inovații" încep să circule prin publicistica noastră, nu este nimic nou. Toate acestea fac parte din "sistemul de sabotare a Bisericii, aplicat cu o perversă stăruință de puterea lumească, prin amestecul politicii în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dintre creștinism și imperiu în primele secole. Autorul își propune astfel schițarea felului în care Meliton de Sardes și Augustin au teologhisit întâlnirea dintre statul roman și religia creștină în perioade istorice diferite: pre și postconstantiniană. Studiul Mirunei-Tătaru Cazaban "Drept canonic și teologie politică. Momentele unei adversități în Evul Mediu Târziu" reușește să surprindă, prin scurta incursiune în istoria raporturilor dintre dreptul canonic și teologia politică, precum și prin reliefarea rolului pe care l-au jucat argumentele lor într-o dispută centrală
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
avem cu adevărat nevoie de un cadru unitar? Iluzia folosirii drepturilor omului ca arbitru între cultură și religie Conținutul autonomiei religiilor - perspective ale drepturile omului și ale dreptului canonic Autonomia Bisericilor/religiilor este un concept care a fost dezvoltat în dreptul canonic și, ulterior, în sfera dreptului public în diferite religii creștine și țări din Europa. La prima vedere, se pare că definiția autonomiei nu este atât de diferită, dacă comparăm comunități ortodoxe, catolice sau protestante. Cu toate acestea, pot fi observate
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
168 Democrație / 74, 77, 112, 146-149, 151, 155, 162, 166, 168, 173, 192, 214, 256, 258, 264 Democrație directă / 157, 162, 165-166, 168, 171-173, 266 militantă / 45, 48 participativă / 165-166 reprezentativă / 162, 165, 172 Depozit / 41, 59-61 Deputat / 62 Drept canonic / 175, 180-181, 193-195, 209, 225, 246, 248, 261 Descentralizare / 73-95, 97-103, 106-107, 266 Doctrina de drept public / 15, 40, 82 Dreptul la experiment / 86-87 Drepturile omului / 56, 112, 155, 175-177, 179, 183-184, 189, 229, 246, 249-251, 266 E E-democrație
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
Moses Maimonides sau Mūsă ibn Maymūn sau Rambam (1135-1204), filosof, medic, astronom și teolog, născut la Cordoba, Spania de azi, pe atunci califatul almoravid. Trăiește în Spania, Maroc și Egipt, unde ajunge la apogeul carierei sale. Scrie paisprezece volume, considerate canonicul Talmudului și supranumit "Marele Vultur" al legilor Talmudului, dar și canonicul medical. Tratat de filosofie greacă în limba siriacă Maimonides, încă la o vârstă tânără, învață araba și citește filosofia greacă în limba siriacă (dialect aramaic) în care fusese tradusă
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
astronom și teolog, născut la Cordoba, Spania de azi, pe atunci califatul almoravid. Trăiește în Spania, Maroc și Egipt, unde ajunge la apogeul carierei sale. Scrie paisprezece volume, considerate canonicul Talmudului și supranumit "Marele Vultur" al legilor Talmudului, dar și canonicul medical. Tratat de filosofie greacă în limba siriacă Maimonides, încă la o vârstă tânără, învață araba și citește filosofia greacă în limba siriacă (dialect aramaic) în care fusese tradusă de către arabi. Dialectul siriac devine limba dominantă a secolelor XI-XV în
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
plastice cu subiect religios. Pentru a exprima funcția dinamică a imaginii, teologul german creează un ansamblu de verbe: bilden, entbilden și überbilden (respectiv: a imagina, a "dez-imagina", a supra-imagina), tripletă ce ne indică o primă diferență de esență între viziunea "canonicilor" asupra raportului dintre divin−imagine−om și gândirea unui spirit atât de nuanțat și de liber, în fond, al timpului său. Catolicismul fundamentalist l-a condamnat furios, dat fiind că în viziunea lui Eckhart credinciosul era capabil, prin privirea interioară
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
