539 matches
-
sublinierea valorii cognitive a acesteia". (U. Eco, 2009: 89). Posteritatea nu a reținut ideea aristotelică a metaforei ca operator cognitiv. Explicația vine din aceeași sursă: Dar fiindcă suntem obișnuiți să considerăm Evul Mediu ca fiind epoca redescoperirii și aproape a canonizării lui Aristotel, va fi interesant să ne întrebăm dacă Evul Mediu a receptat în vreun fel și a făcut să dea roade această inspirație aristotelică. Vom anticipa imediat că imboldul de a cerceta ne-a fost dat de convingerea că
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de mașină, București, 2002. Antologii: Avangarda literară românească, introd. edit., București, 1983; Convorbiri cu poeți italieni, Constanța, 1995; De ce scriu poezie..., Constanța, 1996; Poezia română actuală, I-III, Constanța, 1998-1999; Poezia română în secolul XX, I, Constanța, 2003; Canon și canonizare, Constanța, 2003; Dosarul Cenaclului „Euridice”, I-II, București-Constanța, 2003. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în Commedia lui Dante, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
mânăstire cisterciană din vecinătate, unde, la 7 martie, și-a găsit sfârșitul. În 1277, la trei ani după moartea sa, a fost condamnat de oficialitățile ecleziastice pentru 63 de teze din Summa theologica, reabilitat ulterior și, în fine, sanctificat. Procesul canonizării lui Toma a fost început de papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost declarat sfânt la 21 iulie 1323. Scrierile. A urmărit să elaboreze o enciclopedie a gândirii medievale creștine, prin realizarea unui acord între tradiția iudeo-creștină
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
seamă din istoria neamului românesc. Poporul a văzut În el un adevărat mucenic. S-au făcut și cântece despre el, fiind numit „boier vechi și domn creștin”. Biserica Ortodoxă i-au socotit sfinți chiar după muceniceasca lor moarte, iar adevărata canonizare a avut loc În ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie 1992 când s-a hotărât așa: „De acum Înainte și până la sfârșitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, Împreună cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Dragomir Dancu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92322]
-
pluș. Aceasta este imaginea care definește mecanismele impersonale ale damnării sociale. La întrebarea „Cine se face vinovat de suferința celor mulți?”, răspunsul epocii este abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și să piară, în lumea de aici, ca și în lumea de dincolo. Ierarhia socială a prezentului mundan nu e decât zvonul unor realități eshatologice. Nevoia de legitimitate a noilor clase sociale (termenul „clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îndemnat să întocmescă biografia unui nou-venit între sfinții Ortodoxiei răsăritene. Solicitantul (dublat de un atent supraveghetor ce furniza și informații) a fost Neagoe Basarab, voievodul care a putut - de la înălțimea autorității câștigate asupra ierarhilor Bisericii Răsăritului - să obțină fără dificultăți canonizarea fostului său părinte spiritual, venit în Țara Românească în 1504. Textul (Viața și traiul sfinției sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească) adună tradiții păstrate la Sfetagora și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
pe insula Kutai, iar În 1716 au fost eliberați și au ajuns În Țara Românească. În 1720 doamna Marica Brâncoveanu aduce osemintele mucenicești ale soțului ei la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. În anul 1992 s-a pus problema canonizării, iar În ședința Sinodului s-a hotărât trecerea În rândul sfinților a lui Brâncoveanu, copiilor săi Constantin, Ștefan, Matei, Radu și sfetnicul Ianache, Biserica Ortodoxă prăznuindu-i pe 16 august. La inițiativa Patriarhului României Miron Cristea, În anul 1934, cu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
în formații precum Breakfast Club (Ciccone a fost ... bateristă pentru acest grup de American New Wave) artista și-a lansat propriul album în 1983. Titlul albumului nu a fost însă Ciccone, ci Madonna, chiar dacă evenimentul nu a dus la imediata canonizare de către the entertainment establishment. Madonna este considerată a fi prima femeie care a exploatat pe deplin potențialul înregistrărilor muzicale video (vezi Gorlinski: 330). A cooperat de timpuriu cu designeri de talia (nicio intenție de joc de cuvinte!) lui Jean-Paul Gaultier
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ca după Like a Prayer să urmeze, nu The Immaculate Conception, ci The Immaculate Collection? Lansat în 1990, este primul album antologic de mari succese (15 dintre hiturile ultimului deceniu, precum și două piese noi). Madonna mai face un pas spre canonizarea laică în panteonul culturii de masă prin Sex, o carte publicată în 1992, exhibând o serie de imagini erotice ale artistei într-un gen pe care autori și editori precum Ann Hall și Mardia Bishop (potrivit nume) îl numesc pop-porn
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
bizantine. Continua, deci, activitatea de transferare a unor „bunuri” literare, începută în veacurile precedente, dar care acum era plasată sub niște comandamente sensibil modificate de programele isihaste. Sunt traduse operele marilor scriitori bizantini ai isihasmului, cu deosebire cele care sprijineau canonizarea unor fruntași ai mișcării, cum ar fi Viața lui Grigorie Sinaitul și Viața lui Theodosie de Târnova, scrise de patriarhul Callist, Viața Sfântului Romil, compusă de Grigorie, ucenicul lui. Theodosie de Târnova însuși tălmăcise Capetele foarte folositoare, sinteză atribuită lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
au fost solicitați să alcătuiască un top al celor mai valoroase / influente zece romane românești ale secolului al XX-lea. Printre punctele de interes din agenda redacției s-a numărat și dezbaterea pe marginea canonului, eseuri percutante publicând Mircea Martin (Canonizare și decanonizare) sau Gheorghe Crăciun (Valoare și canon). Rubricile totuși nu lipsesc total, dar ponderea lor e limitată. Exemple ar fi, la începuturi, „Tehno”, asigurată de Ion Manolescu (în care sunt urmărite aspecte ale culturii spațiului virtual-cibernetic), sau „Cuvintelnic fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
câmpuri, sub tutela statului sau Împotriva ordinii politice stabilite. Profetismul naționalist, literar și religios În același timp, a putut astfel să supraviețuiască În plină perioadă de ateism oficial, grație pe de o parte izvoarelor sale folclorice și pe de altă canonizării acestui gen bastard care este «poezia patriotică» și care a permis unui număr Însemnat de autori să seântoarcă la ortodoxie și ortodoxism după 1989. Un moment determinant În istoria socială a acestei literaturi este constituirea de instanțe de consacrare concurente
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
I, 345-346; Z. Ornea, Vulcănescu despre omul românesc, RL, 1992, 17; Florin Manolescu, Tentația luciferică, LCF, 1992, 25; Florin Mihăilescu, Hermeneutica specificului național, ST, 1992, 5-6; Z. Ornea, Vulcănescu despre Nae Ionescu, RL, 1992, 26; Gheorghe Grigurcu, Un candidat la canonizare: Mircea Vulcănescu, F, 1992, 9; Eliade, Împotriva, 251-256; Mircea Iorgulescu, Contribuție de istorie literară, RL, 1993, 24; Ierunca, Subiect, 9-17; Romulus Vulcănescu, Un proiect obsedant, L, 1994, 7; Arșavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Iași, 1994, 51-59; Marta Petreu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
și esopic, Baranga exploatează, până la căpăt, rețeta ancorării în real, de pe poziții angajate, "partinice". Volumul de teatru din 1953 este o piesă centrală în acest dosar al devenirii dramaturgului oficial. Apărută în intervalul de expansiune al realismului socialist, cartea traduce canonizarea oferită de către comanditarul partinic 2. În cele din urmă, încrederea PMR în Aurel Baranga este justificată, iar sumarul antologiei de autor este paradigmatic. De la anatomia frământărilor de conștiință ale intelectualității tehnice în procesul de industralizare (Iarbă rea), trecând prin evocarea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu prilejul Forumului Crans-Montana de la București (21-24 aprilie 1994), întrevedere care a condus la depășirea unor obstacole existente în cadrul negocierilor de pace. A acționat pentru realizarea bunelor oficii ale Prea-Fericitului Diodoros, Patriarhul Ierusalimului, pe lângă Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului, în vederea canonizării domnitorilor români Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu. Întâlnirea ambasadorului Radu Homescu cu Patriarhul Bartolomeu I, la Ierusalim, avea să confirme eficiența acestor demersuri. Organizarea vizitei oficiale în Israel a domnului Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților (5-10 martie 1994), precum și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
145 Dacă în "primul val" critica instituțională se manifesta sub forma lucrărilor artistice și intervențiilor, a scrierilor critice și a activismului politic prin intermediul manifestărilor artistice, deja odată cu cel de-"al doilea val" avem de-a face cu o așa-zisă "canonizare" a criticii instituționale în forma istoriei artei și educației artistice occidentale precum și în practica de-materializării și post-conceptualizării artei contemporane. Deja, în cel de-"al treilea val" al criticii instituționale, care se manifestă începând cu anii 2000, se observă o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
deși, în varianta sa postbelică, acest simbol datora mult propagandei naționaliste din anii '70-'80. Domnitorul Ștefan cel Mare a beneficiat, la rândul său, de un prim-plan bine preparat de ideologia național-comunistă, câștigând în plus o recunoaștere supra-istorică, prin canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română. Noutăți despre trecut Memoria este o noțiune pe cât de atractivă ca instrument de cercetare, pe atât de dificilă ca subiect al autoinvestigării, al delimitării de alte noțiuni similare sau concurente 7. Prezența sa, uneori neasumată