celelalte în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost expulzat, iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela Apocalipsă" din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Franța fără aprobare explicită din partea guvernului, nici un nunțiu sau legat nu poate interveni În treburile interne ale Bisericii Franței fără acordul puterii civile, episcopii nu-și pot părăsi diocezele fără acordul autorităților civile, deschiderea de seminarii sau de consilii ale canonicilor este supusă autorizării, seminariile au obligația de a preda doctrina galicană, iar episcopii care au refuzat să aprobe Constituția civilă a clerului sunt depuși și trebuie să-și Înmâneze demisia Primului Consul. La 25 ianuarie, În timp ce este ținut prizonier la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
feței, de la culoarea pielii sau de la textura părului, s-ar reconstitui structurile ierarhice, ilustrate pentru prima dată În istorie de ordinea socio-rasială a societăților sclavagiste. Ceea ce Înseamnă reînscrierea ipotezei lui Pagès-Lemaine În modelul modernității propus de Louis Dumont și prezentat canonic În Homo hierarchicus (Dumont, 1966). Astfel reinterpretată, această dorință se ivește atunci când societățile holiste se dislocă, permițând coexistența, Într-un spațiu egalitar și competitiv, a unor indivizi reduși la caracteristicile lor vizibile, judecați și judecându-se după Înfățișare, clasați și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
plec mai târziu. (d) verb la o formă verbală nepersonală: A greși e omenesc. (e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri de consituenți sunt "canonici": se întâlnesc frecvent și în toate registrele limbii (cu precizarea că formele verbale nepersonale sunt puțin întâlnite în limbajul popular sau colocvial). Ultimele două tipuri de constituenți, grupurile prepoziționale și propozițiile reduse, sunt "non-canonici", deoarece se întâlnesc mai rar și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
miraculos, Sf. Augustin, episcop de Hyppo. Reiau aici o „istorie-anecdotă” din viața Sfântului Augustin pe care am auzit-o pe când nu Împlinisem zece ani, spusă din amvonul bisericii greco-catolice din Lugoj În timpul unei predici de duminecă oficiată de unul dintre canonicii episcopiei, doctor de Roma sau de Strassbourg. „Sfântul Augustin, spunea canonicul nostru, se plimba odată gânditor pe malul mării, meditând ca de obicei asupra misterului Sfintei Treimi, când observă un copilaș care, cu o gălețică, transporta energic și neobosit, Într-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viața Sfântului Augustin pe care am auzit-o pe când nu Împlinisem zece ani, spusă din amvonul bisericii greco-catolice din Lugoj În timpul unei predici de duminecă oficiată de unul dintre canonicii episcopiei, doctor de Roma sau de Strassbourg. „Sfântul Augustin, spunea canonicul nostru, se plimba odată gânditor pe malul mării, meditând ca de obicei asupra misterului Sfintei Treimi, când observă un copilaș care, cu o gălețică, transporta energic și neobosit, Într-o fugă zburdalnică, cum fac toți copiii lumii, apa din mare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fără intenția expresă a autorului, alura unui veritabil manifest pro-eminescian vis à vis de multe detractări apărute în perioada post-decembristă. Căci iată, asistăm pe negândite, la o resurecție a "galaxiei Grama", la o prelungire a detractării poetului în spiritul obscurului canonic de la Blaj cu o sută de ani în urmă. Atât doar că ceea ce la Grama trecea drept un act singular și izolat, în ultima vreme a luat înfățișarea de acțiune concertantă și insolentă, încât, spune Theodor Codreanu, "stai și te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sens, la numai doi ani de la moartea poetului, a fost canonicul papistaș de la Blaj, Alex. Grama. El n-a reprezentat o opinie critică, un punct de vedere, ci un fenomen, o galaxie resurecționată în anii din urmă de un alt "canonic" rabinul Moses Rosen, pentru care Eminescu a reprezentat o nevindecată obsesie. Tehnicile fiind deja postulate, rabinul nu mai avea decât să le încerce încă o dată șubrezenia. O eroare, pentru a fi credibilă, trebuie integrată într-un ansamblu de erori patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căci ele, personalitățile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai incomode, mai ales în fața obtuzității și a relei credințe. A supărat mai cu seamă ziaristul, dar nici poetul n-a fost scutit de atacuri de "greutatea" acelora ale canonicului Grama sau ale lui Densusianu. Starea de război cu Eminescu durează necontenit, de mai bine de un secol. Cum spun, în versiunea lui Theodor Codreanu două sunt marile momente ale sacrificării genialului poet: prima ar fi cea de după iunie 1883