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Putna și de la Voroneț 60 ci și din cauza valențelor hagiografice ale domniei sale: "luptător pentru apărarea creștinătății, ctitor de numeroase biserici și mănăstiri, marele domn a fost declarat sfânt de Biserica Ortodoxă Română"61. Acestea au fost, de altfel, și rațiunile canonizării domnitorului, în 1992. Aparent, se revenea la o străveche obișnuință, căci unii contemporani l-au numit, la scurt timp după moartea sa, "cel Sfânt". Din cronici reiese că au existat însă alte motivații pentru această pioasă formulă, în primul rând
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
epoca mai relaxată a lui Hrușciov s-a trecut la celebrarea nașterii) în plus, contribuia la "creșterea isteriei", care, afirmă autorii preluându-l pe Durkheim, este o condiție esențială a formării reprezentărilor colective. Odată cu moartea unui bolșevic considerat demn de canonizare, se crea mitul: se botezau cu numele lui orașe, regiuni, străzi, se construiau monumente, muzee, cu funcția de focare ale "producției memoriei istorice", iar "sfinții bolșevici" deveneau parte a cotidianului (copiii le vizitau în cadru organizat, tinerii căsătoriți depuneau flori
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și Enciclopedică, 1976, p. 115-116). 17 Acest eveniment este în întregime ipotetic, fiind, de fapt cum se întîmpla frecvent în Evul Mediu rodul unei interpretări ulterioare, apărută la finele secolului al XI-lea (cînd s-a produs, de altfel, și canonizarea regelui Vaik-Ștefan), simultan cu acreditarea ideii despre misiunea apostolică încredințată prin pretinsa coroană regelui maghiar de Papalitate și în contextul fervoarei religioase suscitată de Cearta pentru învestitură (1075-1122) și de propaganda în favoarea primei cruciade, evenimente care, slăbind considerabil Imperiul, au
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
istoria ortodoxiei sau pur și simplu niște persoane simple devotate, afectate de hiperinflația prezenței pelerinajului în mass-media ? Cum să ies din acest impas de interpretare ? Noi, care noi ? Cei nemulțumiți de „prudența” tradițională a Bisericii oficiale când este vorba de canonizări ambigue și care acum încearcă să scurtcircuiteze, cu mijloacele de bord, ordinea stabilită a lucrurilor ? Componența rândului la miezul nopții, în capătul de intrare al acestuia. Mulți tineri din cartierele populare din sudul orașului, foarte multe familii de rromi, îmbrăcați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
stătea scris sec : „Pădure de vânzare. La 1.000 de metri ! Tel : 072...”. Îmi atrage atenția o mică tăbliță indicatoare din curtea mănăstirii : „Spre mormântul Părintelui Arsenie și peștera Sf. Ioan”. Un fel de ordine inversă, o pregătire instinctuală a canonizării ? Sau voită ? Poarta mănăstirii este un excelent punct de observație. Am găsit un fel de loc mai retras, undeva pe prispa unei clădiri în construcție, nu departe de intrare (mică observație : aici, ca și în alte locuri din România, totul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întrebări la care se adaugă cele legate de răspîndirea postumă a mesajului creștin. În cazul de față, în ce fel și-a croit drum printre oameni cuvîntul Domnului? "Minunata Propagare" nu ține, în ochii teologilor, de Taină, ci de Miracol. Canonizarea martirilor i-a preocupat pe creștini mai mult decît mijloacele de pătrundere a Credinței lor de-a lungul oicumenei mediteraneene. Specialiștii în islam n-au acordat nici ei mai multă atenție cutiei lor negre. Istoriile sfinte "informează" într-atît istoria profană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-lea a preafericiților, acești ofițeri subalterni ai grației, al căror cap nu e înconjurat de aureole, ci de raze, și care nu pot fi onorați decît local, permite frînarea inflației ruinătoare de sfinți medievali. Beatificarea poate constitui un preludiu al canonizării. Aceeași prudență există în ceea ce privește titlul de doctor al Bisericii (în mod excepțional conferit pentru două femei, în 1970, Sfintei Tereza de Ávila și Sfintei Caterina din Sienna). Dar să nu se descurajeze nimeni dinainte. Nu se știe niciodată. În numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe etape, potrivit împărțirii oficial recunoscute: la început expresia doctrinară a sacrului (sau codificare pe cale scrisă a unei profeții orale, kerygmă sau glosolalie), apoi expresia rituală (rituri, proceduri, liturghie); în sfîrșit, expresia organizațională (ierarhizare a credincioșilor, moduri de excludere, cenzură, canonizare etc.). Astfel, și fără îndoială cu cea mai bună știință, se opune islamul teologic și mistic (reprezentat de Corbin) celui religios și politic (al lui Berque). Dacă se admite că orice adevăr speculativ presupune un adevăr al organizării, ar părea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]