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
timpul, impersonal și rece, să-și spună cuvântul. Ei bine, ne spune istoricul literar, lucrurile nu au stat așa și poetul prevăzuse acest lucru prin forța vizionarismului său. La doi ani după moartea sa, poetul avea să fie negat. Un canonic ardelean, Alexandru Grama, scrie despre poet într-o manieră uimitoare, dacă avem în minte așezarea, de către Maiorescu, a poetului în istoria literaturii române, încă din timpul vieții (vezi Direcția nouă...). Dar Eminescu n-a avut geniu, spune acest Grama, ...geniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aibă și critici care să-i promoveze: Z. Ornea, Crohmălniceanu, N. Manolescu, Eugen Simion ș.a. s-a bucurat de un prea scurt interval de manifestare întrucât au apărut, cu surle și tobe, optzeciștii care și-au dat, în timp record, canonicii lor, de tipul unor Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Traian T. Coșovei sau Florin Iaru. În generația lui Cezar Ivănescu care este un incomod, un singularizat care refuză de la bun început să se ralieze unei găști literare sau să se dedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noii direcții" junimiste și ctitorirea piedestalului de către Maiorescu, apoi prin confirmarea urmașilor, inclusiv și paradoxal, prin contribuția detractorilor. În general vorbind, demitizanții, de regulă, în loc să dărâme mitul, mai mult îl legitimează. Cu toate eforturile demolatoare, de la prima mare agresiune a canonicului Grama, la doi ani de la moartea poetului, și până azi, când demitizarea e la modă, mitul Eminescu durează de peste 120 de ani spre binefacerea spiritualității românești. Eminescu, stăruie Theodor Codreanu este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ilie Bădescu) este azi un obstacol, țintuindu-ne "la porțile Europei". De unde și tăcerea, întinsă pe lungimea măcar a unui deceniu, pe care o recomandă profesoral E. Negrici, supunându-l pe poet și gazetar (îndeosebi) unui ciudat embargou. În fond, canonicul de la Blaj punea în discuție, cu "furie iconoclastă" (Th. Codreanu, lucr. cit., p. 323) tocmai cultul pentru cel care nu era "nice barem poet". Eminescu, "geniu impus", un biet poetastru era beneficiarul presiunilor venite dinspre noua direcție, ctitorindu-i un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fisură) n-a urmat un vid intelectual în existența eminesciană. Omul sacrificat a ieșit creator la rampă, așezând premisele unui mit transformator. Adevărat, fanatismul, idolatria mortificantă întrețineau (vom vedea cu ce consecințe) "biserica Eminescu". Dar "orgiile" pe care le denunța canonicul blăjean incriminând "grandomania unei direcțiuni" sau "infecția" despre care, oripilat, amintea Aron Densusianu în Literatura bolnavă n-au șubrezit interesul pentru nefericitul poet. După cum, alături de festivismul găunos a înflorit și un fals cult Eminescu (acel pseudocult asupra căruia atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
morale. Sub nici un chip Eminescu nu poate fi acceptat ca model, "buricat" acolo, în vârf scrie apăsat Grama prin "spiritul de clică". În fine, chestiunea lui Eminescu nu putea cocoli "morbul mental", starea sanitară a poetului și, desigur, "alarmul foilor", canonicul fiind îngrijorat de orgiile periculosului cult; o ceată de oameni ar fi pus la cale "comedia" și tinerimea de atunci, amețită, sedusă, hipnotizată ar fi căzut pradă "infecției". Ca să nu mai vorbim despre "monstruozitățile" poetice, sfidând "paciența hârtiei" ori de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]